ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința
civilă nr. 1693 din 3 iulie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanții A.I. și A.T., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Timișoara, și pe cale de consecință: a anulat în parte dispoziția nr. 2668 din
28 noiembrie 2008 emisă de pârât, iar acesta a fost obligat să emită o nouă
dispoziție prin care să propună reclamanților acordarea de bunuri sau servicii
în compensare pentru cota de 1/2 din imobilele expropriate, respectiv terenul
de 744 mp înscris în C.F. 18524 Timișoara, nr. top 23097/1/2/2/1/2, terenurile
de 1080 mp și 50 mp înscrise în aceeași carte funciară, nr. top 28283/2 și nr.
top 28283/3 și construcțiile în suprafață de 97,61 mp; pârâtul a fost obligat
să propună reclamanților acordarea de bunuri și servicii în compensare pentru terenul
de 102 mp, aferent apartamentului nr. 1 înscris în C.F. 18524 Timișoara, nr.
top 28383/1; a respins cererea reclamanților de restituire a terenurilor
menționate, în natură; a respins cererea reclamanților de restituire a
terenului de 101 mp, în cotă de 1/2, diferența dintre terenul solicitat și cel
restituit.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, pârâtul Primarul municipiului Timișoara a respins cererea de
restituire în natură a terenului înscris în C.F. 18524 Timișoara, pe motiv că
terenul respectiv este afectat de amenajări de utilitate publică. Au fost
acordate despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul
situat în Timișoara, înscris în C.F. 18524 Timișoara în suprafață de 1874 mp,
și pentru cota de 1/2 din 97,61 mp construcții.
Cum terenul revendicat de reclamanți
este ocupat de amenajări de utilitate publică, pârâtul a fost obligat să acorde
reclamanților bunuri sau servicii în compensare.
Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă, prin decizia civilă nr. 113 din 28 aprilie 2010, a admis apelul
declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara și pe cale de consecință: a
schimbat în parte sentința apelată în sensul că a înlăturat din dispozitiv
obligația pârâtului de a propune reclamanților acordarea de bunuri sau servicii
în compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că, pârâtul nu a deținut și nu deține bunuri disponibile sau
servicii pentru a fi acordate în compensare, iar menținerea acestei măsuri
dispuse de către prima instanță ar duce la imposibilitatea executării unei
hotărâri.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată au declarat recurs: Primarul municipiului Timișoara și reclamanții A.I.
și A.D.
Primarul municipiului Timișoara
critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., deoarece:
- Terenul notificat este afectat de
amenajări de utilitate publică: parc, stradă și blocuri, neputând fi restituit
în natură;
- Instituția lor nu deține bunuri
sau servicii în proprietate privată care să poată fi oferite reclamanților în
compensare, pentru cota de 1/2 din imobilele expropriate, respectiv terenurile
de 1080 mp, 50 mp, precum și construcțiile în suprafață de 97,61 mp
Reclamanții A.I. și A.D. critică
decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art.
304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel a pronunțat o
hotărâre netemeinică și nelegală întrucât a înlăturat din dispozitivul
hotărârii obligația pârâtului de a propune acordarea de bunuri sau servicii în
compensare.
Cu privire la recursul declarat de
Primarul municipiului Timișoara, se rețin următoarele:
La soluționarea notificării
reclamanților A.I. și A.D., pârâtul Primarul municipiului Timișoara a reținut
faptul că, reclamanții au fost proprietarii cotei de 1/2 din imobilul situat în
Timișoara iar prin Decretul de expropriere nr. 302/1981 imobilul în suprafață
de 1130 mp teren și 97,61 mp construcții a fost preluat de la reclamanți (cota
de 1/2). Ulterior, o parte din construcții au fost demolate, iar pe teren au
fost construite blocuri de locuințe, alei de acces, străzi și zone verzi.
Cum imobilul în litigiu este afectat
de utilități publice, instanța de apel în mod judicios a statuat că nu este
posibilă restituirea în natură a terenului în litigiu și a propus acordarea de
despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2006, așa cum a fost
modificată prin O.U.G. nr. 81/2007.
Este adevărat că, potrivit
dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură
nu este posibilă, pârâtul ar fi putut să acorde reclamanților măsuri
reparatorii în echivalent ce constau în compensarea cu alte bunuri sau
servicii, și numai după aceea să propună acordarea de despăgubiri în echivalent
reclamanților.
Or, în speță, așa cum rezultă din
probele existente la dosarul cauzei (filele 6, 7 dosar apel), rezultă că
pârâtul nu a deținut și nu deține bunuri disponibile sau servicii pentru a fi
acordate în compensare.
Cu privire la recursul declarat de
reclamanții A.I. și A.D.
Cum pârâtul, Primarul Municipiului
Timișoara, nu a deținut și nu deține bunuri disponibile (filele 6, 7 dosar apel
), sau servicii pentru a fi acordate în compensare, instanța de apel în mod
judicios a înlăturat din dispozitivul sentinței civile nr. 1693 din 03 iulie 2009
a Tribunalului Timiș, obligarea pârâtului de a propune reclamanților acordarea
de bunuri sau servicii în compensare.
Așadar, față de cele reținute se vor
respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.I. și A.D. și de
pârâtul Primarul municipiului Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de reclamanții A.I. și A.D. și de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara
împotriva deciziei nr. 113 A din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
februarie 2011.