ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5787/2007

Asupra recursului de față: Deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1049 din 2 mai 2006 Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de M.C., N.C. și W.P.E. împotriva dispoziției nr. 1359 din 18 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Timișoara, a constatat că imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 28277 Timișoara nr. top 889/2, 8890/2, 8894/2/XXVI/a a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, a dispus anularea dispoziției nr. 1359 din 18 mai 2005 și a obligat pârâtul la emiterea unei noi dispoziții motivate pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul mai sus menționat. În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea 10/2001, iar reclamanții, potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar, au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul primarul municipiului Timișoara învederând că imobilul a trecut cu plată în proprietatea statului, astfel încât preluarea nu s-a făcut în mod abuziv potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 413 din 26 octombrie 2006 a respins apelul, menținând sentința atacată. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Analizând lucrările dosarului s-a constatat că imobilul în litigiu a aparținut autoarei intimaților reclamanți, K.E.

decedată la 2 iulie 1993, de la care a fost preluat în proprietatea statului, în anul 1976, conform Decretului 223/1974. Ulterior, imobilul a fost înstrăinat potrivit dispozițiilor Legii 112/1995. Imobilul se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 10/2001, întrucât, chiar și în ipoteza în care s-ar fi acordat despăgubiri, statul a preluat bunul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul către stat. De altfel, textul legal menționat nu condiționează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului, așa încât aceste dispoziții se aplică și imobilelor pentru care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, la care s-a făcut referire în motivarea recursului sunt nelegale pentru că adaugă la lege, făcând o distincție pe care aceasta nu o presupune între preluarea cu titlu și fără despăgubiri în baza Decretului nr. 223/1974, ambele categorii de preluări fiind abuzive conform Legii 10/2001 și în sensul art. 6 alin. (1) al Legii nr. 213/1998. În speță, intimații reclamanți W.P.E., M.C. și N.C. au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii conform dispozițiilor art. 4 alin. (2) al Legii 10/2001 cu copiile certificatelor de moștenitor depuse la filele 12 și 17 ale dosarului de fond, intimata W.P.E. fiind fiica proprietarei tabulare a imobilului, iar ceilalți doi nepoți de fiică, respectiv fii numitei N.B.

decedată la 28.08.2003. Instanța de apel, după ce a analizat înscrisurile depuse la dosar, a constatat că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 18 lit. d) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, în mod corect a apreciat că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii și a dispus în consecință. Față de aceste considerente, recursul se va respinge ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 920,16 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă W.P.E. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 413 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 920,16 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă W.P.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2007.