ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 iunie 2008, reclamanții D.M.C. și D.I., au chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, solicitând să se constate nelegalitatea parțială a H.G. nr. 1016 din 1 septembrie 2005, poziția 2640, anexa 2 și să se dispună anularea acesteia. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au devenit proprietarii imobilului, construcție casă de locuit și anexe, situat în Timișoara, înscris în C.F. Freidorf 2093 nr. top 116-118/2, ca urmare a unei operațiuni de vânzare-cumpărare, terenul aferent, respectiv curte și grădină înscris în C.F.

Freidorf 2093 fiind inventariat abuziv ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Timișoara. Prin sentința civilă nr. 219 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția tardivității acțiunii invocată de Guvernul României și pe fond, a admis acțiunea și a anulat poziția 2640 anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005. S-a reținut pentru aceasta că H.G. nr. 1016/2005 este un act administrativ cu caracter individual în raport de care conform dispozițiilor art. 2 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul pentru atacarea în justiție începe să curgă din momentul în care reclamantul a luat la cunoștință de actul respectiv. Pe fondul cauzei s-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor Legii nr. 213/1998 art. 7 alin. (1) privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în sensul că nu s-au dovedi cauzele de utilitate publică sau interesul public care să justifice trecerea terenului în domeniul public al Municipiului Timișoara.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin primar, precum și Guvernul României. În esență, în ambele recursuri, s-au reiterat excepțiile tardivității acțiunii și a lipsei calități procesuale active a reclamanților. Recurenții au apreciat că dat fiind caracterul normativ al actului administrativ contestat, termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ curge de la data publicării în Monitorul Oficial, aceasta fiind măsura oficială de comunicare și în raport de care în cauză acțiunea reclamanților este formulată cu mult peste termenul de 1 an. S-a mai susținut lipsa calității procesuale active nefiind dovedite nici dreptul și nici interesul legitim pe care le impun dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cu atât mai puțin a vreunei vătămări, produse ca urmare a adoptării H.G.

nr. 1016/2005, reclamanții nefiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului. Pe fondul cauzei, recurenții au susținut nelegalitatea hotărârii Curții de Apel Timișoara, fiind evident că H.G. nr. 1016/2005 a fost elaborată cu respectarea întocmai a normelor de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000 cât și în concordanță u dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, în sensul atestării regimului juridic a unor bunuri inventariate și însușite prin hotărâre a Consiliului Local. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică. Proprietari de drept ai construcției aflate pe terenul ce face obiectul H.G.

nr. 1016/2005, reclamanții și-au dovedit interesul legitim, privat, pentru promovarea acțiunii în anularea actului administrativ vătămător, respectiv H.G. nr. 1016/2005. Fiind un act administrativ cu caracter individual, după cum corect a fost apreciat de către instanța fondului, dat fiind faptul că nu conține norme cu caracter general ce se referă la o anumită categorie de imobile ce fac parte din domeniul public al Municipiului Timișoara, termenul de sesizare al instanței de contencios administrativ curge de la momentul luării sale la cunoștință, reclamanții fiind terți, în raport cu aceasta [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004]. Pe fondul pricinii, în mod corect s-a apreciat de către Curtea de Apel Timișoara că H.G.

nr. 1016/2005 este nelegală și netemeinică. Nu numai că imobilul în discuție nu face parte din categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, prevăzute la pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, dar în cauză nu s-a dovedit nici îndeplinirea condiției cauzei de utilitate sau interes public prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/198. Astfel fiind, hotărârea Curții de Apel Timișoara prin care s-a dispus anularea poziției 2640 din anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005 urmează a fi apreciată ca legală și temeinică și pe cale de consecință având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Municipiul Timișoara, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, precum și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 219 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.