ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 decembrie 2006, reclamantul G.A. a chemat în judecată C.L. Timișoara solicitând să se constate

dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 219 m.p. înscris în C.F. Timișoara, dobândit prin efectul uzucapiunii.

În motivarea cererii

reclamantul a susținut că terenul în discuție a fost trecut în proprietatea Statului,

ca efect al Decretului de expropriere 692/1988 pentru cauză de utilitate

publică. Cum scopul pentru care a fost expropriat nu s-a realizat a folosit cu

bună credință acest teren.

La termenul din 6 iunie 2007 G.A. a invocat în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 1016/2005 anexa 1 poziția 3222 prin care s-a dispus trecerea în

proprietatea publică a Statului a suprafeței de 219 m.p.

Învestită cu soluționarea

acestei excepții Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 242 din 3 octombrie 2007 a admis-o reținând că H.G. nr. 1016/2005 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 213/1998, bunul în litigiu nefiind de uz sau interes public. Prin

aceeași sentință au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active

a reclamantului, lipsei procedurii administrative prealabile și a

inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Guvernul României.

În esență ambii recurenți au

susținut lipsa calității procesuale active a reclamantului care nefiind titular

al dreptului de proprietate asupra terenului nu poate pretinde că prin H.G. nr.

1016/2005 i s-ar fi produs o vătămare. Dimpotrivă s-a susținut legalitatea și

temeinicia acestei hotărâri, adoptate în conformitate cu dispozițiile art. 108

din Constituție și art. 21 din Legea nr. 213/1998, având în vedere că acest teren

a fost inclus în domeniul public al Municipiului Timișoara fiind declarat de

interes public prin H.C.L. Timișoara nr. 145 din 18 mai 2004.

Recursurile sunt fondate.

Reclamantul G.A. a susținut

nelegalitatea H.G. nr. 1016/2005 invocând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994

în sensul că terenul în discuție și-a pierdut caracterul de utilitate publică

pentru care a fost trecut în proprietatea statului, întrucât a trecut mai mult

de 1 an de când lucrările de interes public trebuiau începute.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ admițând excepția de nelegalitate s-a raportat la

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, apreciind că terenul nu folosește

interesului public și nici prin natura sa nu este de uz sau interes public.

Soluția astfel pronunțată

este vădit nelegală și netemeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 4

din Legea nr. 554/2004, verificarea legalității unui act administrativ

presupune cenzurarea acestuia în raport cu dispozițiile legale ce au stat la

baza emiterii lui.

Or, în cauză, H.G. nr. 1016/2005

nu numai că s-a emis în concordanță cu dispozițiile constituționale și ale

Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă fiind adoptată de

executiv pe baza proiectului inițiat de M.A.I., autorității administrative

publice centrale cu atribuții în domeniu, dar mai ales cu respectarea

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, pe baza Hotărârii C.L.M. Timișoara nr. 145/2004

prin care terenul a fost declarat de interes public local și inclus în domeniul

public al municipiului Timișoara.

Susținând excepția

reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, nerelevante

cauzei fiind vorba de o expropriere făcută în 1988 precum și vătămarea produsă

de H.G. nr. 1016/2005, deși nu a dovedit nici dreptul și nici interesul legitim

care să-i justifice acțiunea.

De altfel este evident că

actul administrativ unilateral a cărui nelegalitate s-a invocat nu este

incident în privința fondului litigiului obiectul acestuia vizând tocmai recunoașterea

dreptului de proprietate.

În raport de aceste

considerente urmează a se reține ca fiind întemeiate recursurile declarate de

Primarul Municipiului Timișoara și Guvernul României și în raport de

dispozițiile art. 313 C. proc. civ., a se casa sentința Curții de Apel

Timișoara și pe fond, a se respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1016/2005

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.L.T. și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 242 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1016/2005 invocată de reclamant.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2008.