ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6978/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 21 septembrie 2007, pe

rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta

Primăria Municipiului Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate că reclamanta este persoană juridică deținătoare și

persoană juridică obligată să soluționeze notificarea privind imobilul din

Timișoara, nr. top 290 și să fie obligat pârâta în calitate de persoană

notificată, să trimită reclamantei spre soluționare notificarea persoanei Y.S.

În drept acțiunea

reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 și 29 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 2829/PI

din 18 decembrie 2007, Tribunalul Timiș - a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 655 din 18

martie 2004, Primarul municipiului Timișoara a respins contestația formulată de

notificatoarea Y.S. de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că

nu s-a făcut dovada de calitate a persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei dispoziții

s-a formulat contestație pe rolul Tribunalului Timiș care prin sentința civilă nr.

947/2005 a fost respinsă ca nefondată, precum și cererea de intervenție în

interes propriu formulată de SC S.C. SRL Timișoara.

Prin Decizia civilă nr. 171/2006,

Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Y.S., și a schimbat în

parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă contestația reclamantei, a

fost recunoscută calitatea sa de persoană îndreptățită și a fost obligat

pârâtul Primarul municipiului Timișoara să soluționeze pe fond notificarea reclamantei.

Prin aceeași hotărâre a fost respins apelul formulat de intervenienta în

interes propriu.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, a respins recursurile formulate de Primarul municipiului Timișoara și

de intervenienta SC A. SRL prin Decizia civilă nr. 2389/2006.

Față de această situație,

Primarul municipiului Timișoara s-a adresat A.N.R.P. în vederea emiterii unui

punct de vedere motivat cu privire la afirmata calitate de unitate deținătoare

a reclamantei.

Dată fiind situația

provizorie SC A. SRL, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria

Timișoara, dacă s-a constatat că nu are calitate de unitate deținătoare, poate

trimite notificarea instituției publice care a efectuat privatizarea.

Prin apelul declarat

împotriva sentinței de fond, reclamanta a susținut că prima instanță nu s-a

pronunțat asupra cererilor formulate, nu a observat că Primăria nu are

competența de a se pronunța asupra notificării, deoarece unitatea deținătoare

este reclamanta conform evidențelor de carte funciară.

Prin Decizia civilă nr. 124

din 15 mai 2008 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei SC A. SA și

în consecință a schimb în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanta este unitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 171

din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă, precum

și din faptul că imobilul se găsește în administrarea operativă a reclamantei,

căreia i-a fost predată de Primăria municipiului Timișoara și în al cărei

patrimoniu este evidențiat.

Notificarea urmează a fi

soluționată de către apelanta - reclamantă, pentru că, pârâta cunoaște din

extrasul de carte funciară și din conținutul procesului verbal de predare

primire a imobilului, că reclamanta este unitate deținătoare.

Prin cererea de completare a

hotărârii pronunțate în apel, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului

în sensul de a se constata că SC A. SA Timișoara, are calitate de persoană

juridică deținătoare și de persoană juridică obligată să soluționeze notificarea

pentru imobilul din Timișoara, CF col.96, Timișoara, nr. topo 290-CF ind.

38036, precum și cu obligarea pârâtei Primăria municipiului Timișoara - Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să îi persoanei îndreptățite Y.S. că

notificarea nr. 131/13 februarie 2002 a fost trimisă spre soluționare

reclamantei.

Prin Decizia civilă nr. 4

din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, a admis cererea de completare a

dispozitivului Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 în sensul solicitat, în raport

de dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Primăria municipiului

Timișoara - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a declarat recurs împotriva

ambelor decizii pronunțate în apel.

În motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. recurenta a

susținut că instanța de apel nu a ținut cont de două aspecte și anume că

reclamanta fiind o societate privatizată integral în aul 2000, instituția

competentă să soluționeze notificarea este A.V.A.S. și că notificarea deși

privește întreg imobilul, acesta nu este în întregime în administrarea

reclamantei.

S-a mai susținut că

reclamanta nu are dreptul de administrare decât asupra apartamentelor 1,8,13 și

17 și nu și asupra apartamentelor 2-7, 9-12, 14-16 și 18, care se află în

proprietatea statului în administrarea Consiliului local al municipiului

Timișoara.

Recursurile declarate de

pârâtă vor fi admise precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Y.S.

pentru următoarele considerente:

Prin notificarea formulată Y.S.

cu nr. 131/2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

Timișoara, fila 142 dosar fond.

Din extrasul de carte

funciară nr. 96, aflat la fila 13, dosar fond, din procesul verbal de predare

primire aflat la filele 24-25, același dosar, rezultă că dreptul de administrare

operativă asupra apartamentelor 1,8,13 și 17 este în favoarea reclamantei SC A.

SA Timișoara, conform sentinței civile nr. 1730/1999, cu nr. 8600/2000.

Față de această soluție,

critica recurentei este întemeiată.

Prin hotărârea

judecătorească, pronunțată de instanța de apel, definitivă și irevocabilă s-a

stabilit cu putere de lucru judecat obligația recurentei de a soluționa

notificarea pentru întreg imobilul revendicat.

În aceste condiții greșit

s-a dispus această obligație, deoarece reclamanta are în administrație doar

apartamentele 1,8,13 și 17, celelalte respectiv 2-7, 9-12, 14-16 și 18 fiind în

administrarea recurentei pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâta Primăria Municipiului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001,

prin primar împotriva Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 a Curții de Apel

Timișoara și a deciziei nr. 4 din 1 iulie 2008 a aceleiași instanțe și cererea

de intervenție accesorie formulată de Y.S.

Modifică deciziile în sensul

că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2819/PI

din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș.

Schimbă în parte sentința

apelată, în sensul că admite în parte acțiunea.

Constată că reclamanta este

persoană juridică deținătoare, obligată să soluționeze notificarea formulată

pentru apartamentele din imobilul situat în Timișoara, și obligă pârâta să

înainteze documentația necesară pentru soluționarea notificării.

Menține măsura respingerii

acțiunii cu privire la apartamentele 1-7, 9-12, 14-16 și 18 din același imobil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.