ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8097/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.G., în contradictoriu cu primarul municipiului Timișoara, a solicitat anularea dispoziției nr. 1162 din 21 mai 2004, emisă de acesta și să se aprobe acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în limita cotei de ½ din imobilul ce a aparținut fostului ei soț S.I., situat în Timișoara. Prin sentința nr. 1488 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Timiș a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției nr. 1162, emisă la 21 mai 2004 de către primarul municipiului Timișoara, l-a obligat pe acesta să statueze asupra notificării, în coordonatele art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 constatând că reclamanta se legitimează în calitate de persoană îndreptățită, în accepțiunea susamintitei legi.

Instanța de fond, pentru a da această hotărâre, a reținut că, prin actele dosarului, reclamanta și-a atestat calitatea de moștenitoare a defunctului ei soț, care s-a dovedit a fi persoana îndreptățită în accepția art. 3 al legii. De asemenea, aceasta a probat vocația la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, derivând din calitatea de moștenitor al fostului proprietar tabular al imobilului supus operațiunii de preluare abuzivă în limita cotei de ½ în patrimoniul statului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1021/A din 26 aprilie 2005, a respins apelul, menținând, astfel, soluția Tribunalului Timiș.

Pârâții primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat, deoarece dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege, care este de decădere și nu de recomandare. Prin cererea de recurs pârâții au solicitat și suspendarea executării sentinței de fond până la soluționarea recursului. Având în vedere faptul că la termenul fixat pentru 18 octombrie 2005 s-a judecat recursul, cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect și va fi respinsă ca atare. În ceea ce privește recursul, acesta este nefondat.

Așa cum corect a reținut și curtea de apel, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitor al defunctului ei soț, respectiv că este persoana îndreptățită în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001. Se remarcă, totodată, faptul că nerespectarea termenului de depunere a actelor doveditoare are drept consecință nu decăderea ori respingerea cererii ca nedovedită, ci rezolvarea ei exclusiv în baza actelor existente la dosar, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Actele doveditoare procurate de reclamantă ulterior soluționării administrative a notificării formulate de persoana îndreptățită, prin decizie sau dispoziție motivată, urmează a fi utilizate ca mijloace de probațiune în demersul judiciar determinat de refuzul acordării de măsuri reparatorii, inițiat pe calea procedurii contencioase, reglementată de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1021/A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării. Obligă pe recurenți la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.