ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3266/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3266/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș la data de 22 decembrie 2011, sub nr.

8621/102/2011, reclamanta T.A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC

C.P. SA Târgu Mureș și Primăria Târgu Mureș, obligarea primei pârâte la

predarea terenului cuprins în CF nr. x1/II Târgu Mureș cu nr. topo nr. x2/2/15,

nr. x3/2/5 și nr. x4/2/1, reprezentând loc de casă intravilan, în suprafață de

795 mp, situat în municipiul Târgu Mureș, str. V.

Prin Sentința civilă

nr. 1496 din 17 mai 2012, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Târgu Mureș și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta T.A.D., împotriva

acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă. De asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta T.A.D. împotriva pârâtei SC C.P. SA Târgu Mureș.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin.

(1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă comuna sau orașul în

raporturile cu alte autorități publice, persoane și în justiție. Prin urmare,

orașul ori comuna își valorifică capacitatea de exercițiu prin primar, primăria

fiind o structură funcțională la nivelul municipiului Târgu Mureș, fără personalitate

juridică. Mai mult, în speță, primăria nu are calitate de unitate deținătoare

față de imobilul în litigiu, astfel că excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei Târgu Mureș este întemeiată și determină respingerea

acțiunii.

Cu referire la

cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SA, s-a

reținut că potrivit Sentinței civile nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunțate de

Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 800/43/2007, a fost anulată Dispoziția nr. 2735

din 21  iunie 2004 emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș, prin care fusese

respinsă cererea reclamantei T.A.D. de restituire în natură a imobilului situat

în Târgu Mureș, str. V., și a fost obligat primarul la înaintarea notificării

din 26  septembrie 2004, formulată de aceasta cu privire la imobil, unității

deținătoare SC C.P. SA, în vederea soluționării potrivit procedurii prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

La data de 19

decembrie 2011 primarul municipiului Târgu Mureș a emis Dispoziția nr. 9090,

prin care a pus în executare hotărârea judecătorească anterior menționată,

înaintând notificarea și întreaga documentație unității deținătoare.

Unitatea deținătoare

SC C.P. SA a emis la data de 19 ianuarie 2012 o dispoziție de respinge a

cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, în care a arătat că,

pentru imobilul (compus din teren) situat în Str. V., reclamanta a fost trecută

în anexa 39, poziția nr. 599 a Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei Județene de

Fond Funciar; prin urmare, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

imobilul nu intră sub incidența acestui act normativ.

S-a mai reținut că

pârâta SC C.P. SA a făcut dovada că deține un titlu de proprietate asupra

imobilului, înscris în CF nr. x1/II Târgu Mureș, fiind titulara unui certificat

de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991 și că cererea

reclamantei de obligare a SC C.P. SA la predarea imobilului este lipsită de

temei legal, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, în

condițiile în care procedura de restituire inițiată prin notificarea din 26

septembrie 2004 este în curs, la data de 19 ianuarie 2012 fiind emisă o

dispoziție de către unitatea deținătoare SC C. SA, care poate fi atacată în

condițiile și potrivit procedurii prevăzute de această lege specială.

A mai reținut

tribunalul că acțiunea în revendicare nu este întemeiată, întrucât reclamanta

nu a făcut dovada titlului în temeiul căruia pretinde predarea imobilului.

Prin Decizia civilă

nr. 42A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă T.A.D., împotriva

Sentinței civile nr. 1496 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că, prin acțiunea introductivă,

reclamanta T.A.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Târgu

Mureș, care a fost introdusă ca parte în proces iar prima instanță a analizat

calitatea procesuală pasivă a acesteia, iar nu a municipiului Târgu Mureș.

Referitor la acțiunea

în revendicare prima instanță în mod întemeiat a reținut că pârâta SC C.P. S.A.

deține un titlu de proprietate asupra imobilului, respectiv certificatul de

atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, care a fost

înscris în C.F. 579/II Târgu Mureș.

