ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 314/2007

Asupra recursurilor de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

656 din 12 aprilie 2005 Tribunalul Timiș a admis în parte contestația

formulată și precizată de reclamantul P.S.O. împotriva

intimaților Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și T.L. obligând pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara să emită în favoarea contestatorului o nouă

dispoziție motivată pentru a-i face acestuia o ofertă de

restituire prin echivalent corespunzătoare valorii construcțiilor ce

compun imobilul situat în Timișoara.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit extraselor C.F. depuse la

dosar terenul de 1000 mp nu s-a aflat în patrimoniul reclamantului, acesta

fiind doar proprietarul construcțiilor fără teren.

Construcțiile au fost preluate în proprietatea statului în baza

dispozițiilor Decretului 223/1974, cu acordarea unei despăgubiri în

sumă de 24.183 lei și vândute conform Legii 112/1995 pârâtului T.L.

care și-a întabulat dreptul de proprietate la 12.02.1998.

Reclamantul a solicitat prin

notificare restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp teren și

acordarea de despăgubiri pentru construcții cu deducerea valorii

actualizate a despăgubirii în cuantum de 24.183 lei.

Prin dispoziția nr. 1354 din 26

noiembrie 2002 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea de

restituire în natură a terenului de 1000 mp cu motivarea că terenul

nu a fost proprietatea solicitantului, iar pentru acordarea despăgubirilor

s-a transmis dosarul la Prefectura Timiș, cu mențiunea că

valoarea estimată a imobilului, potrivit precizărilor solicitantului

este de 100.000 dolari SUA.

Instanța a constatat că

dispoziția astfel emisă este incompletă, întrucât conform

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea

10/2001 nu cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare

valorii imobilului.

S-a mai reținut că

imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului deoarece, în

speță nu au fost invocate motive de nevalabilitate a deciziei de

preluare în baza Decretului nr. 223/1974.

Împotriva sentinței au declarat

apel reclamantul P.S.O. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.

În motivarea apelului reclamantul a

solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței în

sensul menținerii dispoziției de acordare a despăgubirilor

bănești la valoarea estimativă de 100.000 dolari SUA.

În motivarea apelului formulat de

pârât s-a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului

întrucât construcțiile au fost preluate cu titlu în proprietatea statului.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 1764 din 5 octombrie 2005 a respins ambele apeluri,

reținând, în esență, că potrivit art. 24 alin. (1) și

art. 36 alin. (1) și (3) din Legea 10/2001, primarul avea obligația

să facă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare

valorii imobilului, dispoziția atacată necuprinzând o astfel de

ofertă.

Împotriva deciziei instanței de

apel au declarat recurs reclamantul P.S.O. și pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara.

În motivarea recursului formulat de

reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

susține că instanța de apel a reținut eronat că

reclamantul nu a fost proprietarul terenului, trecând peste faptul că

antecesoarea sa, L.L. a dobândit acest imobil prin moștenire, iar

reclamantul, din momentul cumpărării a intrat în posesie și

asupra terenului. De asemenea, în dispozitivul deciziei nu s-a prevăzut

expres obligația de restituire prin echivalent la valoarea estimativă

a imobilului de 100.000 dolari SUA.

Pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. reiterând motivele de apel.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed.

Referitor la recursul reclamantului P.S.O.

Prima critică inserată în

motivarea acestui recurs nu poate fi reținută întrucât vânzătoarea

L.L., în actul de vânzare cumpărare din 16 noiembrie 1983, depus la fila

79 a dosarului de fond și-a exprimat fără echivoc intenția

de a înstrăina doar construcția edificată pe teren, precizând

expres că terenul aferent constituie proprietatea Statului Român. Ca

atare, reclamantului i s-a transmis doar dreptul de proprietate asupra

construcției.

Nu se poate reține nici cea de-a doua critică referitoare la

omisiunea din dispozitivul deciziei atacate a sumei de 100.000 dolari SUA,

reprezentând despăgubirile bănești ce s-ar cuveni reclamantului

pentru construcția înstrăinată.

Aceasta întrucât soluția instanței a fost de obligare la

emiterea unei oferte de restituire prin echivalent, care, raportat la regimul

juridic al imobilului, nu poate consta în despăgubiri bănești.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (2) și (3) din Legea 10/2001, în

cazul în care imobilul a fost vândut în condițiile Legii 112/1995,

măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin persoanei

îndreptățite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii

oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu

acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Această lege specială este reprezentată de Legea nr.

247/2005, Titlul VII, care nu prevede însă posibilitatea acordării

despăgubirilor bănești, ci a titlurilor de despăgubire.

În ce privește valoarea până la limita căreia

urmează a fi acordate măsurile reparatorii, potrivit art. 20 alin. (2)

din Legea 10/2001, aceasta va fi corespunzătoare celei de piață,

determinată conform standardelor internaționale de evaluare.

În speță însă, în fața instanței de

judecată, nu s-au administrat probe în legătură cu această

valoare pretinsă, astfel încât determinarea ei după criteriile legale

menționate urmează a se face, pe baza dispoziției emise de

către intimat, în funcție de opțiunea persoanei

îndreptățite.

Aceasta înseamnă că, în situația în care se va opta

pentru titluri de despăgubire în condițiile legii speciale,

determinarea cuantumului acestora se va face de către evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnați în condițiile art. 16 din Titlul

VII al Legii 247/2005.

Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara.

Critica formulată nu va fi reținută deoarece Decretul nr.

223/1974 nu poate constitui un titlu valabil pentru stat întrucât

dispozițiile sale contraveneau Constituției din 1965 care prevedea

că dreptul de proprietate este ocrotit de lege. Același decret

contravenea și Codului Civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi

silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate

publică și primind o dreaptă și prealabilă

despăgubire, precum și Declarației Universale a Drepturilor

Omului.

Având în vedere aceste motive recursurile se vor respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul

P.S.O. și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei

civile nr. 1764 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi 17 ianuarie 2007, în ședința

publică.