ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3822/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1115 din 15 iunie 2005 a admis contestația formulată de contestatoarea P.E. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, a anulat Dispoziția nr. 974 din 23 martie 2005 emisă de acesta și l-a obligat să emită o nouă dispoziție, prin care să soluționeze pe fond notificarea formulată de contestatoare, cu privire la apartamentul nr. 4, situat în Timișoara. Instanța a reținut că, din analiza hotărârilor judecătorești depuse la dosar, rezultă, fără echivoc, că, atâta vreme cât contestatoarea și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în fața justiției, calitate consfințită prin hotărâre irevocabilă, nu mai este necesar să facă aceleași dovezi în faza administrativă.

De asemenea, aceasta a depus în fața comisiei actele de stare civilă, certificatul suplimentar de moștenitor, așa încât, și-a justificat, încă odată, calitatea de persoană îndreptățită la reparație. Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1799 din 17 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat. Această decizie a fost atacată cu recurs de pârât, care a susținut, în esență, că legiuitorul a exclus posibilitatea depunerii documentelor justificative direct în fața instanței de judecară, care, potrivit legii, doar verifică dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 în procedura administrativă. Totodată, prin cererea de recurs, Primarul Municipiului Timișoara a solicitat, în baza art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., suspendarea executării hotărârii atacate. În ceea ce privește această din urmă cerere ea va fi respinsă pentru neîndeplinirea obligației de plată a cauțiunii în sumă de 500 RON, măsură stabilită prin încheierea din 2 martie 2006 și comunicată recurentului pârât prin dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 13 aprilie 2006. Recursul este nefondat și va fi, de asemenea respins. Prin dispoziția nr. 974, emisă la 23 martie 2005 de Primarul Municipiului Timișoara, a fost respinsă notificarea nr. 355 din 19 iulie 2001 formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită și nici dreptul de proprietate invocat, iar dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege.

Or, așa cum bine au reținut instanțele anterioare, prin decizia civilă nr. 1975 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la 28 iunie 2001, s-a constatat că imobilul înscris în C.F. Timișoara nr. top. 1308-1309 a fost proprietatea antecesoarei reclamantei și a trecut fără titlu în proprietatea statului. Această decizie a fost depusă de reclamantă în dosarul administrativ, odată cu notificarea, ea făcând, astfel, dovada calității de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, ca și a dreptului pretins prin actele depuse, astfel încât susținerile pârâtului privind nedepunerea actelor doveditoare nu sunt întemeiate, singura obligație a acestuia fiind de a soluționa notificarea printr-o dispoziție motivată.

Față de aceste considerente, criticile exprimate fiind neîntemeiate, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de suspendare a executării. Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1799 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.