ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 102 din 22 aprilie 2008, Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată,

excepția de nelegalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. AA/2005 - poziția

3598, invocată de reclamanta M.R., în calitate de moștenitoare a defunctei G.E.,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul

Municipiului Timișoara și Guvernul României.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de judecată a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă,

introdusă la Judecătoria Timișoara, defuncta G.E. a chemat în judecată pe pârâții

R.A. și Consiliul Local Timișoara, solicitând să se constate dobândirea prin uzucapiune

a imobilelor înscrise în CF nr. A, nr. cadastral X, Timișoara compus din grădină

în strada P.M., în suprafață de 341 m.p., și imobilul înscris în CF nr. B Timișoara

cu nr. Y, compus din casă și curte în strada P.M. în suprafață de 301 m.p.

Prin sentința civilă

nr. 8967 din 09 octombrie 2007, Judecătoria Timișoara a respins, ca nefondată, acțiunea,

reținând că reclamanta și-a întemeiat acțiunea, în drept, pe dispozițiile art. 1947

și 1890 C. civ. referitoare la uzucapiune iar, în regim de carte funciară, sunt

reglementate numai două cazuri de uzucapiune, acestea fiind prevăzute la art. 27

și 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Deci, reține instanța

de judecată, acțiunea reclamantei a fost respinsă, în principal, ca neîntemeiată

pentru că nu s-a făcut dovada că este justificată în raport cu dispozițiile

art. 27 și 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și numai în subsidiar, instanța civilă

a invocat și împrejurarea că imobilul înscris în CF nr. B Timișoara cu nr. cadastral

Y este expropriat și face parte din domeniul public, conform H.G. nr. AA/2005 poziția

nr. 3598 din listele de inventar.

Așa fiind, se arată în

considerentele sentinței recurate, rezultă că în cauza dedusă judecății nu este

îndeplinită cerința prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit

căreia de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă trebuie să depindă

soluționarea litigiului pe fond, acțiunea civilă formulată de reclamantă fiind respinsă,

în esență, pentru neincidența prevederilor art. 27 și 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938

iar nu pentru motivul includerii bunului în litigiu, în domeniul public al Municipiului

Timișoara, conform H.G. nr. AA/2005, a cărei nelegalitate a fost invocată în cauză.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

M.R., invocând generic prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu raportare

la art. 4 din Legea nr. 554/2004 și invocând, în esență, următoarele critici concrete:

- instanța de fond și-a

justificat respingerea excepției de nelegalitate prin soluția recurată care face

obiectul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Timiș, pronunțându-se astfel cu privire

la o cerere cu care nu fusese învestită și pe care nu avea competența să o judece;

- imobilul care face obiectul

litigiului este reprezentat din casă și curte, ceea ce face imposibilă apartenența

la domeniul public;

- în mod greșit a reținut

instanța de fond că cererea prin care a fost invocată excepția de nelegalitate nu

ar fi fost motivată, din moment ce a fost indicat în mod clar temeiul juridic al

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile Legii nr.

213/1998.

Guvernul României și Consiliul

Local Timișoara au formulat întâmpinare prin care au combătut criticile recurentei,

susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. AA/2005

a fost modificată și completată H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public

al județului Timiș, precum și al Municipiilor, Orașelor și Comunelor din Județul

Timiș, în sensul că, între altele, la anexa nr. 2 „Inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al Municipiului Timișoara”, la secțiunea I „Bunuri imobile” au

fost introduse mai multe noi poziții, între care și poziția 3598 privind imobilul

constând în „casă și curte”, situat pe strada P.M., dobândit în anul 1977, ca succesiune

vacantă, de către Statul Român, imobil înscris în CF B Timișoara, nr. cadastral

Y.

Prin acțiunea înregistrată

la 12 mai 2006 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta G.E. (antecesoarea recurentei-reclamante)

a cerut să se constate uzucapiunea asupra acestui imobil și înscrierea dreptului

său de proprietate în cartea funciară, în locul Statului Român, invocând ca temei

legal prevederile art. 1890 și 1974 C. civ.

Judecătoria Timișoara,

constatând că imobilul vizat de uzucapiune este supus regimului de carte funciară,

a reținut că sunt incidente prevederile Decretului-Lege nr. 115/1998, precum și

că acțiunea nu se încadrează în nici unul dintre cele două cazuri de uzucapiune

reglementate la art. 27 și art. 28 din acest act normativ, respingând acțiunea formulată

ca fiind nefondată.

Este adevărat că, în finalul

considerentelor hotărârii, judecătoria a menționat și că „pe de altă parte”, imobilul

în litigiu „este expropriat și face parte din domeniul public așa cum rezultă din

H.G. nr. AA/2005, respectiv poziția nr. 3598 din lista de inventar (....)”.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs reclamanta G.E., iar la termenul din data de 28 mai 2007 a invocat

excepția de nelegalitate a H.G. nr. AA/2005 poziția 3598, Tribunalul Timiș suspendând

judecarea cauzei și dispunând sesizarea instanței de contencios administrativ, prin

încheierea din 3 decembrie 2007.

Instanța de contencios

administrativ, într-o altă ordine și cu alte cuvinte, a reținut că excepția de nelegalitate

este nefondată pentru că este nemotivată în drept în ceea ce privește vătămarea

unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim.

Într-adevăr, având în

vedere obiectul acțiunii introductive - constatarea dobândirii dreptului de proprietate

pe calea uzucapiunii, rezultă că aceasta nu era titulara unui drept prevăzut de

lege la data adoptării actului administrativ vizat de excepția de nelegalitate sau

a unui interes legitim, care să fi fost vătămate prin actul administrativ respectiv.

De altfel, prin cererea

care a fost invocată excepția de nelegalitate nici nu a fost numit dreptul sau interesul

legitim vătămat, condiție esențială pentru verificarea, la cererea persoanei vătămate,

a legalității unui act administrativ, fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea

excepției de nelegalitate.

De asemenea, instanța

de fond a reținut, în mod corect și faptul că de excepția de nelegalitate nu a depins

soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, acțiunea fiind respinsă ca

nefondată pentru neîndeplinirea condițiilor art. 27 și art. 28 din Decretul-Lege

nr. 118/1938.

Este adevărat că, în considerentele

hotărârii judecătoria s-a referit și la H.G. nr. AA/2005, dar a făcut acest lucru

nu pentru a-și motiva soluția, ci pentru a preciza situația juridică actuală a imobilului

în privința căruia antecesoarea recurentei-reclamante ceruse prin acțiunea introductivă

să se constate dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.

Astfel fiind, în raport

cu considerentele de mai sus, niciuna dintre criticile formulate în cererea de recurs

nu este întemeiată, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, urmând

ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta

M.R. împotriva sentinței nr. 102 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2008.