ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 iunie 2008,

reclamanții D.M.C. și D.I., au chemat în judecată Guvernul României, Consiliul

Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, solicitând să se

constate nelegalitatea parțială a H.G. nr. 1016 din 1 septembrie 2005, poziția

2640, anexa 2 și să se dispună anularea acesteia.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că au devenit proprietarii imobilului, construcție casă de locuit și

anexe, situat în Timișoara, înscris în C.F. Freidorf 2093 nr. top 116-118/2, ca

urmare a unei operațiuni de vânzare-cumpărare, terenul aferent, respectiv curte

și grădină înscris în C.F. Freidorf 2093 fiind inventariat abuziv ca făcând

parte din domeniul public al Municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 219 din 17

septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția tardivității

acțiunii invocată de Guvernul României și pe fond, a admis acțiunea și a anulat

poziția 2640 anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005.

S-a reținut pentru aceasta că H.G. nr.

1016/2005 este un act administrativ cu caracter individual în raport de care

conform dispozițiilor art. 2 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul pentru

atacarea în justiție începe să curgă din momentul în care reclamantul a luat la

cunoștință de actul respectiv.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că nu s-a

făcut dovada îndeplinirii cerințelor Legii nr. 213/1998 art. 7 alin. (1)

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în sensul că nu

s-au dovedi cauzele de utilitate publică sau interesul public care să justifice

trecerea terenului în domeniul public al Municipiului Timișoara.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin

primar, precum și Guvernul României.

În esență, în ambele recursuri, s-au

reiterat excepțiile tardivității acțiunii și a lipsei calități procesuale

active a reclamanților.

Recurenții au apreciat că dat fiind

caracterul normativ al actului administrativ contestat, termenul de sesizare a

instanței de contencios administrativ curge de la data publicării în Monitorul

Oficial, aceasta fiind măsura oficială de comunicare și în raport de care în

cauză acțiunea reclamanților este formulată cu mult peste termenul de 1 an.

S-a mai susținut lipsa calității

procesuale active nefiind dovedite nici dreptul și nici interesul legitim pe

care le impun dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și cu atât mai puțin a

vreunei vătămări, produse ca urmare a adoptării H.G. nr. 1016/2005, reclamanții

nefiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului.

Pe fondul cauzei, recurenții au susținut

nelegalitatea hotărârii Curții de Apel Timișoara, fiind evident că H.G. nr.

1016/2005 a fost elaborată cu respectarea întocmai a normelor de tehnică

legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000 cât și în concordanță u

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, în sensul atestării

regimului juridic a unor bunuri inventariate și însușite prin hotărâre a

Consiliului Local.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Proprietari de drept ai construcției

aflate pe terenul ce face obiectul H.G. nr. 1016/2005, reclamanții și-au dovedit

interesul legitim, privat, pentru promovarea acțiunii în anularea actului

administrativ vătămător, respectiv H.G. nr. 1016/2005.

Fiind un act administrativ cu caracter

individual, după cum corect a fost apreciat de către instanța fondului, dat

fiind faptul că nu conține norme cu caracter general ce se referă la o anumită

categorie de imobile ce fac parte din domeniul public al Municipiului

Timișoara, termenul de sesizare al instanței de contencios administrativ curge

de la momentul luării sale la cunoștință, reclamanții fiind terți, în raport cu

aceasta [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004].

Pe fondul pricinii, în mod corect s-a apreciat

de către Curtea de Apel Timișoara că H.G. nr. 1016/2005 este nelegală și

netemeinică. Nu numai că imobilul în discuție nu face parte din categoria

bunurilor ce alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și

municipiilor, prevăzute la pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, dar în cauză nu s-a dovedit nici îndeplinirea condiției cauzei de

utilitate sau interes public prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

213/198.

Astfel fiind, hotărârea Curții de Apel

Timișoara prin care s-a dispus anularea poziției 2640 din anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005 urmează a fi apreciată ca legală și temeinică și pe cale de consecință

având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Municipiul Timișoara, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara,

precum și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 219 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.