ÎCCJ, decizie (scj.ro #81924)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81924) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Măsuri reparatorii prin echivalent
acordate pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat în baza dispozițiilor
Decretului nr.223/1974.Limita până la care se pot acorda despăgubirilor.
Determinarea cuantumului titlurilor de despăgubire.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Drept de proprietate. Despăgubiri. Măsuri
reparatorii prin echivalent. Limita până la care se pot acorda despăgubirile.
Determinarea cuantumului titlurilor de despăgubire.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Măsuri reparatorii prin echivalent;
-
Limita până la care se pot acorda
despăgubirile.
-
Determinarea cuantumului titlurilor de
despăgubire.
Legea
nr
. 10/2001
art
. 19
Legea
nr
. 247/2005
Legea
nr
. 112/1995
Potrivit
art
. 19 alin.(2) și
alin.(3) din Legea nr.10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut în
condițiile Legii nr.112/1995, măsurile reparatorii prin echivalent ce se cuvin
persoanei îndreptățite constau în compensare cu alte bunuri sau servicii
oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate abuziv.
In ce privește valoarea până la limita căreia urmează a
fi acordate măsurile reparatorii, aceasta va fi corespunzătoare celei de piață,
determinată conform standardelor internaționale de evaluare.
În situația în care se va opta pentru titluri de
despăgubire în condițiile legii speciale, determinarea cuantumului acestora se
va face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnați în
condițiile
art
. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 314 din 17 ianuarie 2007.
Prin sentința civilă
nr
. 656 din 12 aprilie 2005 Tribunalul
Timiș
a admis în parte contestația formulată și precizată de reclamantul P.S.O.
împotriva intimaților Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al
Municipiului Timișoara și T.L. obligând pârâtul Primarul Municipiului Timișoara
să emită în favoarea contestatorului o nouă dispoziție motivată pentru a-i face
acestuia o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii
construcțiilor ce compun un imobil situat în Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că potrivit extraselor CF depuse la dosar terenul de 1000
mp
nu s-a aflat în patrimoniul reclamantului, acesta
fiind doar proprietarul construcțiilor fără teren. Construcțiile au fost
preluate în proprietatea statului în baza dispozițiilor Decretului nr.223/1974,
cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 24.183 lei și vândute conform Legii
112/1995 pârâtului T.L. care și-a
întabulat
dreptul
de proprietate la 12 februarie 1998.
Reclamantul a solicitat prin notificare
restituirea în natură a suprafeței de 1000
mp
teren și acordarea de despăgubiri pentru construcții cu deducerea valorii
actualizate a despăgubirii în cuantum de 24.183 lei.
Prin dispoziția
nr
.
1354 din 26 noiembrie 2002 Primarul Municipiului Timișoara a respins cererea de
restituire în natură a terenului de 1000
mp
cu
motivarea că terenul nu a fost proprietatea solicitantului, iar pentru
acordarea despăgubirilor s-a transmis dosarul la Prefectura
Timiș
,
cu mențiunea că valoarea estimată a imobilului, potrivit precizărilor
solicitantului este de 100.000 USD.
Instanța a constatat că dispoziția astfel
emisă este incompletă, întrucât conform dispozițiilor
art
.
24 alin.(1) și art.36 alin.(3) din Legea nr.10/2001 nu cuprinde oferta de
restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
S-a mai reținut că imobilul a trecut cu
titlu în proprietatea statului deoarece, în speță nu au fost invocate motive de
nevalabilitate
a deciziei de preluare în baza
decretului
nr
. 223/1974.
Împotriva sentinței au declarat apel atât
reclamantul cât și pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.
In motivarea apelului reclamantul a
solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței în sensul
menținerii dispoziției de acordare a despăgubirilor bănești la valoarea
estimativă de 100.000 USD.
In motivarea apelului formulat de pârât s-a
solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului întrucât
construcțiile au fost preluate cu titlu în proprietatea statului.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia
civilă
nr
. 1764 din 5 octombrie 2005 a respins ambele
apeluri, reținând, în esență, că potrivit
art
. 24
alin.(1) și
art
. 36 alin. (1) și alin. (3) din Legea
10/2001, primarul avea obligația să facă oferta de restituire prin echivalent
corespunzătoare valorii imobilului, dispoziția atacată
necuprinzând
o astfel de ofertă.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recurs P.S. O. și Primarul Municipiului Timișoara.
Reclamantul a susținut, în esență că, că
instanța de apel a reținut eronat că nu a fost proprietarul terenului, întrucât
antecesoarea sa, L.L. a dobândit acest imobil prin moștenire, iar reclamantul,
din momentul cumpărării a intrat în posesie și asupra terenului. De asemenea,
în dispozitivul deciziei nu s-a prevăzut expres obligația de restituire prin
echivalent la valoarea estimativă a imobilului de 100.000 USD.
Primarul Municipiului Timișoara a
reinterat
motivele de apel.
Recursurile sunt
nefondate
pentru considerentele ce succed.
Referitor la recursul reclamantului P.S.O.
Prima critică inserată în motivarea acestui
recurs nu poate fi reținută întrucât vânzătoarea L.L., în actul de vânzare
cumpărare din 16 noiembrie 1983 și-a exprimat fără echivoc intenția de a
înstrăina doar construcția edificată pe teren, precizând expres că terenul
aferent constituie proprietatea Statului Român. Ca atare, reclamantului i s-a
transmis doar dreptul de proprietate asupra construcției.
Nu se
poate reține nici cea de-a doua critică referitoare la omisiunea din
dispozitivul deciziei atacate a sumei de 100.000 USD, reprezentând
despăgubirile bănești ce s-ar cuveni reclamantului pentru construcția
înstrăinată.
Aceasta
întrucât soluția instanței a fost de obligare la emiterea unei oferte de
restituire prin echivalent, care, raportat la regimul juridic al imobilului, nu
poate consta în despăgubiri bănești.
Astfel,
potrivit
art
. 19 alin. (2) și alin. (3) din Legea
nr
. 10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut în
condițiile Legii
nr
. 112/1995, măsurile reparatorii
prin echivalent ce se cuvin persoanei îndreptățite constau în compensare cu
alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea
notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în
condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Această
lege specială este reprezentată de Legea
nr
.
247/2005, Titlul VII, care nu prevede însă posibilitatea acordării
despăgubirilor bănești, ci a titlurilor de despăgubire.
In ce
privește valoarea până la limita căreia urmează a fi acordate măsurile
reparatorii, potrivit
art
. 19 alin. (2) din Legea
nr
. 10/2001, aceasta va fi corespunzătoare celei de piață,
determinată conform standardelor internaționale de evaluare.
In speță
însă, în fața instanței de judecată, nu s-au administrat probe în
legătură cu această valoare pretinsă, astfel încât determinarea ei după
criteriile legale menționate urmează a se face, pe baza dispoziției emise de
către intimat, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Aceasta
înseamnă că, în situația în care se va opta pentru titluri de despăgubire în
condițiile legii speciale, determinarea cuantumului acestora se va face de
către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnați în condițiile
art
. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Referitor
la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.
Critica
formulată nu a fost reținută deoarece Decretul
nr
.
223/1974 nu poate constitui un titlu valabil pentru stat întrucât dispozițiile
sale contraveneau Constituției din 1965 care prevedea că dreptul de
proprietate este ocrotit de lege. Același decret contravenea și Codului Civil,
potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai
pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă
despăgubire, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Având în vedere aceste motive recursurile au fost
respinse.