ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7724/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7724/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2718/PI din 14

decembrie 2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte contestația

petenților P.P.M. și P.R.C. împotriva Dispoziției nr. 1023/2009, emisă de

Primarul Municipiului Timișoara.

A anulat Dispoziția

nr. 1023/2009 a Primarului Municipiului Timișoara, în partea privind suprafața

de 926 mp teren, înscrisă în C.F. X Timișoara, cuprinsă în parcelele nr. top X

și nr. top Y, pentru care s-au acordat despăgubiri.

A obligat să

procedeze la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, către

contestatori, și a suprafeței de 960 mp, identificată conform celor menționate.

A respins, în rest,

contestația.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 1023 din 9 aprilie 2009,

emisă de Primarul municipiului Timișoara, a fost soluționată notificarea având

ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, str. I.,

înscris în C.F. X Timișoara cu nr. top A, B, restituindu-se în natură imobilul

teren situat în Timișoara, str. I., înscris în C.F. X Timișoara, nr. top X, în

suprafață de 68 mp și nr. top Y, în suprafață de 1892 mp, petentului P.P.M. și

petentei P.R.C., în cotă de câte Vi fiecare, mai puțin suprafața de 926 mp, cu

motivarea că aceasta a fost dobândită de numiții C.C. și C.M., prin Decizia

civilă nr. 3265/2003, rectificată prin Încheierea nr. 3265/2004, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru

suprafața de 14873 mp, din totalul de 25059 mp.

Dreptul de

proprietate al statului român, cu titlu de drept de dezmembrare anterior

restituire, conform Sentinței Judecătoriei Timișoara nr. 7175/2000, se află

înscris asupra terenului intravilan, canale apă, canalizare, termo, stație gaz

și punct termo, în suprafață de 2026 mp, nr. top Z; terenul cu barăci metalice,

în suprafață de 68 mp, nr. top X; teren cu conducte subterane, de 132 mp, nr.

top C; terenului de 1892 mp, nr. top Y; terenul de 213 mp, nr. top D, terenul

de 287 mp, nr. top E, terenul de 218 mp cu nr. top F și terenul de 273 mp cu

nr. top G.

Petenții P.P.M. și

P.R.C., sunt proprietarii în cote de câte Vi parte, cu titlu de dezmembrare

anterior moștenire și restituire, conform Sentinței nr. 7175/2000 a

Judecătoriei Timișoara, asupra imobilelor înscrise în C.F. Y Timișoara,

respectiv: 3956 mp cu nr. top H; 660 mp nr. top I; 165 mp cu nr. top J; 637 mp

cu nr. top K; 726 mp cu nr. top L; 2050 mp cu nr. top M; 3755 mp cu nr. top N;

862 mp cu nr. top O și 137 mp cu nr. top P, prin Sentința civilă nr. 7175/2000

a Judecătoriei Timișoara, irevocabilă, stabilindu-se și că petenții reclamanți

P.P.M. și P.R.C. sunt unicii moștenitori legali după defuncții P.P., P.G. și

P.A., în calitate de descendenți, imobilul înscris în C.F. X Timișoara cu nr.

top A-B fiind trecut în proprietatea statului fără titlu legal, dispunându-se

astfel restituirea imobilelor construcții și teren, înscrise în C.F. X

Timișoara, cu nr. top N și R și a tuturor terenurilor libere neafectate de

construcții sau detalii de sistematizare, reclamanților petenți, aceștia fiind

îndreptățiți să-și înscrie dreptul de proprietate în C.F., aceasta fiind

rectificată pentru terenul liber, respectiv nr. top H, I, J, K, L, M; N, O, P,

înscrise în C.F. Y Timișoara, conform celor menționate supra, prin Decizia

civilă nr. 431/A/29 martie 2002, a Tribunalului Timiș, stabilindu-se că

imobilul situat în Timișoara, str. I., înscris în C.F. X Timișoara, cu nr. top

A-B, a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 184/1949, pentru fixarea

unor atribuțiuni cu caracter economic, fără a fi plătită vreo sumă despăgubire

foștilor proprietari.

Tribunalul a

constatat că asupra imobilelor înscrise în C.F. X Timișoara, la data

soluționării litigiului, proprietar este Statul Român, cererea numiților C.C.

