ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2009

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, sub nr. 3811/2005, contestatorii S.C. și S.F. au chemat în

judecată pe pârâții Municipiul Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței anularea

dispoziției nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara

și soluționarea notificării nr. 2599/2005 în sensul de a se constata că

imobilul înscris în nr. 12667 Timișoara, nr. top. 2320/2/5, reprezentând teren

situat în cal. A., în suprafață de 5000 mp, a fost preluat de Statul Român,

prin expropriere, fără acordarea de despăgubiri, de la autorii acestora.

Prin sentința civilă nr.

927/PI/2001, Tribunalul Timiș a retrocedat către contestatori, în natură,

suprafața de teren de 1088 mp, care a fost înscrisă în C.F. nr. 13570

Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1/2, iar pentru diferența din imobilul mai sus

individualizat nu s-au acordat nici despăgubiri în natură, nici în echivalent.

Solicită atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp teren, înscrisă în C.F.

nr. 56543 Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1 aflată în proprietatea Statului

Român; obligarea acestuia din urmă la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru

diferența de 442 mp teren și obligarea intimaților, în solidar, la plata

cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, contestatorii au mai

cerut ca, în cazul în care atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp teren,

nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtului la despăgubiri prin

echivalent bănesc pentru întreaga suprafață de 3912 mp teren.

În drept, contestatorii au invocat

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 585/P din

22 martie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis, în parte, contestația

precizată și completată, formulată de contestatorii S.C. și S.F.; a constatat

că imobilul înscris în C.F. nr. 12667 Timișoara, nr. top. 23207/2/5, de sub A +

117, teren situat în cal. A., în suprafață de 5000 mp, a fost preluat prin

expropriere, fără despăgubire, de la antecesorii contestatorilor, R.S. și R.C.;

a respins capetele de cerere având ca obiect: anularea Dispoziției nr. 850/2005

emisă de Primarul municipiului Timișoara; constatarea retrocedării prin

hotărâre judecătorească a suprafeței de 1088 mp teren și neacordarea de despăgubiri

pentru suprafața de 3912 mp teren; atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp

teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top. 2962/1/1/1/1; obligarea

Statului Român la despăgubiri, în principal, pentru diferența de 442 mp teren,

cât și, în subsidiar, pentru întreaga suprafață; atribuirea în natură a

suprafeței de 1295 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top.

2962/1/1/1/1, cu titlu de compensare cu alte bunuri sau servicii.

A respins contestația față de

intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în

proces prin D.G.F.P. Timiș, pentru lipsa calității procesuale pasive a

acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că Statul Român nu poate substitui unitățile

deținătoare ale bunurilor preluate abuziv, astfel că acesta nu are calitate

procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății; că obiectul prezentei

contestații îl reprezintă Dispoziția nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de

Primarul municipiului Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care s-a

respins cererea privind acordarea de despăgubiri către contestatori pentru

suprafață de 3.471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 59543 Timișoara, nr. top.

29621/1/1/1/2, întrucât nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite

la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul notificat; că aceștia și-au

identificat eronat corpul de proprietate pentru care au formulat notificarea în

temeiul Legii nr. 10/2001; că reclamanții nu pot schimba, în cadrul actualului

proces, obiectul notificării, căci dacă s-ar proceda astfel s-ar nesocoti

dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, după cum nici solicitarea

reclamanților, făcută prin completarea acțiunii, referitoare la atribuirea

imobilului înscris în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1 cu titlu

de compensare cu alte bunuri și servicii, pentru diferența de teren expropriat

de la antecesorii lor, nu mai poate fi primită, fiind necesar un alt proces.

S-a mai reținut că, potrivit

probelor administrate, primul corp de proprietate înscris în C.F. 12667

Timișoara, nr. top. 23207/2/5, expropriat de la antecesorii contestatorilor a

fost amplasat pe alte parcele, care, în urma renumerotării topografice, prin

substituire, au primit nr. top. 29544 – 29798 și au fost identificate în C.F.

56512 – 56673, și că numai o porțiune din nr. top. 23207/2/5 a fost înglobată

în suprafața cu nr. top. substituit 29621, respectiv parcela cu nr. top.

