ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 61 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de către pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4548 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că întrucât prin Dispoziția nr. 1051 din 19 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Timișoara, s-a respins cererea de retrocedare a imobilului teren în suprafață de 305 mp, situat în Timișoara, str. Holdelor nr. 6, înscris în CF Timișoara, reclamanta (succesoare a defunctului L.C.) a solicitat trecerea în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea de despăgubiri a terenului din CF Timișoara, ce nu a fost atribuit până în prezent.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost identificat ca fiind teren liber, individualizat în urma dezmembrării, terenul în suprafață de 305 mp. Conform raportului de expertiză, parcela de teren astfel identificată nu a făcut obiectul restituirii, astfel că susținerea pârâților apelanți în sensul că acest teren a făcut obiectul notificărilor și a dispozițiilor enunțate în apelul declarat, nu a fost dovedită . Hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta manifestând disponibilitatea de a primi în compensare un alt teren în schimbul celui expropriat, ce nu a putut fi restituit în natură, iar instanța în baza obligației instituită de dispozițiile legale menționate de a verifica în concret bunurile disponibile și de a statua cu privire la natura compensării, a pronunțat o hotărâre legală în cauză.

De altfel, reclamanta nu a cerut obligarea pârâților la restituirea terenului identificat prin raportul de expertiză, ci doar, trecerea parcelei în suprafață de 305 mp, în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea măsurilor reparatorii. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: Reclamanta nu are interes să formuleze acțiunea pentru că, și dacă acțiunea ar fi admisă și bunul ar fi trecut în tabelul privind bunurile disponibile, nu înseamnă ca bunul ar fi atribuit în proprietate reclamantei, ci ar putea fi atribuit oricărei alte persoane. Reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii cât timp ar intra în concurs cu alte persoane care au cerut bunuri în compensare.

Pe fondul cauzei acțiunea trebuie respinsă întrucât pentru terenul pe care reclamanta îl solicită au fost depuse notificări de către mai multe persoane, iar prin dispoziții notificatorilor le-au fost restituite suprafețe de teren ce au fost identificate ca fiind libere pe vechiul amplasament. Prin obiecțiuni formulate la raportul de expertiză recurenta a precizat că nu este de acord cu propunerile de dezmembrare ale imobilului prezentate de către expert. Prin propunerea de dezmembrare prezentată, expertul modifică poziția amplasamentelor imobilelor ce au făcut obiectul restituirii în natură pe baza dispozițiilor de restituire emise de primar. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Interesul procesual, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, este considerat ca fiind folosul practic, imediat obținut prin declanșarea procedurii judiciare.

Prin exercitarea unei acțiuni pe fundamentul interesului se tinde la obținerea unui remediu. În speță, interesul în promovarea acțiunii este juridic și legitim, reclamanta afirmând dreptul de a obține acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent sub forma acordării unui teren în compensare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, interesul în promovarea acțiunii îndeplinește cerința de a fi unul personal al reclamantei, întrucât numai prin înscrierea unui teren în tabelul bunurilor disponibile există eventualitatea ca acesteia să-i fie atribuit terenul. împrejurarea că aceasta ar veni în concurs cu alte persoane, astfel încât nu ar putea obține în mod efectiv bunul, nu înseamnă că nu are interes în solicitarea dezmembrării unui teren în mai multe parcele.

Prin urmare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Cât privește aspectele considerate de către recurenți ca vizând „fondul ” cauzei, Înalta Curte constată că, în realitate, sunt formulate critici privitoare la probatoriul administrat, de vreme ce sunt deduse analizei conținutul unor înscrisuri și al obiecțiunilor la raportul de expertiză pentru a se reține opunerea recurenților la dezmembrare. Or, netemeinicia hotărârii nu poate fi verificată în recurs, așa cum rezultă din art. 304 C. proc. civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 61 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.