ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, constată următoarele: La data de 20 aprilie 2004 S.I.M. a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș contestație împotriva Dispoziției nr. 652 din 18 martie 2004 - emisă de Primarul Municipiului Timișoara solicitând în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara anularea acestei dispoziții. Î n motivare s-a arătat că prin notificarea nr. 471 din 13 august 2001 contestatorul a revendicat, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul situat Timișoara însă cererea i-a fost respinsa prin dispoziția sus-arătată, pe motiv ca nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită la despăgubiri.

Investit fiind cu soluționarea acestei cauze, Tribunalul Timiș prin sentința civila nr. 3119 din 27 noiembrie 2006, a admis contestația formulată de contestatorul S.I.M., a anulat dispoziția nr. 652 din 18 martie 2004, emisă de Primarul Municipiului Timișoara fiind obligat acest intimat să soluționeze în fond notificarea nr. 471 din 13 august 2001, privind imobilul situat în Timișoara , înscris în C.F. 2413 Timișoara. La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, imobilul situat în Timișoara, compus din loc de casa în suprafața de 644 mp și casa cu nr. 3, înscrisa în C.F. nr. 2413 Timișoara, nr. top 2121/646 -648/6/l/12/b/4/b/l/175 - 178/8, a fost proprietatea numitului I.T. care, prin contractul încheiat sub semnătura privata în anul 1941, 1-a înstrăinat părinților contestatorului, de la care a fost expropriat de către Statul Roman în temeiul Decretului nr. 65/1987.

La data de 26 octombrie 1998, imobilul „casa" a fost demolat iar contestatorul S.I.M. a promovat o acțiune uzucapiune. Prin sentința civila nr. 890 din 09 februarie 1989, Judecătoria Timișoara a recunoscut irevocabil dreptul de proprietate al reclamantului dobândit prin uzucapiune asupra imobilului, însă aceasta hotărâre nu a fost intabulată în C.F. de către contestator decât la data de 10 iulie 2002. Notificarea contestatorului a fost respinsă pe motiv că acesta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat și că nu a completat dosarul administrativ în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a considerat ca părinții contestatorului au fost proprietari extratabulari ai imobilului revendicat (la data exproprierii), situație confirmată și de sentința civila nr. 890/1989 a Judecătoriei Timișoara și ca urmare reclamantul notificator a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva sentinței sus menționate, a fost respins prin decizia civilă nr. 211 din 12 aprilie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 305/59/2007, cu următoarea motivare: Reclamantul si-a dovedit calitatea de persoana îndreptățită sa beneficieze de masurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, deci, se încadrează în dispozițiile art. 11 pct. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, text potrivita căruia, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natura a părții din teren rămasă liberă, iar în situația în care lucrările ocupa funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Î mpotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , critica vizând aspectul că nu a fost dovedită calitatea de persoana îndreptățită prin depunerea la dosarul cauzei a sentinței civile nr. 890 din 9 februarie 1989 aceasta referindu-se exclusiv la construcții ce au fost demolate și nu la teren, astfel că greșit s-a stabilit că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului revendicat. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza întregului material probator, Înalta Curte observă că: - prin notificarea nr. 471 din 13 august 2001 contestatorul S.I.M. a revendicat, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul situat în Timișoara, compus din loc de casa în suprafața de 644 mp si casa cu nr. 3, înscrisa în C.F. nr. 2413 Timișoara, nr. top 2121/646 - 648/6/1 /12/b/4/b/l/l75 - 178/8; - terenul în suprafața de 644 mp, potrivit extrasului C.F. nr. 2413 Chișoda, a trecut în proprietatea Statului Roman în baza Decretului nr. 65/1987, prin expropriere, fiind preluat de la numitul I.T.; - în anul 1941, autorii contestatorului au încheiat contract de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, cu numitul I.T., fostul proprietar al imobilului; - prin sentința civila nr. 890 din 09 februarie 1989 a Judecătoriei Timișoara reclamantul a uzucapat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, înscris în C.F.

2413 Chișoda fost proprietate tabulara a lui I.T., hotărâre prin care s-a reținut că imobilul a fost demolat, aceasta pronunțându-se pentru ca reclamantul sa poată beneficia de despăgubirile acordate de stat pentru imobilele expropriate. Pe cale de consecință susținerile recurentului-pârât sun nefondate, întrucât față de cele de mai sus arătate contestatorul și-a dovedit pe deplin calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum bine au stabilit instanțele de fond și apel. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 211 din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2007.