Pe de altă parte,

potrivit Hotărârii nr. 131/2 din 21 martie 2001 a Comisiei județene de

stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș au fost

validate propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate privată, iar

pentru imobilul - teren situat în municipiul Târgu Mureș, str. V., reclamanta a

fost trecută în anexa nr. 39, poziția nr. 599 a hotărârii mai sus arătate,

astfel că devin incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001,

modificată, conform cărora nu intră sub incidența acestei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta T.A.D., solicitând admiterea recursului și

modificarea în tot a deciziei atacate.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea

autorului său, a fost inițial rechiziționat iar ulterior a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 511/1955.

Recurenta-reclamantă

a reiterat cererile formulate și soluțiile pronunțate în cauză în fazele

procesuale anterioare și a menționat că, în apel, a formulat critici cu privire

la calitatea procesuală pasivă a municipiului Târgu Mureș, care, în

conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este

reprezentat prin primar, susținând că cererea de chemare în judecată a fost

formulată în contradictoriu cu municipiul Târgu Mureș, prin organele de

conducere.

A arătat că, sub un

al doilea aspect, a criticat sentința cu referire la aplicarea dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a prevederilor art. 8.1 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

însă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia nr. 42/A din 20 noiembrie 2012 nu

a dat o dezlegare acestora, limitându-se la a reține că, pentru imobilul -

teren din str. V., reclamanta e fost trecută în anexa 39 poziția nr. 599 a

Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei județene de Fond Funciar, astfel că imobilul

respectiv nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

În opinia

recurentei-reclamante, decizia dată în apel este nelegală, deoarece terenul în

litigiu nu s-a situat în perimetrul C.A.P., condiție esențială, prevăzută de art.

8 din Legea nr. 18/1991 și, în consecință, regimul juridic al terenului este

acela de teren intravilan; împrejurarea că se regăsește în anexa 39 a hotărârii

Comisiei județene de fond funciar a județului Mureș este lipsită de relevanta

juridică în cauză, deoarece terenul nu are regimul juridic stabilit de Legea

nr. 18/1991 ci pe cel stabilit de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

temeinicia acțiunii în revendicare, recurenta-reclamantă a susținut că și-a

dovedit vocația succesorală din punct de vedere probator prin testamentul

autentificat sub nr. 14593/1989 de fostul Notariat de Stat Județean Mureș și

prin certificatul de moștenitor depus în dosar.

Intimații-pârâți au

formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

Prin Decizia civilă

nr. 5221 din 13  noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis

recursul declarat de recurenta-reclamantă, a casat decizia recurată și a trimis

cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

Pentru a dispune

astfel, instanța de recurs a reținut că, prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta T.A.D. a solicitat

obligarea pârâtei SC C.P. SA la restituirea în natură a unui bun pentru care a

formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001; cererea a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile acestui act normativ.

Prezentul demers

judiciar este subsecvent unui proces în care aceeași reclamantă a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu Mureș, anularea

Dispoziției nr. 2735 din 21  iunie 2004, emisă de primar, de respingere a

cererii de restituire în natură a imobilului (teren) situat în municipiul Târgu

Mureș, str. V.

Prin Sentința civilă

nr. 1190 din 15  iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în

Dosarul nr. 800/43/2007, a fost admisă, în parte, contestația formulată de

reclamanta T.A.D., în sensul că a fost anulată dispoziția contestată și a fost

obligat Primarul municipiului Târgu Mureș să înainteze notificarea din 26

iulie 2001, unității deținătoare SC C.P. SA, în vederea soluționării.

Din înscrisurile

depuse la dosarul primei instanțe a rezultat că municipiul Târgu Mureș, prin

primar, a pus în executare Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011,

sus-menționată, fiind emisă Dispoziția nr. 9090/19 decembrie 2011.

La rândul său, pârâta

SC C.P. S.A., a emis, la data de 19 ianuarie 2012, o dispoziție de respingere a

cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Târgu Mureș,

str. V.

Cu privire la critica

de recurs, privind calitatea procesuală pasivă, Înalta Curte a reținut că prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC

C.P. S.A. și Primăria Municipiului Târgu Mureș, prin reprezentantul său legal.

Atât la judecata în

primă instanță, cât și în căile de atac, această din urmă pârâtă a fost

reprezentată prin primar, care a formulat întâmpinări.

