ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Cadrul procesual 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea formulată, reclamanta SC U. SA Iași a solicitat: - anularea Deciziei nr. 7 din 24 iunie 2008, înregistrată la D.G.F.P. - A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii Iași, de soluționare a contestației sale cu nr. 57 din 14 septembrie 2007 și înregistrată la organul fiscal sub nr. 452965 din 14 septembrie 2007 și emiterea unei decizii care să rezulte în urma unui raport de inspecție fiscală, conform Codului de procedură fiscală; - modificarea prin actualizare a graficelor de eșalonare conform Deciziei I.C.C.J. nr. 4861 din 11 octombrie 2005 și a Deciziei M.E.F.

- Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F. nr. 314 din 08 noiembrie 2007; - includerea în graficul de eșalonare a sumelor reprezentând obligația de plată către bugetul consolidat de stat, a sumelor din Convenția ET/4898/1 din 6 noiembrie 2002 și a Convenției ET/4898/2 din 6 noiembrie 2002 de eșalonare la plată a obligațiilor către Fondul de asigurări de sănătate; a Convenției 86 din 20 ianuarie 2003 de eșalonare a obligațiilor către Bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și a Convenției 431 din 28 mai 2003 de eșalonare la plata obligațiilor către Bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru perioada cuprinsă între data pierderii eșalonării și până la repunerea ei efectivă în vigoare; - anularea penalităților și majorărilor de întârziere, calculate între data pierderii eșalonării și data repunerii în fapt a acesteia, conform Deciziei nr. 4861 din 11 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Suma totală cuprinsă în Decizia nr. 7 din 24 iunie 2008 se cifrează la 2.771.359 lei. Reclamanta a susținut că prin Nota de constatare nr. 2861 din 27 martie 2003 a Direcției Generale a Finanțelor Prahova, s-a stabilit pierderea înlesnirilor la plată prevăzute în Convenția 82 din 27 septembrie 2002 încheiată cu M.F.P., însă contestația pe care a formulat-o a fost admisă prin Decizia nr. 261 din 14 august 2003 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care, la punctul 2, dispunea transmiterea la Direcția Generală de Procedură și Gestiune a Colectării Veniturilor Bugetare din cadrul M.F.P. a solicitării sale de modificare prin actualizare a Convenției nr. 82/2002.

Întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a refuzat punerea în aplicare a Deciziei nr. 261/2003 anterior menționate, s-a adresat instanței de contencios administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând, prin Decizia nr. 4861 din 11 octombrie 2005, obligarea A.N.A.F. să execute pct. 2 din Decizia nr. 261/2003.

Prin Decizia nr. 314 din 08 noiembrie 2007, se stabilesc ca debite curente, debitele înregistrate de la pierderea eșalonării în sumă de 6.406.854 lei, pentru care calculează penalități până la data întocmirii Notei de constatare în valoare de 8.662.698 lei și se întocmesc grafice de eșalonare cu adresa din 29 august 2007 pentru sumele din Convenția nr. 82/2002, penalități actualizate până la 29 august 2007. Reclamanta a mai arătat că actuala Convenție nr. 82/2002, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate, implică eșalonarea tuturor obligaților sale . Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, prin întâmpinare a susținut că solicitarea reclamantei de a repune în termen toate eșalonările încheiate pentru celelalte bugete, precum și a altor obligații la plată în afara celor înscrise în convenția nr. 82/2002, nu are suport legal, actele normative ce reglementau acordarea acelor facilități fiind abrogate prin O.U.G.

nr. 26 din 31 martie 2005 aprobată prin Legea nr. 244/2005. La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri, iar prin încheierea de ședință din 06 octombrie 2009, s-a pus în discuția părților utilitatea probei cu expertiza contabilă, pentru a se verifica dacă în intervalul cuprins între data emiterii Notei de constatare nr. 2861 din 27 martie 2003, și data de 29 august 2007, când reclamanta a primit noul grafic întocmit ca urmare a deciziei Î.C.C.J. nr. 4861/2005, aceasta din urmă a avut conturile blocate și consecințele acestui fapt asupra respectării convenției nr. 82/2002 și a celorlalte convenții cu bugetele de asigurări sociale, probă însușită de reclamantă și efectuată de expertul Ț.A.

