ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2013

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

1.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 61

din 20 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul

declarat de către pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al

municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4548 din 5 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a arătat că întrucât prin Dispoziția nr. 1051

din 19 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Timișoara, s-a respins

cererea de retrocedare a imobilului teren în suprafață de 305 mp, situat în

Timișoara, str. Holdelor nr. 6, înscris în CF Timișoara, reclamanta (succesoare

a defunctului L.C.) a solicitat trecerea în tabelul bunurilor disponibile

pentru acordarea de despăgubiri a terenului din CF Timișoara, ce nu a fost

atribuit până în prezent.

Prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost identificat ca fiind teren

liber, individualizat în urma dezmembrării, terenul în suprafață de 305 mp.

Conform raportului de expertiză, parcela de teren astfel identificată nu a

făcut obiectul restituirii, astfel că susținerea pârâților apelanți în sensul

că acest teren a făcut obiectul notificărilor și a dispozițiilor enunțate în

apelul declarat, nu a fost dovedită .

Hotărârea

atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 10/2001, reclamanta manifestând disponibilitatea de a

primi

în compensare un alt teren în schimbul celui expropriat, ce nu a putut fi

restituit în natură, iar instanța în baza obligației instituită de dispozițiile

legale menționate de a verifica în concret bunurile disponibile și de a statua

cu privire la natura compensării, a pronunțat o hotărâre legală în cauză.

De

altfel, reclamanta nu a cerut obligarea pârâților la restituirea terenului

identificat prin raportul de expertiză, ci doar, trecerea parcelei în suprafață

de 305 mp, în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea măsurilor

reparatorii.

2.

Recursul

2.1.

Motive

Pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul

Local al

municipiului Timișoara

au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:

Reclamanta

nu are interes să formuleze acțiunea pentru că, și dacă acțiunea ar fi admisă

și bunul ar fi trecut în tabelul privind bunurile disponibile, nu înseamnă ca

bunul ar fi atribuit în proprietate reclamantei, ci ar putea fi atribuit

oricărei alte persoane.

Reclamanta

nu justifică un interes în promovarea acțiunii cât timp ar intra în concurs cu

alte persoane care au cerut bunuri în compensare.

Pe

fondul cauzei acțiunea trebuie respinsă întrucât pentru terenul pe care

reclamanta îl solicită au fost depuse notificări de

către mai multe persoane, iar prin dispoziții notificatorilor le-au fost

restituite suprafețe de teren ce au fost identificate ca fiind libere pe

vechiul amplasament.

Prin

obiecțiuni formulate la raportul de expertiză recurenta a precizat că nu este

de acord cu propunerile de dezmembrare ale imobilului prezentate de către

expert.

Prin

propunerea de dezmembrare prezentată, expertul modifică poziția amplasamentelor

imobilelor ce au făcut obiectul restituirii în natură pe baza dispozițiilor de

restituire emise de primar.

2.2.

Analiza recursului

Recursul

nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Interesul

procesual, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, este

considerat ca fiind folosul practic, imediat obținut prin declanșarea

procedurii judiciare. Prin exercitarea unei acțiuni pe fundamentul interesului

se tinde la obținerea unui remediu.

În

speță, interesul în promovarea acțiunii este juridic și legitim, reclamanta

afirmând dreptul de a obține acordarea unor

măsuri

reparatorii prin echivalent sub forma acordării unui teren în

compensare,

în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Pe de

altă parte, interesul în promovarea acțiunii îndeplinește cerința de a fi unul personal

al reclamantei, întrucât numai prin înscrierea unui teren în tabelul bunurilor

disponibile există eventualitatea ca acesteia să-i fie atribuit terenul.

împrejurarea că aceasta ar veni în concurs cu alte persoane, astfel încât nu ar

putea obține în mod efectiv bunul, nu înseamnă că nu are interes în solicitarea

dezmembrării unui teren în mai multe parcele.

Prin

urmare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

Cât

privește aspectele considerate de către recurenți ca vizând

„fondul

”

cauzei, Înalta Curte

constată că, în realitate, sunt formulate critici privitoare la probatoriul

administrat, de vreme ce sunt deduse

analizei

conținutul unor înscrisuri și al obiecțiunilor la raportul de expertiză pentru

a se reține opunerea recurenților la dezmembrare. Or, netemeinicia hotărârii nu

poate fi verificată în recurs, așa cum rezultă din art. 304 C. proc. civ.

Față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara

împotriva

deciziei civile nr. 61 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.