și C.M., pentru intabularea dreptului de proprietate, dobândit în baza Deciziei

civile nr. 3265/2003 a Curții de Apel Timișoara fiind respinsă prin Încheierea

nr. 3265/2003 a Curții de Apel Timișoara, neexistând niciun impediment de ordin

juridic pentru restituirea în natură și a suprafeței de 926 mp de teren,

revendicată de către petenți, din suprafața totală ce a aparținut antecesorilor

acestora.

Art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură și numai acolo unde

această măsură nu este posibilă urmează a se acorda alte măsuri reparatorii prevăzute

de lege, aceasta cu atât mai mult cu cât imobilele descrise în considerentele

și dispozitivul Deciziei civile nr. 3265 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, irevocabilă și rectificată prin Încheierea nr. 3265 din 27 februarie

2004 a aceleiași instanțe nu se regăsesc în C.F. X Timișoara, Direcția Urbanism

- Serviciul Banca de Date Urbană din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara,

prin Adresa din 15 mai 2008, către Serviciul Juridic, precizând că „nu se pot

identifica pe planurile parcelare imobilele: nr. top și suprafață, din Sentința

civilă nr. 3265 din 14 octombrie 2003 și Încheiere nr. 3265 din 27 februarie

2004, la Dosarul nr. 7145/C/2003; nici din documentația topo-cadastrală

întocmită de SC P.C. SRL nu se identifică imobilele cu nr. top Y (ce se

regăsește atât în Încheierea nr. 3265 din 27 februarie 2004 a Camerei de

consiliu a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în Dosar nr.

7145/C/2003, cât și documentația topo-cadastrală pe baza căreia s-a întocmit

punctul de vedere tehnic al Serviciului Banca de Date Urbană la Dosarul nr.

822/2001) are suprafața de 1892 mp și este înscris în C.F. X Timișoara; în

afară de titulatură Y atribuită unui imobil ce se regăsește atât în C.F. X

Timișoara, în documentația topo-cadastrală din Dosarul nr. 822/2001, cât și în

Încheierea nr. 3265 din 27 februarie 2004 a Camerei de consiliu a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în Dosar nr. 7145/C/2003, dar a cărui

suprafață nu corespunde cu cea indicată în cartea funciară, restul descrierilor

se referă la imobile diferite (nr. topo și suprafața)".

Decizia civilă

menționată nu este opozabilă petenților, deoarece nu este înscrisă în cartea

funciară.

A fost respinsă, în

rest, contestația petenților, ca nefondată, instanța constatând că, din

suprafața totală de 25059 mp teren revendicată de petenți în baza Legii nr.

10/2001, le-a fost restituită în natură suprafața de 12948 mp teren prin

hotărâre judecătorească, iar prin Dispoziția nr. 1023/2009 a Primarului

Municipiului Timișoara s-au acordat despăgubiri pentru suprafața totală de

15799 mp, inclusiv cei 960 mp revendicați de petenți ca posibil de restituit în

natură.

Prin Decizia nr. 332

din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în totalitate contestația

formulată împotriva dispoziției.

A admis cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienții C.C. și C.M. în interesul

Primarului municipiului Timișoara.

Instanța de apel a

reținut că, prin Decizia civilă nr. 3265/2003 a Curții de Apel Timișoara,

intrată în puterea lucrului judecat, s-a constatat, în contradictoriu cu Statul

Român, prin Consiliul local al municipiului Timișoara, dobândirea de către

intervenienții C.C. și C.M. a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra

terenului în suprafață de 926 mp din totalul de 8041 mp, înscris în C.F. X

Timișoara, nr. top Q, ce se va înscrie în aceeași C.F., nr. top Y și X.

Prin urmare, această

suprafață de teren a ieșit din patrimoniul Statului Român, fiind

„înstrăinat", în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Faptul că decizia

menționată nu a fost înscrisă în C.F. nu poate înlătura această concluzie, față

de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, iar faptul

că reclamanții notificatori nu au fost părți în acel dosar nu poate fi reținut

ca motiv pentru a dispune restituirea în natură a imobilului, cu atât mai mult

cu cât, situația juridică nouă a terenului rezultă din chiar cuprinsul

dosarului administrativ.

În plus, a reținut

curtea de apel, intervenienții au promovat acțiune în rectificare C.F.,

litigiul fiind în prezent suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

până la soluționarea irevocabilă a prezentei pricini.

Având în vedere

soluția pronunțată, instanța de apel a admis cererea de intervenție accesorie

formulată de C.C. și C.M.