2. Hotărârile Curții de apel 2.1. Prin sentința civilă nr. 163 din 5 mai 2011 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC U. SA Iași, formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Iași, a dispus anularea Deciziei nr. 7 din 24 iunie 2008 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unei decizii de actualizare a graficelor de eșalonare ale Convenției nr. 82/2002 perfectată cu Ministerul Finanțelor Publice, validată de Decizia Î.C.C.J.

nr. 4861 din 11 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8276/2004, a dispus anularea accesoriilor calculate de pârâtă asupra debitelor ce au făcut obiectul eșalonării la plată ce a constituit obiectul Convenției nr. 82/2002, până la emiterea deciziei de actualizare a graficelor de eșalonare, a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect includerea în acest grafic și a sumelor reprezentând obligații la plată eșalonate conform Convențiilor nr. ET/4898/1 din 06 noiembrie 2002, nr. ET/4898/2 din 06 noiembrie 2002, nr. 86 din 20 ianuarie 2003 și nr. 431 din 28 mai 2003 și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 20.000 lei cheltuieli de judecată - onorariu expert.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în temeiul O.G. nr. 40/2002, aprobată prin Legea nr. 491/2002, precum și a Ordin M.F. nr. 580/2002, modificat prin Ordinul M.F.P. nr. 1048/2002, reclamanta a formulat cererea din 13 august 2002, înregistrată la M.F.P. sub nr. 287654 din 04 septembrie 2009, prin care solicita acordarea de înlesniri la plata obligațiilor restante la bugetul de stat, fiind emisă Convenția nr. 82 din 27 septembrie 2002. Reclamanta a mai încheiat convenții de eșalonare și pentru debitele sale, altele decât cele aferente bugetului de stat, astfel: - Convențiile nr. ET/4898/1 din 6 noiembrie 2002 și ET/4898/2 din 6 noiembrie 2002 stabileau eșalonări și dobânzi pentru debitele existente la data convențiilor la bugetul gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Prin Adresa 2078 din 18 martie 2003 graficele de eșalonare ale celor două convenții sunt înlocuite în conformitate cu prevederile art. 1 și 2 din H.G. nr. 1513 din 18 decembrie 2002. - la data de 20 ianuarie 2003 - A.N.O.F.M. din cadrul M.M.S.S. a încheiat cu SC U. SA Convenția nr. 86 din 20 ianuarie 2003 pentru acordarea de înlesniri la plata creanțelor bugetare administrate de M.M.S.S. Tot cu M.M.S.S., se încheie Convenția nr. 431/ RU în data de 28 mai 2003, urmare a cererii exprese a SC U. SA nr. 10153 din data de 1 august 2002. Prin Nota de constatare nr. 2861 din 27 martie 2003 încheiată de organul de control din cadrul Direcției de metodologie și administrare a veniturilor statului - D.G.F.P.

Prahova, s-a constatat pierderea înlesnirii la plată prin neachitarea în termen a ratei din data de 15 ianuarie 2003, notă ce a făcut obiectul contestației din 09 aprilie 2003 înregistrată la D.G.F.P. Prahova sub nr. 13159 din 09 aprilie 2003, drept pentru care s-a emis Decizia nr. 261 din 14 august 2003, ulterior atacată la instanța de contencios administrativ și fiscal. Instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 261 din 14 august 2003 se constată expres de organul fiscal, că reclamanta își îndeplinise obligațiile prevăzute prin Convenția nr. 82/2002, de a anunța D.G.F.P. Prahova privind executarea scrisorii de garanție, iar neexecutarea acesteia și „respectiv necreditarea contului bugetar corespunzător nu se datorează culpei societății contestatoare, care astfel în luna ianuarie 2003 nu a pierdut înlesnirile la plată acordate prin Convenția nr. 82/2002”.

Rezultă așadar, că înlesnirile convenite între părți prin Convenția nr. 82/2002 și-au produs efectele prevăzute de lege în tot intervalul cuprins între data perfectării acesteia, 27 septembrie 2002, data pronunțării deciziei Î.C.C.J. nr. 4861 din 11 octombrie 2005 și, în continuare, până la punerea în executare a dispozitivului deciziei, interval în care reclamanta nu mai avea obligația repunerii în termen a înlesnirilor, cum se pretinde de pârâtă, în baza unor acte normative apărute în această perioadă, fapt reținut de altfel expres în decizia sus-menționată. În executarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4861 din 11 octombrie 2005, pârâta emite Nota de constare nr. 54 din 29 august 2007, stabilind totalul obligațiilor pentru perioada 27 martie 2003 - 28 august 2007, cu debite curente, în valoare de 15.069.552 lei.