29621/1/2 în suprafață de 1088 mp teren, care a fost retrocedată

contestatorilor prin sentința civilă nr. 927/2001 pronunțată de Tribunalul

Timiș; că restul suprafeței rămase din cei 5000 mp teren, care a aparținut

autorilor contestatorilor, este inclusă în alte numere topografice, și că

parcela topografică a cărei restituire în natură se solicită se suprapune

pentru nr. top. vechi 23207/2117, care a aparținut altor proprietari tabulari,

fiind necesar ca Primăria municipiului Timișoara să-și exprime punctul de

vedere în privința acestui teren; că, chiar dacă titularii contestației nu mai

pot modifica obiectul notificării, petitul privind constatarea trecerii

imobilului în litigiu în proprietatea statului, prin expropriere, fără

despăgubiri, de la antecesorii contestatorilor este întemeiat, deoarece,

conform sentinței civile nr. 927/PI/2001 a Tribunalului Timiș, definitivă și

irevocabilă, există „autoritate de lucru judecat”, potrivit căreia nu s-au

administrat probe de către Statul Român, în condițiile art. 1169 C. civ., din

care să rezulte că antecesorii contestatorilor au primit sau nu au primit

despăgubiri pentru imobilul expropriat, fiind, astfel, cazul admiterii numai în

parte a contestației de față, respectiv în acest sens.

Prin decizia nr. 527 din 29

noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelurile

declarate de reclamanții S.C. și S.F., a desființat sentința civilă apelată și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului

Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, că verificând sentința apelată, în limitele cererilor de apel

și ținând seama de probele administrate în primă instanță, în temeiul art. 296

și art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea apelurilor,

desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

prime instanțe, deoarece aceasta nu și-a exercitat rolul activ impus de art.

129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., nesolicitând expertului tehnic să

completeze raportul de expertiză, în sensul identificării și delimitării cu

exactitate a parcelelor de teren rămase libere, precum și a stabilirii

actualilor proprietari ai acestora în cartea funciară.

În concluzie, instanța de apel a

arătat că, pentru rațiuni de practică unitară și în vederea neprejudicierii

părților de un grad de jurisdicție, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru administrarea de probe noi.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul

municipiului Timișoara, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenții pârâți arată că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a

reținut că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat pe

fondul cauzei.

S-a mai arătat că în speță, nu sunt

incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ., întrucât prima instanță s-a

pronunțat pe fondul litigiului.

Celelalte critici, formulate de

recurenți, vizează modul de soluționare a fondului litigiului care, însă, nu

vor fi analizate, deoarece prin decizia recurată s-au admis apelurile

contestatorilor, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza, spre

rejudecare, primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond a fost lipsită de

rol activ, fără ca, astfel, instanța de apel să intre în cercetarea fondului.

Examinând recursul declarat de

recurenții pârâți Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului

Timișoara, în limita criticilor formulate ce permit încadrarea acestora în art.

304 pct. 5 C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra și în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa

părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată

și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin urmare, în condițiile art. 297

alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., desființarea sentinței atacate se poate

face doar în situația în care instanța a rezolvat procesul fără a intra în

cercetarea fondului.

Or, în speță, prima instanță a

intrat în cercetarea fondului, și, de altfel , nici instanța de apel nu a

reținut că prima instanță nu ar fi intrat în cercetarea fondului, ci că

instanța a fost lipsită de rol activ potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C.

proc. civ., în sensul că nu a solicitat expertului topo completarea raportului

de expertiză, și că se impune administrarea de probe noi în cauză.

Or, aceste situații nu se

circumscriu cazului de desființare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei

spre rejudecare primei instanțe reglementat de art. 297 alin. (1) teza a întâia

C. proc. civ., cum greșit a reținut instanța de apel, întrucât, față de

caracterul devolutiv al apelului în limita criticilor formulate, instanța de

apel poate să dispună completarea probatoriului necesar pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și

temeinice, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292

C. proc. civ., dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei,

potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat

de recurenții pârâți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecarea apelurilor formulate de contestatorii S.C. și S.F., aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului Timișoara împotriva

deciziei nr. 527 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie

2009.