A arătat instanța de

recurs că, în contextul în care cu prilejul judecății anterioare, finalizate cu

Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Mureș,

secția civilă, în Dosarul nr. 800/43/2007, calitatea procesuală pasivă a fost

reținută în privința pârâtei Primăria municipiului Târgu Mureș, reprezentată

prin primar, este excesiv a se aprecia, în situația particulară a speței, că cererea

a fost formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală

pasivă, cu atât mai mult cu cât argumentele care susțin această excepție

vizează în realitate excepția lipsei capacității procesuale.

Înalta Curte a dat

îndrumări instanței de trimitere în sensul de a analiza, cu prilejul

rejudecării, sub aspectul calității procesuale pasive a intimatei-pârâte

Primăria municipiului Târgu Mureș, dacă prin cererea de chemare în judecată

reclamanta a formulat vreo pretenție împotriva acesteia care să justifice

atragerea sa în proces.

Cu referire la

critica prin care s-a susținut, în esență, că imobilul solicitat intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, Înalta Curte a reținut că situația de fapt nu este

pe deplin lămurită, pentru a putea da, potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc.

civ., o dezlegare cu referire la modul de aplicare a dispozițiilor legale în

speța dedusă judecății.

Astfel, instanța de

apel, ca și prima instanță, au concluzionat că terenul solicitat de reclamantă

nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, pornind de la constatarea că T.A.D.

figurează înscrisă în anexa nr. 39, poziția nr. 599 a Hotărârii nr. 131/2001 a

Comisiei Județene de Fond Funciar, fără verificarea modalității în care s-a

făcut această înscriere și a se stabili dacă reclamanta a beneficiat de măsuri

reparatorii pentru imobilul menționat în cererea de chemare în judecată, în

temeiul legii fondului funciar.

În speță, situația

bunului nu a fost stabilită, nefiind administrate probe care să contureze

regimul juridic al acestuia; de asemenea, instanțele anterioare, față de

pretenția dedusă judecății (cerere de restituire în natură a unui teren), de

temeiurile de drept invocate de reclamantă, respectiv Legea nr. 10/2001, și de

împrejurarea că ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată unitatea

deținătoare a emis o dispoziție de respingere a cererii de restituire în

natură, nu au clarificat dacă reclamanta a contestat formal dispoziția de

respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul

Târgu Mureș, str. V., emisă de pârâta SC C.P. S.A., la data de 19 ianuarie

2012.

A mai arătat Înalta

Curte că față de dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea

de chemare în judecată (art. 1 - 3, art. 6 - 7, art. 9 - 11, art. 21, art. 22 -

25 și art. 27 - 28 din Legea nr. 10/2001), considerentele sumare ale

instanțelor de fond și apel cu referire la acțiunea în revendicare, apar ca

fiind străine de natura pricinii.

Pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș cauza a fost reînregistrată la data de 12 februarie 2014, sub

nr. 8621/102/2011*.

Cu prilejul

rejudecării, instanța de apel a administrat proba cu înscrisuri, respectiv

actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei județene

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș.

De asemenea, instanța

de apel a stabilit că reclamanta nu a încasat nicio sumă cu titlu de

despăgubiri în baza Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei județene pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș, întrucât

dosarul nu a fost transmis ANRP, precum și că reclamanta nu a contestat

Dispoziția din data de 19 ianuarie 2012 emisă de unitatea deținătoare SC C.P.

SA, prin care a fost respinsă notificarea.

Prin Decizia civilă

nr. 320R din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T.A.D., împotriva Sentinței

civile nr. 1496 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr.

8621/102/2011.

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a reținut că reclamanta a formulat notificare, în baza

Legii nr. 10/2001, la data de 26 iulie 2001, prin care a solicitat restituirea,

în natură, a imobilului teren situat în Târgu Mureș, str. V., în suprafață de

795 mp.

Prin Dispoziția nr.

2735 din 21  iunie 2004 Primăria municipiului Târgu Mureș a respins cererea

reclamantei, reținând incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Această dispoziție a

fost anulată prin Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011 a Tribunalului

Mureș, rămasă irevocabilă prin nerecurare, pe considerentul că Primăria

municipiului Târgu Mureș nu este unitate deținătoare, această calitate

aparținând SC C.P. SA, căreia i-a fost înaintată notificarea formulată de

reclamantă, în vederea soluționării.

