ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2007

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de

fată, constată următoarele:

La data de 20 aprilie

2004 S.I.M. a înregistrat pe rolul Tribunalului

Timiș contestație împotriva Dispoziției nr. 652 din

18 martie 2004 - emisă de

Primarul

Municipiului Timișoara solicitând în contradictoriu cu intimații Primarul

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara anularea

acestei dispoziții.

Î

n motivare s-a arătat că prin notificarea nr.

471 din 13 august 2001

contestatorul a

revendicat, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul situat Timișoara

însă cererea i-a fost respinsa prin dispoziția

sus-arătată, pe motiv

ca nu ar fi

făcut dovada calității de persoană îndreptățită la despăgubiri.

Investit fiind cu

soluționarea acestei cauze, Tribunalul Timiș prin sentința

civila nr. 3119 din 27 noiembrie 2006, a

admis contestația formulată de contestatorul S.I.M., a anulat dispoziția nr.

652 din 18 martie 2004, emisă de Primarul Municipiului Timișoara fiind obligat

acest intimat să soluționeze în

fond

notificarea nr. 471 din 13 august 2001, privind imobilul situat în Timișoara

,

înscris în C.F. 2413 Timișoara.

La pronunțarea acestei hotărâri, prima

instanță a reținut că, imobilul situat

în

Timișoara, compus din loc de casa în suprafața de 644 mp și

casa cu nr.

3, înscrisa în C.F. nr.

2413

Timișoara, nr. top

2121/646

-648/6/l/12/b/4/b/l/175 - 178/8, a fost proprietatea numitului I.T. care,

prin contractul încheiat sub semnătura privata în

anul 1941, 1-a înstrăinat părinților

contestatorului, de la care a fost

expropriat de către Statul Roman în temeiul Decretului nr. 65/1987.

La data de 26 octombrie 1998, imobilul

„casa" a fost demolat iar contestatorul S.I.M. a promovat o acțiune

uzucapiune. Prin sentința civila nr.

890 din

09 februarie 1989, Judecătoria Timișoara a recunoscut irevocabil dreptul de

proprietate al reclamantului dobândit prin uzucapiune asupra imobilului, însă

aceasta

hotărâre nu a fost intabulată în C.F. de către contestator decât la data de 10

iulie 2002.

Notificarea contestatorului a fost respinsă

pe motiv că acesta nu a făcut

dovada

calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat și că

nu a completat dosarul administrativ în termenul

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a considerat ca părinții

contestatorului au fost proprietari

extratabulari

ai imobilului revendicat (la data exproprierii), situație confirmată și de

sentința civila nr. 890/1989 a Judecătoriei Timișoara și ca urmare reclamantul

notificator a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în

sensul Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de

Primarul Municipiului Timișoara împotriva sentinței sus menționate, a fost

respins prin decizia civilă nr. 211 din 12 aprilie 2007 de către

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 305/59/2007, cu următoarea

motivare:

Reclamantul si-a dovedit

calitatea de persoana îndreptățită sa beneficieze de

masurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001,

deci, se încadrează în

dispozițiile art. 11

pct. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, text potrivita căruia, în cazul

în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natura a părții din teren rămasă liberă, iar în situația

în care lucrările

ocupa funcțional întregul teren, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Î

mpotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, critica

vizând aspectul că nu a fost dovedită calitatea de persoana

îndreptățită prin depunerea la dosarul cauzei a

sentinței civile nr. 890 din 9 februarie 1989

aceasta referindu-se exclusiv la construcții ce au fost demolate și nu

la teren, astfel că greșit s-a stabilit că reclamantul este persoană

îndreptățită la restituirea în natură

a imobilului revendicat.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în

raport de criticile formulate,

Curtea

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele

ce

se vor arăta în continuare.

Din analiza întregului material probator,

Înalta Curte observă că:

-

prin notificarea nr. 471 din 13

august 2001 contestatorul S.I.M.

a

revendicat, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul situat în Timișoara, compus din

loc de casa în suprafața de 644 mp si casa cu nr. 3, înscrisa în C.F. nr.

2413 Timișoara, nr. top 2121/646 - 648/6/1

/12/b/4/b/l/l75 - 178/8;

- terenul în suprafața de 644 mp,

potrivit extrasului C.F. nr. 2413 Chișoda,

a trecut în proprietatea Statului Roman în baza

Decretului nr. 65/1987, prin expropriere, fiind preluat de la numitul I.T.;

-

în anul

1941, autorii contestatorului au încheiat contract de vânzare-cumpărare, sub

semnătură privată, cu numitul I.T., fostul proprietar al

imobilului;

-

prin

sentința civila nr. 890 din 09 februarie 1989 a Judecătoriei Timișoara

reclamantul a uzucapat

dreptul de proprietate asupra construcțiilor, înscris în C.F.

2413 Chișoda fost proprietate tabulara a lui

I.T., hotărâre prin care s-a reținut că imobilul a fost demolat, aceasta

pronunțându-se pentru ca reclamantul

sa

poată beneficia de despăgubirile acordate de stat pentru imobilele expropriate.

Pe cale de consecință

susținerile recurentului-pârât sun nefondate, întrucât

față de cele de mai sus arătate

contestatorul și-a dovedit pe deplin calitatea de

persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001,

astfel cum bine au stabilit instanțele de fond și apel.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat

recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 211 din 12 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de

Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2007.