ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5314/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2743 din 25 octombrie 2006 a

Tribunalului Timiș, s-a admis acțiunea reclamantei F.A., prin mandatar L.E., în

contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Timișoara; s-a anulat

dispoziția 416/2006 emisă de către pârât și a fost obligat să statueze asupra

notificării înaintată unității deținătoare în termenul și condițiile de

exigență ale art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, în coroborare cu art.

20 și prin corelație cu art. 26 din lege, respectiv să emită o dispoziție prin

care să se constate că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceasta, instanța de fond a reținut că

reclamanta F. (fostă L.)A. are calitatea de persoană îndreptățită la

restituirea imobilului, înscris în C.F. nr. 42338 nr. top 26947/XII,

situat în Timișoara, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) Legea nr.

10/2001 republicată.

S-a avut în vedere că reclamanta a declanșat

procedura administrativă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

respectiv că a depus notificare, prin mandatara sa, în termenul legal prevăzut

de art. 21 din lege.

Prin decizia civilă nr. 59 din 8 februarie 2007 a

Curții de Apel Timișoara s-a menținut sentința mai susmenționată, ca o

consecință a respingerii apelului pârâtului, unde, pentru aceleași

considerente, s-a apreciat că, în mod greșit, s-a reținut că reclamanta n-a

introdus notificarea în condițiile legii, atâta timp cât reclamanta a acționat,

prin mandatara sa, potrivit procurii date, în demersurile sale legale

întreprinse pentru a i se acorda măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei mai sus enunțate a declarat recurs

primarul municipiului Timișoara care, în expunerile situației de fapt, susține

că intimata -reclamantă n-a formulat în termen util notificarea decât la o dată

ulterioară, când aceasta a fost în măsură să prezinte o procură specială,

autentificată sub nr. 3493 din 19 iunie 2002, la notarul public M.A.A.

În conjunctura prezentată, arată că reclamanta este

proprietara tabulară, iar mama sa L.E., n-a fost în drept să notifice, așa

încât consideră că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Deliberând, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Ca proprietar tabular căruia i s-a confiscat imobilul

în baza Decretului 223/1974 reclamanta este persoană îndreptățită în sensul

art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul său fiind preluat în condiția

prevăzută de art. 2 lit. h) din aceeași lege.

În demersurile sale de a i se acorda măsuri

reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, proprietarul tabular, respectiv

intimata-reclamantă, a formulat în procedura administrativă, prevăzută de lege,

notificarea, prin mama sa, L.E.

Relevant este că, în cadrul demersurilor de acordare

a măsurilor reparatorii, s-a finalizat legalitatea reprezentării persoanei

îndreptățite, respectiv a intimatei-reclamante, de către mama sa, prin procura

emisă de notarul public.

Dificultățile concretizării acestui mandat de

reprezentare au fost determinate și de faptul că persoana îndreptățită și-a

stabilit domiciliul în străinătate, astfel că mama acesteia, rămasă în țară, și

care, anterior fiicei, intimata-reclamantă, a fost ea însăși proprietară

tabulară a aceluiași imobil, a uzat de drepturile conferite de lege ce trebuiau

exercitate într-un timp restrictiv.

De altfel, înlăturarea viciului actului de

reprezentare, concretizată în procura autentificată, eliberată pe parcursul

desfășurării cauzei în faza premergătoare administrativă, era și posibilă,

acceptând că nu se pot nesocoti relațiile de rudenie fiică-mamă, cadru în care

acestea se reprezintă când au interese comune, de reciprocitate.

De aceea, respectând pretențiile pe cale legea le

presupune, dar ținând cont că s-a și probat ca fiind respectate procedurile de

reprezentare în demersurile de valorificare a drepturilor date prin Legea nr.

10/2001, s-a demonstrat că intimata-reclamantă, ca proprietar tabular, și-a

exprimat legal opțiunea ca pentru imobilul preluat abuziv să acceadă la

măsurile reparatorii în calitate de persoană îndreptățită în condițiile art. 3

lit. a) din lege.

Așadar, critica recurentului pârât nu întrunește

condiția prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa încât aplicându-se

corect legea atât sub aspect procedural dar și din punct de vedere al fondului

dreptului invocat, urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 59 din 8

februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

iunie 2007.