Cum până la data de

22 decembrie 2011 SC C.P. SA nu soluționase notificarea reclamantei, aceasta a

promovat acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, solicitând obligarea

pârâților SC C.P. SA și Primăria municipiului Târgu Mureș la restituirea în

natură a terenului cuprins în CF nr. x1/II Târgu Mureș, nr. top. nr. x2/2/15,

nr. x3/2/5, nr. x4/2/1, loc de casă intravilan în suprafață de 795 mp, situat

în Târgu Mureș str. A.

Pe parcursul

judecării procesului, respectiv la data de 19 ianuarie 2012, SC C.P. SA a emis

o dispoziție prin care a respins cererea de restituire a imobilului solicitat

de reclamantă, reținându-se incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, reclamanta fiind cuprinsă în anexa nr. 39 la poziția nr. 599 a

Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Mureș. Dispoziția a fost depusă la

dosarul cauzei în fața primei instanțe la data de 20 aprilie 2012.

Din actele dosarului,

precum și din susținerile reprezentantului reclamantei, consemnate în

încheierea din data de 17 aprilie 2014, a rezultat că reclamanta nu a contestat

în mod formal dispoziția emisă de SC C.P. SA la data de 19 ianuarie 2012,

aceasta rămânând definitivă.

Prin Hotărârea nr.

131/L din 21 martie 2001 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Mureș, reclamanta a fost cuprinsă în

anexa nr. 39 la poziția 599, în vederea acordării de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 795 mp, situat în Târgu Mureș, str. V.

Împotriva acestei

hotărâri reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea

nr. 373/L din 20 iunie 2001 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Mureș, reținându-se că terenul nu poate

fi restituit în natură, întrucât pentru terenul în cauză s-a emis un certificat

de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC C.P. SA.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 451 din 27 iulie 2006 a Comisiei județene pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș s-a respins

contestația reclamantei formulată împotriva soluției de respingere a cererii

formulate de aceasta la data de 23 septembrie 2005, înregistrată sub nr. 168,

prin care solicita din nou, în baza Legii nr. 245/2005, restituirea în natură a

aceluiași teren, reținându-se împrejurarea că Hotărârea nr. 131/L/2001 a rămas

definitivă, reclamanta urmând să primească despăgubiri.

Reclamanta a

solicitat la data de 31 ianuarie 2007 anularea Hotărârii nr. 131/L/2001, pe

considerentul că terenul din str. V. nu face obiectul Legii nr. 18/1991, ci al

Legii nr. 10/2001, cererea sa fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 1831 din

26 martie 2008 a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr.

858/320/2007. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 434

din 05 iunie 2008 a Tribunalului Mureș.

Cu ocazia rejudecării

apelului s-au depus la dosar actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr.

131/L/2001, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamantei, pentru

terenul în discuție, în baza Legii nr. 18/1991. Potrivit acestor înscrisuri a

rezultat că la data de 26 martie 1998 reclamanta a solicitat Comisiei locale de

fond funciar Târgu Mureș restituirea terenului intravilan în suprafață de 795

mp, situat în Târgu Mureș, str. V.

Imobilul în discuție

s-a aflat în proprietatea defunctului M.L., de la care a trecut în proprietatea

Statului Român; dreptul de proprietate al statului a fost înscris în baza

Sentinței nr. 1010/1959, ulterior fiind înscris dreptul de administrare

operativă al Consiliului popular al municipiului Târgu Mureș.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 1010 din 19  februarie 1959 a Tribunalului Popular al orașului Târgu

Mureș s-a dispus trecerea în proprietatea statului a terenului în litigiu,

reținându-se că bunul a fost rechiziționat în baza Decretului nr. 184/1949 și a

trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 511/1955.

Moștenitoarea

testamentară a defunctului M.L. a fost M.M., reclamanta fiind moștenitoarea

testamentară a acesteia din urmă, conform testamentelor depuse la dosar și

certificatului de moștenitor nr. 1407/1993.

