ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 314/2007

Asupra recursurilor de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 656 din 12 aprilie 2005 Tribunalul Timiș a admis în parte contestația formulată și precizată de reclamantul P.S.O. împotriva intimaților Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și T.L. obligând pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să emită în favoarea contestatorului o nouă dispoziție motivată pentru a-i face acestuia o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii construcțiilor ce compun imobilul situat în Timișoara. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit extraselor C.F. depuse la dosar terenul de 1000 mp nu s-a aflat în patrimoniul reclamantului, acesta fiind doar proprietarul construcțiilor fără teren.

Construcțiile au fost preluate în proprietatea statului în baza dispozițiilor Decretului 223/1974, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 24.183 lei și vândute conform Legii 112/1995 pârâtului T.L. care și-a întabulat dreptul de proprietate la 12.02.1998. Reclamantul a solicitat prin notificare restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru construcții cu deducerea valorii actualizate a despăgubirii în cuantum de 24.183 lei. Prin dispoziția nr. 1354 din 26 noiembrie 2002 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1000 mp cu motivarea că terenul nu a fost proprietatea solicitantului, iar pentru acordarea despăgubirilor s-a transmis dosarul la Prefectura Timiș, cu mențiunea că valoarea estimată a imobilului, potrivit precizărilor solicitantului este de 100.000 dolari SUA.

Instanța a constatat că dispoziția astfel emisă este incompletă, întrucât conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea 10/2001 nu cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. S-a mai reținut că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului deoarece, în speță nu au fost invocate motive de nevalabilitate a deciziei de preluare în baza Decretului nr. 223/1974. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul P.S.O. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. În motivarea apelului reclamantul a solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței în sensul menținerii dispoziției de acordare a despăgubirilor bănești la valoarea estimativă de 100.000 dolari SUA.

În motivarea apelului formulat de pârât s-a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului întrucât construcțiile au fost preluate cu titlu în proprietatea statului. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1764 din 5 octombrie 2005 a respins ambele apeluri, reținând, în esență, că potrivit art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (1) și (3) din Legea 10/2001, primarul avea obligația să facă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, dispoziția atacată necuprinzând o astfel de ofertă. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul P.S.O. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. În motivarea recursului formulat de reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se susține că instanța de apel a reținut eronat că reclamantul nu a fost proprietarul terenului, trecând peste faptul că antecesoarea sa, L.L. a dobândit acest imobil prin moștenire, iar reclamantul, din momentul cumpărării a intrat în posesie și asupra terenului. De asemenea, în dispozitivul deciziei nu s-a prevăzut expres obligația de restituire prin echivalent la valoarea estimativă a imobilului de 100.000 dolari SUA. Pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. reiterând motivele de apel. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed. Referitor la recursul reclamantului P.S.O.

Prima critică inserată în motivarea acestui recurs nu poate fi reținută întrucât vânzătoarea L.L., în actul de vânzare cumpărare din 16 noiembrie 1983, depus la fila 79 a dosarului de fond și-a exprimat fără echivoc intenția de a înstrăina doar construcția edificată pe teren, precizând expres că terenul aferent constituie proprietatea Statului Român. Ca atare, reclamantului i s-a transmis doar dreptul de proprietate asupra construcției. Nu se poate reține nici cea de-a doua critică referitoare la omisiunea din dispozitivul deciziei atacate a sumei de 100.000 dolari SUA, reprezentând despăgubirile bănești ce s-ar cuveni reclamantului pentru construcția înstrăinată. Aceasta întrucât soluția instanței a fost de obligare la emiterea unei oferte de restituire prin echivalent, care, raportat la regimul juridic al imobilului, nu poate consta în despăgubiri bănești.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (2) și (3) din Legea 10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut în condițiile Legii 112/1995, măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin persoanei îndreptățite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Această lege specială este reprezentată de Legea nr. 247/2005, Titlul VII, care nu prevede însă posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, ci a titlurilor de despăgubire. În ce privește valoarea până la limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea 10/2001, aceasta va fi corespunzătoare celei de piață, determinată conform standardelor internaționale de evaluare.

În speță însă, în fața instanței de judecată, nu s-au administrat probe în legătură cu această valoare pretinsă, astfel încât determinarea ei după criteriile legale menționate urmează a se face, pe baza dispoziției emise de către intimat, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite. Aceasta înseamnă că, în situația în care se va opta pentru titluri de despăgubire în condițiile legii speciale, determinarea cuantumului acestora se va face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnați în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005. Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. Critica formulată nu va fi reținută deoarece Decretul nr. 223/1974 nu poate constitui un titlu valabil pentru stat întrucât dispozițiile sale contraveneau Constituției din 1965 care prevedea că dreptul de proprietate este ocrotit de lege.

Același decret contravenea și Codului Civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului. Având în vedere aceste motive recursurile se vor respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul P.S.O. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1764 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă Irevocabilă. Pronunțată astăzi 17 ianuarie 2007, în ședința publică.