Urmare unei noi contestații promovate de reclamantă, prin decizia nr. 314 din 08 noiembrie 2007, A.N.A.F. - D.G.S.C. decide desființarea măsurilor luate prin Nota de constatare nr. 54/2007 și trimite Administrației Finanțelor Publice Iași, spre soluționare, contestația reclamantei pentru capătul de cerere privind graficele modificate la Convenția nr. 82/2002, așa încât, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii transmite reclamantei Decizia nr. 7 din 24 iunie 2008, privind graficele modificate la Convenția nr. 82/2002.

Cu contestația înregistrată la nr. 83 din 14 iulie 2008 reclamanta atacă Decizia nr. 7 din 24 iunie 2008, iar în intervalul de 6 luni prevăzut de lege pentru atacarea în instanță a deciziei, pârâta emite Nota de constatare nr. 9123 din 24 iulie 2008, contestată de reclamantă sub nr. 20305 din 20 august 2008. Prin Decizia nr. 11347 din 05 septembrie 2008, pârâta transmite reclamantei Decizia nr. 12 cu privire la respingerea contestației din 20 august 2008 la Nota de constatare nr. 9123 din 24 iulie 2008. Prin Decizia în litigiu cu nr. 7 din 24 iunie 2008 s-au eșalonat la plată sumele rămase din sold din Convenția nr. 82/2002, respectiv suma de 2.771.359 lei, pe o perioadă de 45 luni, cu 3 luni perioadă de grație cuprinsă în perioada de eșalonare.

S-a reținut în conținutul deciziei că suma eșalonată a fost determinată după scăderea sumelor obținute de organul fiscal urmare executării silite a scrisorilor de garanții bancare din 26 noiembrie 2002 și nr. 20580 din 05 iunie 2003, întrucât după pierderea eșalonărilor de către contestatoare, aceasta nu a mai solicitat repunerea în termen a înlesnirilor de plată. Instanța de fond a mai reținut că expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul Ț.A. atestă faptul că în intervalul 27 martie 2003, - data emiterii Notei de constatare nr. 2861, prin care s-a decis de organul fiscal pierderea înlesnirilor acordate reclamantei prin Convenția nr. 82/2002, și 29 august 2007, - când aceasta a primit noul grafic de eșalonare întocmit, urmare deciziei Î.C.C.J.

nr. 4861/2005, a avut conturile blocate, astfel că nu a fost în măsură a respecta eșalonările acordate pentru evitarea blocajului financiar conform O.G. nr. 40/2002, Ordinul M.F.P. nr. 580/2002, prin Convenția nr. 82/2002, dar și prin Convenția nr. ET/4898/1 din 06 noiembrie 2001, Convenția nr. 4898/2 din 06 noiembrie 2002, Convenția nr. 86 din 20 ianuarie 2003, Convenția nr. 431 din 28 mai 2003, ceea ce a condus și la pierderea acestor din urmă eșalonări, cu consecințe negative asupra întregii activități comerciale a firmei. S-a evidențiat, totodată, că decizia a cărei anulare se solicită în cauză - nr. 7 din 24 iunie 2008, nu a respectat dispozițiile din decizia Î.C.C.J.

nr. 4861/2005 de refacere a graficului de eșalonare conform Convenției nr. 82/2002, ci a avut în vedere și executarea silită a reclamantei în intervalul 2003 - 2007, deși aceasta a fost ilegal dispusă, raportat soluției irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că fiscul avea obligația repunerii reclamantei în situația anterioară emiterii Notei de constatare de pierdere a înlesnirilor nr. 2861, respectiv prin întocmirea unei eșalonări conform Convenției nr. 82/2002 inițiale, iar nu prin luarea în considerare a modificărilor intervenite prin executarea silită efectuată în baza Notei de constatare ilegale, cum a procedat de fapt.

Cât privește includerea în acest grafic de eșalonare, ce a fost întocmit de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și a sumelor reprezentând obligația de plată ”către bugetul consolidat al statului”, datorate de reclamantă conform convențiilor nr. ET/4898/1 din 06 noiembrie 2002, nr. ET/4898/2 din 06 noiembrie 2002, nr. 86 din 20 ianuarie 2003 și nr. 431 din 28 mai 2003, Curtea de apel a respins acest capăt de cerere, având în vedere că aceste acte de eșalonare au fost perfectate cu M.M.S.S., A.N.O.F.M., C.N.A.S. și nici nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei Î.C.C.J. nr. 4861/2005 la care se face trimitere în petitul acțiunii reclamantei.