A concluzionat

instanța de apel că terenul în discuție a făcut obiectul Legii nr. 18/1991,

fiind incidente prevederile art. 36 alin. (5) din acest act normativ, potrivit

cărora terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții

aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în

administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin

aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative

speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după

caz, la cerere. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)

- (5) ale art. 36 menționat anterior se putea face, potrivit alin. (6) al

aceluiași text legal, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor,

făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

În situația

particulară a reclamantei restituirea în natură nu a fost posibilă, întrucât

prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor,

acest teren a fost dat în proprietatea exclusivă a SC C.P. SA în baza Legii nr.

15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, dispunându-se acordarea de despăgubiri, prin

Hotărârea nr. 131/L/2001. Reclamanta nu a contestat și nu a solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate menționat anterior.

În consecință,

imobilul solicitat de reclamantă a făcut obiectul legii fondului funciar, fiind

incidente în cauză prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform

cărora nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

A apreciat instanța

de apel că nu pot fi primite argumentele reclamantei-apelante în susținerea

aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 10/2001, neavând relevanță faptul că

terenul solicitat este intravilan, sau că nu a fost preluat în fosta

Cooperativă Agricolă de Producție, întrucât prevederile art. 36 alin. (5) din

Legea nr. 18/1991 vizează o situație particulară a terenurilor intravilane

aflate în administrarea consiliilor locale. De asemenea, instanța a constatat

că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât nu este

incidentă niciuna din situațiile reglementate de art. 2 din actul normativ

menționat.

În ceea ce privește

legitimarea procesuală a pârâtei Primăria municipiului Târgu Mureș, instanța de

apel a reținut că, prin precizarea făcută de reprezentantul reclamantei la

termenul de judecată din data de 17 aprilie 2014, s-a solicitat obligarea

ambelor pârâte, Primăria municipiului Târgu Mureș și SC C.P. SA la restituirea

în natură a terenului în litigiu.

Față de obiectul

cererii de chemare în judecată, cum Primăria municipiului Târgu Mureș nu are

calitatea de unitate deținătoare, aspect fiind stabilit anterior printr-o

hotărâre irevocabilă, aceasta nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi

obligată la restituirea bunului solicitat de reclamantă.

Din această

perspectivă, înlăturând argumentele instanței de fond referitoare la lipsa

capacității procesuale a primăriei ca structură funcțională la nivelul

municipiului, curtea de apel a păstrat soluția de respingere a acțiunii față de

Primăria municipiului Târgu Mureș ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără legitimare procesuală pasivă.

În consecință, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T.A.D. împotriva Sentinței

civile nr. 1496 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta T.A.D., solicitând modificarea, în tot, a

hotărârii atacate iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată,

respectiv, să fie obligată pârâta SC C.P. S.A. să-i predea în deplină proprietate,

posesie și folosință terenul înscris în CF nr. x1/II - Târgu Mureș, nr. top.

nr. x2/2/15, nr. x3/2/5, nr. x4/2/1, reprezentând loc de casa intravilan în

suprafață de 795 mp, situat în municipiul Târgu Mureș, strada V., județul

Mureș.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1),(2), (3) și (5),

315 (1) și 129 pct. (4) și (5) din același act normativ, recurenta-reclamantă a

arătat că instanța de apel nu a lămurit cadrul procesual în ceea ce privește

obiectul cauzei, temeiul de drept și calitatea procesuală a părților.

Astfel, recurenta a

susținut că prin Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011, pronunțată de

Tribunalul Mureș, a fost anulată Dispoziția nr. 2735/21/06/2004, emisă de

Primarul municipiului Târgu Mureș iar în conformitate cu prevederile art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a somat-o pe pârâta SC C.P. SA, prin

notificarea emisă în dosarul de executare din 10  noiembrie 2011 al B.E.J.

P.I., să îi restituie imobilul. La rândul ei, Primăria municipiului Târgu Mureș

a pus în executare Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011, somând-o pe SC

C.P. SA, să predea imobilul reclamantei.

Acest demers judiciar

a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ceea ce dovedește că

reclamanta nu a înțeles să formuleze o acțiune în revendicare, așa cum greșit a

apreciat curtea de apel, ci o acțiune îndreptată împotriva dispoziției pârâtei

SC C.P. SA, de respingere a cererii de restituite în natură a imobilului, prin

urmare o acțiune de contestare formală a dispoziției de respingere a cererii de

restituire a imobilului.

