ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 3811/2005, contestatorii S.C. și S.F. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței anularea dispoziției nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara și soluționarea notificării nr. 2599/2005 în sensul de a se constata că imobilul înscris în nr. 12667 Timișoara, nr. top. 2320/2/5, reprezentând teren situat în cal. A., în suprafață de 5000 mp, a fost preluat de Statul Român, prin expropriere, fără acordarea de despăgubiri, de la autorii acestora.

Prin sentința civilă nr. 927/PI/2001, Tribunalul Timiș a retrocedat către contestatori, în natură, suprafața de teren de 1088 mp, care a fost înscrisă în C.F. nr. 13570 Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1/2, iar pentru diferența din imobilul mai sus individualizat nu s-au acordat nici despăgubiri în natură, nici în echivalent. Solicită atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1 aflată în proprietatea Statului Român; obligarea acestuia din urmă la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru diferența de 442 mp teren și obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, contestatorii au mai cerut ca, în cazul în care atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp teren, nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtului la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru întreaga suprafață de 3912 mp teren.

În drept, contestatorii au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 585/P din 22 martie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis, în parte, contestația precizată și completată, formulată de contestatorii S.C. și S.F.; a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 12667 Timișoara, nr. top. 23207/2/5, de sub A + 117, teren situat în cal. A., în suprafață de 5000 mp, a fost preluat prin expropriere, fără despăgubire, de la antecesorii contestatorilor, R.S. și R.C.; a respins capetele de cerere având ca obiect: anularea Dispoziției nr. 850/2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara; constatarea retrocedării prin hotărâre judecătorească a suprafeței de 1088 mp teren și neacordarea de despăgubiri pentru suprafața de 3912 mp teren; atribuirea în natură a suprafeței de 3471 mp teren, înscrisă în C.F.

nr. 56543 Timișoara, nr. top. 2962/1/1/1/1; obligarea Statului Român la despăgubiri, în principal, pentru diferența de 442 mp teren, cât și, în subsidiar, pentru întreaga suprafață; atribuirea în natură a suprafeței de 1295 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top. 2962/1/1/1/1, cu titlu de compensare cu alte bunuri sau servicii. A respins contestația față de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în proces prin D.G.F.P. Timiș, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Statul Român nu poate substitui unitățile deținătoare ale bunurilor preluate abuziv, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății; că obiectul prezentei contestații îl reprezintă Dispoziția nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri către contestatori pentru suprafață de 3.471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 59543 Timișoara, nr. top.

29621/1/1/1/2, întrucât nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul notificat; că aceștia și-au identificat eronat corpul de proprietate pentru care au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001; că reclamanții nu pot schimba, în cadrul actualului proces, obiectul notificării, căci dacă s-ar proceda astfel s-ar nesocoti dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, după cum nici solicitarea reclamanților, făcută prin completarea acțiunii, referitoare la atribuirea imobilului înscris în C.F. nr. 56543 Timișoara, nr. top. 29621/1/1/1 cu titlu de compensare cu alte bunuri și servicii, pentru diferența de teren expropriat de la antecesorii lor, nu mai poate fi primită, fiind necesar un alt proces.

S-a mai reținut că, potrivit probelor administrate, primul corp de proprietate înscris în C.F. 12667 Timișoara, nr. top. 23207/2/5, expropriat de la antecesorii contestatorilor a fost amplasat pe alte parcele, care, în urma renumerotării topografice, prin substituire, au primit nr. top. 29544 – 29798 și au fost identificate în C.F. 56512 – 56673, și că numai o porțiune din nr. top. 23207/2/5 a fost înglobată în suprafața cu nr. top. substituit 29621, respectiv parcela cu nr. top. 29621/1/2 în suprafață de 1088 mp teren, care a fost retrocedată contestatorilor prin sentința civilă nr. 927/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș; că restul suprafeței rămase din cei 5000 mp teren, care a aparținut autorilor contestatorilor, este inclusă în alte numere topografice, și că parcela topografică a cărei restituire în natură se solicită se suprapune pentru nr. top.

vechi 23207/2117, care a aparținut altor proprietari tabulari, fiind necesar ca Primăria municipiului Timișoara să-și exprime punctul de vedere în privința acestui teren; că, chiar dacă titularii contestației nu mai pot modifica obiectul notificării, petitul privind constatarea trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, prin expropriere, fără despăgubiri, de la antecesorii contestatorilor este întemeiat, deoarece, conform sentinței civile nr. 927/PI/2001 a Tribunalului Timiș, definitivă și irevocabilă, există „autoritate de lucru judecat”, potrivit căreia nu s-au administrat probe de către Statul Român, în condițiile art. 1169 C. civ., din care să rezulte că antecesorii contestatorilor au primit sau nu au primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, fiind, astfel, cazul admiterii numai în parte a contestației de față, respectiv în acest sens.

Prin decizia nr. 527 din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelurile declarate de reclamanții S.C. și S.F., a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Timiș. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, că verificând sentința apelată, în limitele cererilor de apel și ținând seama de probele administrate în primă instanță, în temeiul art. 296 și art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași prime instanțe, deoarece aceasta nu și-a exercitat rolul activ impus de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., nesolicitând expertului tehnic să completeze raportul de expertiză, în sensul identificării și delimitării cu exactitate a parcelelor de teren rămase libere, precum și a stabilirii actualilor proprietari ai acestora în cartea funciară. În concluzie, instanța de apel a arătat că, pentru rațiuni de practică unitară și în vederea neprejudicierii părților de un grad de jurisdicție, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului Timișoara, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții pârâți arată că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a reținut că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.

S-a mai arătat că în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ., întrucât prima instanță s-a pronunțat pe fondul litigiului. Celelalte critici, formulate de recurenți, vizează modul de soluționare a fondului litigiului care, însă, nu vor fi analizate, deoarece prin decizia recurată s-au admis apelurile contestatorilor, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond a fost lipsită de rol activ, fără ca, astfel, instanța de apel să intre în cercetarea fondului. Examinând recursul declarat de recurenții pârâți Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului Timișoara, în limita criticilor formulate ce permit încadrarea acestora în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., instanța constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra și în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Prin urmare, în condițiile art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., desființarea sentinței atacate se poate face doar în situația în care instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Or, în speță, prima instanță a intrat în cercetarea fondului, și, de altfel , nici instanța de apel nu a reținut că prima instanță nu ar fi intrat în cercetarea fondului, ci că instanța a fost lipsită de rol activ potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., în sensul că nu a solicitat expertului topo completarea raportului de expertiză, și că se impune administrarea de probe noi în cauză. Or, aceste situații nu se circumscriu cazului de desființare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe reglementat de art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., cum greșit a reținut instanța de apel, întrucât, față de caracterul devolutiv al apelului în limita criticilor formulate, instanța de apel poate să dispună completarea probatoriului necesar pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 C. proc.

civ., dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenții pârâți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de contestatorii S.C. și S.F., aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 527 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.