Aceasta în condițiile în care, abia începând cu anul 2005, a fost pusă în practică noua aplicație informatică, prin care bugetul consolidat al statului a preluat toate bugetele, numai că, chiar și în această ipoteză, eventuala reeșalonare a graficelor aferente bugetelor de asigurări sociale trebuia cenzurată de instanță în contradictoriu cu instituțiile emitente ale graficelor inițiale - M.M.S.S., A.N.O.F.M., C.N.A.S. -, ce nu au fost chemate însă în judecată. Instanța de fond a mai reținut că prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a făcut referiri asupra prejudiciului înregistrat prin pierderea eșalonărilor în litigiu, prejudiciu asupra căruia s-a pronunțat și expertiza contabilă, - ca fiind estimat la 68.026.130 lei -, însă instanța nu a fost învestită pe parcursul litigiului cu soluționarea unor astfel de pretenții, ele putând eventual face obiectul unui litigiu separat, în condițiile legii.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Curtea de apel a admis, în parte, capătul de cerere privind cheltuielile de judecată - onorariu expert, la nivelul sumei de 20.000 lei, corespunzător verificărilor efectuate pentru lămurirea capetelor de acțiune admise în cauză. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 228 din 4 iulie 2011 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulată cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 163/ CA din 05 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul de față, cerere promovată de către reclamanta SC U. SA Iași. Instanța de fond, din oficiu, în temeiul art. 301 C. proc. civ., a invocat excepția tardivității cererii, având în vedere că sentința în cauză a fost comunicată reclamantei la data de 02 iunie 2011, iar cererea de completare a fost înregistrată la data de 21 iunie 2011. 2.3.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată 4 iulie 2011, prima instanță a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 163/ CA din 5 mai 2011, formulată de SC U. SA Iași, dispunând lămurirea alineatului al doilea din dispozitivul sentinței în sensul că: „Dispune anularea Deciziei nr. 7 din 24 iunie 2008 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unei decizii de actualizare a graficelor de eșalonare ale Convenției nr. 82/2002 perfectată cu M.F.P., validată de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4861 din 11 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8276/2004, de la data pierderii eșalonării și până la data emiterii noii decizii”. 3. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestor hotărâri părțile au declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., corespunzător rezolvărilor primei instanțe care le sunt defavorabile. 3.1. Recursurile declarate de SC U. SA. Reclamanta a exercitat calea de atac a recursului atât împotriva Sentinței nr. 163/2011, cât și împotriva Sentinței nr. 228/2011 ale Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, formulând următoarele critici: - încălcarea principiilor dreptului la apărare, al rolului activ al judecătorului și al contradictorialității, prin aceea că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților în privința celorlalte convenții; nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004; - ignorarea interdependenței existente între convențiile de eșalonare încheiate cu M.M.S.S., A.N.O.F.M., C.N.A.S.

și Convenția nr. 82, precum și a împrejurării că acestea nu au putut fi respectate din culpa exclusivă a fiscului care, urmare popririi conturilor societății comerciale, toate sumele disponibile au fost transmise direct către accesoriile aferente Convenției nr. 82/2002; în condițiile în care toate bugetele au fost unificate într-unul singur, consolidat, de la data de 1 ianuarie 2004, organul fiscal chemat în judecată „are calitate procesuală în prezenta cauză, singur sau alături de celelalte instituții”; - diminuarea nelegală a cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului plătit pentru expertiza contabilă, câtă vreme Convenția nr. 82/2002 reprezintă mai mult de jumătate din debitul total al societății, inclusiv accesoriile iar culpa procesuală a pârâtei este evidentă; - soluționarea greșită a cererii de completare a dispozitivului Sentinței nr. 163/2011, în condițiile necitării reclamantei cu mențiunea punerii în discuție a excepției tardivității și a omiterii faptului că cererea s-a transmis prin fax la data de 20 iunie 2011. 3.2.

