ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5741/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

A

anulat Dispoziția nr. 866 din 05 aprilie 2006 a Primarului municipiului

Timișoara și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție de acordare de

despăgubiri,

pentru suprafața de 70 mp

teren intravilan, situat în Timișoara, înscris în

C.F. nr. 7058

Timișoara.

Pentru

a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 866 din 05

aprilie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului

Timișoara a respins notificarea nr. 544 din 06 noiembrie2001 formulată de F.S.

cu motivarea că acesta nu justifică calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 70 mp situat în Timișoara, înscris

în C.F. nr. 7058 Timișoara deoarece antecesoarea sa, F.M., deținea în

proprietate doar o cota de ⅔ din acest teren, adică 166 mp, iar după cum

reiese din C.F. nr. 7058 Timișoara poziția II 10, acesteia i-a fost restituită

deja, printr-o hotărâre judecătorească, suprafața de 179 mp teren.

Tribunalul

Timiș, în baza probatoriului administrat în cauză, a reținut că reclamantul F.S.

a făcut dovada că este unicul moștenitor al mamei sale, F.M., expropriată în

baza Decretului nr. 342/1977 cu terenul în suprafață de 249 mp și că are

calitatea de persoană îndreptățită - conform Legii nr. 10/2001 - și cu privire

la terenul în suprafață de 70 mp (reprezentând diferența dintre suprafața de

249 mp pe care mama reclamantului a avut-o în proprietate, în cota de 1/1 și

suprafața de 179 mp deja restituită acesteia).

Instanța

de fond a statuat că reclamantul are dreptul la despăgubiri în temeiul art. 24 din

Legea nr. 10/2001 deoarece pe terenul respectiv este edificat un bloc de

locuințe și nu poate fi restituit în natură.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Timișoara, care

a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea

contestației formulate de F.S. deoarece

antecesoarea sa, F.M., avea

doar o cotă de 2/3 din imobilul înscris în C.F.

nr. 7058 Timișoara și nu a făcut dovada că este o persoană îndreptățită pentru

întreaga suprafață de teren.

Împotriva

acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului

Timișoara care, invocând art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., a solicitat

modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond și schimbarea în tot a acesteia în sensul

respingerii contestației formulate de F.S. împotriva Dispoziției nr. 866 din 05

aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că nici instanța de fond și

nici cea de apel nu au ținut cont de faptul că antecesoarea reclamantului a

avut în proprietate doar o cotă de ⅔ din suprafața de 249 mp și că

suprafața de 179 mp i-a fost deja restituită lui F.M., reclamantul nefiind

îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru

suprafața de 70 mp.

Pârâtul

Primarul municipiului Timișoara a mai susținut că Dispoziția nr. 866 din

05 aprilie 2006 pe care a emis-o în temeiul Legii

nr. 10/2001 este temeinică și legală, în

raport cu art. 1 alin. (1),

art. 3, art. 4 alin. (2) și art. 23 ale legii și cu normele metodologice de

aplicare a legii, deoarece F.S. nu a făcut dovada nici a calității de persoană

îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001 și nici a dreptului de proprietate

invocat.

Recursul

este nefondat pentru considerentele care succed.

Potrivit

art. 23 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate

(...) precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate

(...) pot fi depuse până la data soluționării notificării".

Art.

24 dispune, la alin. (1) că în absența unor probe contrare, existența și, după

caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive

sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive iar alin. (2) că în aplicarea

prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar.

Astfel

fiind, în mod corect instanța de apel a confirmat hotărârea pronunțată de

instanța de fond prin care s-a statuat că reclamantul a făcut dovada atât a

calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 cât și a dreptului de proprietate al antecesoarei sale, în

cota de 1/1, asupra terenului care a constituit obiectul notificării și că are

dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 70 mp, care nu-i poate fi

restituit în natură, întrucât pe acesta este edificat un bloc de locuințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei

nr. 515 A din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.