Prin Decizia nr. 476

din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis cererea

de completare a Deciziei nr. 332 din 12 octombrie 2010.

A dispus completarea

deciziei, în sensul că a respins cererea intervenienților C.C. și C.M. de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în apel, în termen legal, au declarat

recurs reclamanții.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de apel a făcut

o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 și

9 din Legea nr. 10/2001 și art. 7.1 din H.G. nr. 250/2007, iar motivarea

instanței că prin înstrăinare, în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

se înțelege orice operațiune juridică prin care bunul a ieșit din patrimoniul

statului, este vădit nefondată.

O asemenea interpretare

nu poate fi admisă, cu atât mai mult cu cât Statul, parte în procesul de

uzucapiune, avea obligația de a invoca faptul că terenul este revendicat în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Conform mențiunilor

de carte funciară, Statul Român este proprietarul imobilului, care nu este

afectat de construcții sau utilități și poate fi restituit în natură. De

altfel, la dosar există adrese emise de Serviciul Banca de Date Urbane și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, din care rezultă că

imobilul poate fi restituit în natură.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.,

dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin Dispoziția nr.

1023 din 9 aprilie 2009, Primarul municipiului Timișoara a respins cererea de

restituire în natură a suprafeței de teren de 926 mp, înscris în C.F. X

Timișoara, nr. top X și Y, motivat de faptul că, prin Decizia civilă nr. 3265

din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, C.C. și C.M. au dobândit

dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil.

Instanța de apel,

prin admiterea apelului declarat de Primarul municipiului Timișoara și

schimbarea în totalitate a sentinței, a confirmat modul de soluționare a

notificării de către autoritatea administrativă.

Soluția pronunțată de

instanța de apel este legală, dar motivele avute în vedere de instanța de

recurs sunt diferite față de cele reținute de instanța de apel.

Astfel, potrivit art.

21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod

abuziv, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o

regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la

care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar

ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană

juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere

ale unității deținătoare.

Prin urmare, pentru a

se putea dispune restituirea în natură, este necesar ca persoana juridică de

drept public căreia i se transmite notificarea să fie deținător al imobilului,

în sensul textului menționat, să aibă, deci, drept de dispoziție.

În cauză, pârâtul nu

poate dispune restituirea în natură asupra imobilului, deoarece nu are drept de

dispoziție asupra acestuia.

Chiar dacă la data

transmiterii notificării, conform înscrierilor C.F., Statul Român era

proprietar asupra suprafeței de teren în discuție, prin Decizia civilă nr. 3265

din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a constatat că intervenienții

C.C. și C.M. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra

aceluiași imobil.

Decizia pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara la 14 octombrie 2003 a intrat în puterea lucrului

judecat și are efect declarativ de drepturi, astfel încât C.C. și C.M. sunt

considerați proprietari cu efect retroactiv, de la data la care a început

posesia.

Pârâtul are doar

dreptul de a propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece,

conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în

care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prin

echivalent se vor stabili de către entitatea învestită cu soluționarea

notificării, potrivit legii, iar, în cauză, la data transmiterii notificării,

acesta avea calitatea de deținător, în sensul art. 21 alin. (1) din legea

specială.

Nefondate sunt și

criticile referitoare la faptul că în C.F. Statul Român este menționat drept

proprietar, deoarece, așa cum în mod corect a arătat instanța de apel, art. 26

alin. (2) din Legea nr. 7/1996 dispune că dreptul de proprietate și celelalte

drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară,

dacă sunt dobândite prin hotărâri judecătorești.

Nu poate fi primită

nici critica referitoare la faptul că Statul, pârât în procesul de constatare a

uzucapiunii, avea obligația de a informa instanța că terenul este revendicat în

temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece, o astfel de apărare este inutilă cauzei,

atât timp cât există o hotărâre judecătorească ale cărei efecte erga omnes nu

pot fi ignorate.

De asemenea,

apărările recurenților, în sensul că diferite adrese ale autorităților dovedesc

că imobilul poate fi restituit în natură, nu pot fi avute în considerare cu o

altă valoare decât aceea de înscrisuri, pentru că, în cadrul procedurii

judiciare, doar instanța de judecată are competența de a stabili, pe baza

tuturor probelor administrate, dacă restituirea în natură este posibilă.

Față de cele

menționate, recursul declarat de reclamanți se va privi ca nefondat și, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții P.P.M. și P.R.C. împotriva Deciziei

nr. 332 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.