Recursurile declarate de către M.F.P. și D.G.F.P. Iași. Cei doi pârâți au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 mai 2011 printr-un memoriu comun, invocând următoarele: - interpretarea eronată a dispozițiilor art. 215 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, precum și a dispozitivului Deciziei nr. 4861/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; contrar primei instanțe, organul fiscal a modificat corect prin actualizare graficele de eșalonare, stabilind un nou grafic de plată și un nou termen de 60 de zile în care să se constituie garanția bancară; - referitor la continuarea executării silite prin poprire în perioada 27 martie 2003 - 29 august 2007, recurenții susțin că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că nu s-a cerut și nu s-a dispus suspendarea executării silite; de altfel, mai arată că neexistând rulaj prin conturile poprite și neplătindu-se din proprie inițiativă, practic, activitatea economică a societății nu a fost afectată de executarea silită; - referitor la expertiza contabilă efectuată de Ț.A., recurentele susțin că acesta pleacă de la o premisă greșită, nu ține cont de cadrul legislativ și nu face referiri la comportamentul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentințele atacate prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acestora.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Obiectul controlului de legalitate îl constituie Decizia nr. 7 din data de 24 iunie 2008 prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a dispus, în esență: a) eșalonarea la plată a sumelor rămase în sold din Convenția nr. 82/2002 pe o perioadă de 45 luni, cu 3 luni perioadă de grație cuprinsă în perioada de eșalonare, în sumă totală de 2.771.359 lei; b) amânarea la plată a dobânzilor în sumă totală de 1.775.218 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 45.733 lei până la ultimul termen de plată din eșalonare; c) reducerea cu 75% a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, după ultimul termen de plată din eșalonare în situația în care vor fi respectate întocmai termenele de plată din eșalonare și condițiile în care aceasta a fost acordată; d) noul termen de constituire a garanției în sumă de 290.681 lei este de 60 de zile de la data luării la cunoștința a noilor grafice de eșalonare.

Totodată s-a prevăzut că înlesnirea la plata obligațiilor la bugetul de stat se acordă cu menținerea condițiilor prevăzute în Convenția nr. 82 din 27 septembrie 2002 și achitarea ratelor conform noilor termene stabilite în graficele ce fac parte integrantă din această decizie. Decizia atacată a fost pronunțată în cadrul procedurii administrative declanșate prin contestația formulată de recurenta-reclamantă SC U. SA Iași împotriva notei de constatare din 29 august 2007 și a graficelor de eșalonare întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, soluționată prin Decizia nr. 314 din 8 noiembrie 2007 de către A.N.A.F. - D.G.S.C., în sensul desființării măsurilor din nota de constatare privind suma de 15.069.552 lei și transmiterii contestației pentru capătul de cerere privind graficele modificate la Convenția de înlesnire la plată nr. 82 din 27 septembrie 2002, spre competentă soluționare intimatei-pârâte D.G.F.P.

Iași. 1. Referitor la recursurile M.F.P. și D.G.F.P. Iași. Prin Convenția nr. 82 din data de 27 septembrie 2002 încheiată între recurentul-pârât M.F.P. și recurenta-reclamantă SC U. SA Iași s-au acordat mai multe tipuri de înlesniri la plata obligațiilor restante la bugetul de stat - eșalonări, amânări, reduceri - la pct. III stabilindu-se condițiile în care operează acestea. În istoricul raporturilor fiscale dintre părți prezintă o relevanță deosebită Decizia nr. 4861 din 11 octombrie 2005 prin care, în esență, admițându-se recursul declarat de SC U. SA a fost obligată A.N.A.F. „să execute punctul 2 din Decizia nr. 261/2003 a D.G.S.C. privind stabilirea unui nou grafic de plată la Convenția nr. 82/2002 și a unui nou termen de 60 de zile în care să se constituie garanție bancară de către recurenta-reclamantă”.

Litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei indicate a tranșat chestiunea referitoare la pierderea înlesnirilor la plată acordate prin Convenția nr. 82/2002 într-un sens favorabil contribuabilului, instanța de recurs reținând explicit în considerente că acesta are dreptul de a beneficia în continuare de înlesniri, nefiindu-i aplicabile prevederile O.G. nr. 86 din 31 august 2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar fiscală care sunt ulterioare Deciziei nr. 261 din 14 august 2003, prin care, în procedura administrativă de contestare, societatea comercială obținuse câștig de cauză, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor constatând că aceasta și-a îndeplinit obligațiile asumate și că „necreditarea contului bugetar nu se datorează culpei societății”.