S-a mai arătat că

pârâta SC C.P. SA, în calitate de persoană juridică obligată la restituire,

care nu are atribuții jurisdicționale, prin dispoziția de respingere, a

contestat dreptul reclamantei la restituirea în natură invocând faptul că

aceasta a fost trecută în anexa 39 la poziția 599 a Hotărârii nr. 131/2001 a

Comisiei de fond funciar, respectiv că are dreptul la despăgubiri în condițiile

Legii nr. 18/1991. Drept urmare, reclamanta a înțeles să cheme în judecată pe

pârâta Primăria municipiului Târgu Mureș, prin organele sale de conducere, în

calitate de persoană care a înstrăinat imobilul în favoarea dobânditorului, în

condițiile în care imobilul nu a fost dobândit cu just titlu de către pârâtă.

În acest sens, reclamanta a precizat în fața instanței motivul pentru care l-a

chemat în judecată pe municipiul Târgu Mureș, respectiv pentru opozabilitate și

pentru a se discuta în contradictoriu și cu acest pârât aspectele cauzei

referitoare la dovada calității reclamantei de persoană îndreptățită la

restituire în condițiile Legii nr. 10/2001 și la anularea Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17  septembrie 1997,

eliberat sub semnătura Primarului municipiului Târgu Mureș în favoarea paratei

SC C.P. SA.

În opinia recurentei,

instanța de apel era obligată să sesizeze și să verifice aceste aspecte în

conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. (1) și (4) și 315 (1) C. proc. civ.

Printr-o altă critică

s-a arătat că sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât hotărârea a fost dată în baza unor motive străine de natură pricinii.

Astfel, Primăria

municipiului Târgu Mureș nu a fost chemată în judecată în calitate de unitate

deținătoare, cum în mod eronat a reținut instanța de apel ci în calitate de

unitate care a înstrăinat un imobil care nu-i aparținea, din această

perspectivă având legitimare procesuală pasivă.

Pe de altă parte,

instanța de apel a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

10/2001, ci prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.

În opinia

recurentei-reclamante hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind în

contradicție cu dispozițiile art. 6.1 din Legea nr. 10/2001 și ale H.G. nr.

498/2003 care stabilesc că prin imobile în sensul legii se înțeleg terenuri din

intravilan neocupate de construcții denumite terenuri disponibile. Imobilul din

litigiu intră în categoria imobilelor abuziv preluate de stat, întrucât a făcut

obiectul Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.

A susținut, de

asemenea, recurenta că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

imobilul nu se afla în administrarea consiliului municipal, nu a fost restituit

în natură în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar, iar, pe de

altă parte, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 și normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

498/2003, terenurile din intravilan neafectate de construcții se restituie

numai în natură, nefiind prevăzută în lege posibilitatea de a se acorda

despăgubirii, indiferent cine este deținătorul actual al imobilului.

De altfel, cu privire

la incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

Curtea de Apel Târgu Mureș s-a pronunțat și prin Decizia nr. 13/A din 28

ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 800/43/2007 prin care a fost desființată

sentința civilă a Tribunalului Mureș nr. 909/2005 (Dosar nr. 3926/2004),

reținând că "simplul fapt al depunerii unei cereri în baza legii fondului

funciar, chiar și soluționată fiind, nu constituie un argument pentru a se

concluziona în privința incidenței prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001".

În opinia recurentei-reclamante,

terenul este disponibil deoarece actul de înstrăinare este lovit de nulitate

absolută iar principiul de bază al Legii nr. 10/2001 este restituirea în natură

a imobilelor; prin urmare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de

temei legal, respectiv dată cu aplicarea greșită a legii, cea ce atrage

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă SC

C.P. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat.

A susținut intimata

că, având în vedere că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor, emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G.

nr. 834/1991, acest teren a fost dat în proprietatea exclusivă a intimatei SC

C.P. SA, reclamanta-recurentă a fost trecută în anexa nr. 39, poziția nr. 599 a

Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei județene de fond funciar Mureș, dispunându-se

acordarea de despăgubiri. Hotărârea mai sus evocată produce efecte juridice

depline, câtă vreme toate demersurile juridice ale recurentei în sensul

anulării acestui act au fost respinse.

