ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6978/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 21 septembrie 2007, pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanta este persoană juridică deținătoare și persoană juridică obligată să soluționeze notificarea privind imobilul din Timișoara, nr. top 290 și să fie obligat pârâta în calitate de persoană notificată, să trimită reclamantei spre soluționare notificarea persoanei Y.S. În drept acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 și 29 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 2829/PI din 18 decembrie 2007, Tribunalul Timiș - a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 655 din 18 martie 2004, Primarul municipiului Timișoara a respins contestația formulată de notificatoarea Y.S. de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada de calitate a persoanei îndreptățite. Împotriva acestei dispoziții s-a formulat contestație pe rolul Tribunalului Timiș care prin sentința civilă nr. 947/2005 a fost respinsă ca nefondată, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC S.C. SRL Timișoara. Prin Decizia civilă nr. 171/2006, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Y.S., și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă contestația reclamantei, a fost recunoscută calitatea sa de persoană îndreptățită și a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Timișoara să soluționeze pe fond notificarea reclamantei.

Prin aceeași hotărâre a fost respins apelul formulat de intervenienta în interes propriu. Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins recursurile formulate de Primarul municipiului Timișoara și de intervenienta SC A. SRL prin Decizia civilă nr. 2389/2006. Față de această situație, Primarul municipiului Timișoara s-a adresat A.N.R.P. în vederea emiterii unui punct de vedere motivat cu privire la afirmata calitate de unitate deținătoare a reclamantei. Dată fiind situația provizorie SC A. SRL, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria Timișoara, dacă s-a constatat că nu are calitate de unitate deținătoare, poate trimite notificarea instituției publice care a efectuat privatizarea.

Prin apelul declarat împotriva sentinței de fond, reclamanta a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate, nu a observat că Primăria nu are competența de a se pronunța asupra notificării, deoarece unitatea deținătoare este reclamanta conform evidențelor de carte funciară. Prin Decizia civilă nr. 124 din 15 mai 2008 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei SC A. SA și în consecință a schimb în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 171 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă, precum și din faptul că imobilul se găsește în administrarea operativă a reclamantei, căreia i-a fost predată de Primăria municipiului Timișoara și în al cărei patrimoniu este evidențiat.

Notificarea urmează a fi soluționată de către apelanta - reclamantă, pentru că, pârâta cunoaște din extrasul de carte funciară și din conținutul procesului verbal de predare primire a imobilului, că reclamanta este unitate deținătoare. Prin cererea de completare a hotărârii pronunțate în apel, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului în sensul de a se constata că SC A. SA Timișoara, are calitate de persoană juridică deținătoare și de persoană juridică obligată să soluționeze notificarea pentru imobilul din Timișoara, CF col.96, Timișoara, nr. topo 290-CF ind. 38036, precum și cu obligarea pârâtei Primăria municipiului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să îi persoanei îndreptățite Y.S.

că notificarea nr. 131/13 februarie 2002 a fost trimisă spre soluționare reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 4 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 în sensul solicitat, în raport de dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Primăria municipiului Timișoara - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a declarat recurs împotriva ambelor decizii pronunțate în apel. În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de două aspecte și anume că reclamanta fiind o societate privatizată integral în aul 2000, instituția competentă să soluționeze notificarea este A.V.A.S.

și că notificarea deși privește întreg imobilul, acesta nu este în întregime în administrarea reclamantei. S-a mai susținut că reclamanta nu are dreptul de administrare decât asupra apartamentelor 1,8,13 și 17 și nu și asupra apartamentelor 2-7, 9-12, 14-16 și 18, care se află în proprietatea statului în administrarea Consiliului local al municipiului Timișoara. Recursurile declarate de pârâtă vor fi admise precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Y.S. pentru următoarele considerente: Prin notificarea formulată Y.S. cu nr. 131/2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, fila 142 dosar fond. Din extrasul de carte funciară nr. 96, aflat la fila 13, dosar fond, din procesul verbal de predare primire aflat la filele 24-25, același dosar, rezultă că dreptul de administrare operativă asupra apartamentelor 1,8,13 și 17 este în favoarea reclamantei SC A. SA Timișoara, conform sentinței civile nr. 1730/1999, cu nr. 8600/2000.

Față de această soluție, critica recurentei este întemeiată. Prin hotărârea judecătorească, pronunțată de instanța de apel, definitivă și irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat obligația recurentei de a soluționa notificarea pentru întreg imobilul revendicat. În aceste condiții greșit s-a dispus această obligație, deoarece reclamanta are în administrație doar apartamentele 1,8,13 și 17, celelalte respectiv 2-7, 9-12, 14-16 și 18 fiind în administrarea recurentei pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, prin primar împotriva Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara și a deciziei nr. 4 din 1 iulie 2008 a aceleiași instanțe și cererea de intervenție accesorie formulată de Y.S. Modifică deciziile în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2819/PI din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș. Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea. Constată că reclamanta este persoană juridică deținătoare, obligată să soluționeze notificarea formulată pentru apartamentele din imobilul situat în Timișoara, și obligă pârâta să înainteze documentația necesară pentru soluționarea notificării.

Menține măsura respingerii acțiunii cu privire la apartamentele 1-7, 9-12, 14-16 și 18 din același imobil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.