Mai mult, într-un considerent distinct, instanța de recurs a reținut că „nu i se pot imputa recurentei faptele culpabile ale organelor fiscale de a stabili măsuri nelegale prin Nota de constatare nr. 2861/2003 și de a nu executa cu promptitudine Decizia nr. 261/2003” și că independent de apariția unor noi acte normative în materie, aceasta are dreptul la stabilirea unui nou grafic de plată și a unui nou termen pentru constituirea garanției bancare. În acest cadru și având în vedere concluziile expertizei contabile efectuate de expertul Ț.A. care au confirmat susținerile reclamantei că în intervalul 27 martie 2003 - 29 august 2007 a avut conturile blocate de către organul fiscal, soluția adoptată de prima instanță, în sensul anulării deciziei atacate și, implicit, a accesoriilor calculate asupra debitelor ce au făcut obiectul eșalonării la plată, apare ca fiind legitimă.

De altfel, recurenții M.F.P. și D.G.F.P. Iași nici nu au contestat că au insistat în procedura de executare silită și după pronunțarea deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, argumentând însă că în litigiul respectiv nu se dispusese suspendarea executării. Acest punct de vedere nu poate fi primit pentru că, practic, face abstracție de dispozițiile unei hotărâri judecătorești trecute în puterea lucrului judecat care consfințise dreptul SC U. SA Iași de a beneficia în continuare de Convenția nr. 82/2002 și caracterul nelegal al „pierderii înlesnirilor”, lipsind astfel de fundament continuarea procedurii de executare silită. Referitor la criticile aduse raportului de expertiză contabilă, Înalta Curte remarcă natura generică a acestora.

Aceleași observații, referitoare la „premisa greșită, cadrul legislativ și comportamentul debitorului” au fost formulate și la prima instanță, cu titlu de obiecțiuni la expertiză (filele 66-68 volumul al II-lea al dosarului de fond), expertul răspunzând detaliat și convingător într-un sens pe care și-l însușește și instanța de recurs, respectiv că dispozițiile art. 215 alin. (1) C. proc. fisc. care consacră caracterul nesuspensiv de executare al contestației administrative nu pot justifica poprirea conturilor contribuabilului, câtă vreme lipsește fundamentul executării silite, respectiv existența unui debit restant, după cum s-a detaliat în precedent. Cât privește recursul declarat de M.F.P., în condițiile în care prin dispozitivul sentinței atacate nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina acestuia, nu există un interes procesual concret care să fie proteguit prin exercitarea căii de atac a recursului.

2. Referitor la recursurile reclamantei Criticile recurentei-reclamante SC U. SA Iași vizează respingerea cererii sale având ca obiect includerea în graficul de eșalonare a sumelor reprezentând obligații de plată aferente unor convenții încheiate cu C.N.A.S., M.M.S.S. și A.N.O.F.M. Contrar susținerilor acesteia, Înalta Curte constată că soluția curții de apel nu a fost rezultatul admiterii unei „excepții privind lipsa calității procesuale pasive”, ci a avut în vedere, pe de o parte, lipsa de temei a cererii, în condițiile în care Decizia nr. 4861/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, de care se prevalează reclamanta nu a analizat și aceste convenții, instanța nefiind învestită în acest sens și, pe de altă parte, cadrul procesual deficitar, instituțiile publice respective nefiind chemate în judecată de reclamantă.

În privința cadrul procesual, Înalta Curte reține că motivul de recurs referitor la încălcarea mai multor principii ale procesului civil de către prima instanță, nu poate fi primit. Recurenta-reclamantă a beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul judecării cauzei iar împrejurarea că avocatul său a fixat un cadru procesual incomplet nu poate fi imputată completului de judecată care nu avea, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, obligația introducerii în cauză a instituțiilor publice respective. Și în privința cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că suma acordată cu acest titlu - 20.000 lei, corespunde prevederilor art. 276 C. proc. civ., reprezentând, prin apreciere, circa o cincime din onorariul total plătit pentru expertiza cotabilă (97.500 lei), corespunzător părții din lucrare care a antrenat admiterea acțiunii.

În fine, în raport de soluția preconizată, examinarea criticii referitoare la modul de soluționare a cererii de completare a dispozitivului Sentinței nr. 163/2011, a devenit de prisos. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge toate recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC U. SA Iași împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 mai 2011 și a sentinței civile nr. 228 din 4 iulie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de M.F.P. împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012.