Distinct de cererea

formulată de reclamanta-recurentă în baza Legii nr. 18/1991 (finalizată cu

dispoziția de acordare de despăgubiri), aceasta a încercat să uzeze și de prevederile

Legii nr. 10/2001, Primăria municipiului Târgu Mureș respingând, prin

Dispoziția nr. 2735 din 21  iunie 2004, cererea acesteia.

Astfel cum în mod

corect a reținut instanța de apel, această dispoziție a fost anulată prin

Sentința civilă nr. 1190 din 15  iunie 2011 a Tribunalului Mureș.

Conformându-se celor reținute prin această sentință, municipiul Târgu Mureș,

reprezentat prin primar, a procedat prin Dispoziția nr. 9090 din 19  decembrie

2011, la înaintarea notificării depuse de recurentă către C.P. SA.

Potrivit

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, SC C.P. SA, prin

dispoziția motivată din data de 19 ianuarie 2012, s-a pronunțat asupra cererii

de restituire a imobilului în litigiu formulată de recurentă, în sensul

respingerii acesteia, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Cu referire la

susținerilor recurentei, potrivit cărora ar fi îndeplinite condițiile impuse de

Legea nr. 10/2001, și că, prin urmare ar fi îndreptățită la restituirea în

natură a imobilului în litigiu, intimata-pârâtă a arătat că, pe de o parte,

dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât

recurenta a beneficiat de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, câtă

vreme aceasta figurează în anexa nr. 39, poziția nr. 599 a Hotărârii nr.

131/2001 a Comisiei județene de fond funciar Mureș.

Or, în aceste

condiții, recurenta nu se mai poate prevala de dispozițiile Legii nr. 10/2001

deoarece art. 8 alin. (1) din acest act normativ prevede în mod expres că

"nu intră sub incidența prezentei legi terenurile (...) al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000

(...)".

Pe de altă parte, în

condițiile în care intimata SC C.P. SA a dobândit dreptul de proprietate cu

privire la terenul în discuție, cu bună-credință, în cadrul procesului de

privatizare, aceasta nu poate fi ținută să restituie în natură imobilul în

litigiu, fiind incidente dispozițiile 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora: "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.

(1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a

imobilelor solicitate".

În opinia

intimatei-pârâte SC C.P. SA este lipsită de relevanță susținerea recurentei în

sensul că terenul solicitat este situat în intravilan, sau că nu a fost preluat

în fosta cooperativă agricolă de producție (C.A.P.), întrucât, astfel cum în

mod corect a subliniat instanța de apel, prevederile art. 36 alin. (5) din

Legea nr. 18/1991 vizează situația particulară a terenurilor intravilane aflate

în administrarea consiliilor locale; în acest sens instanța de control judiciar

a reținut, tot în mod just, faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

10/2001.

A subliniat

intimata-pârâtă că reprezentantul reclamantei a menționat la termenul din data

de 17 aprilie 2014 faptul că reclamanta nu a contestat dispoziția emisă de SC

C.P. SA la data de 19 ianuarie 2012 (prin care a fost respinsă cererea de

restituire), aceasta rămânând definitivă și producând efecte juridice depline.

Cu referire la

critica recurentei privitoare la admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a municipiului Târgu Mureș, intimata-pârâtă SC C.P. SA a

susținut că este nefondată.

Și intimatul

Municipiul Târgu Mureș a formulat întâmpinare la recursul declarat de către

recurenta-reclamantă T.A.D., prin care a solicitat respingerea acestuia, ca

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererea de

recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În faza procesuală a

recursului nu s-au administrat probe.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat, astfel că urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Recurenta-reclamantă

și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Cu referire la

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 8 C. proc. civ., care

devine incident atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, Înalta Curte reține că, față de obiectul cererii de chemare în

judecată, acesta nu este, prin ipoteză, un motiv de nelegalitate care să poată

fi reținut în speță.

Astfel, acest motiv

de recurs sancționează nerespectarea de către instanță a principiului conform

căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,

ceea ce presupune ca, prin cererea de chemare în judecată, să se fi solicitat

interpretarea unui act juridic.

În speță, așa cum s-a

reținut cu prilejul soluționării recursului în primul ciclu procesual, prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC C.P.

SA la restituirea în natură a terenului situat în Târgu Mureș str. V., în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, nefiind dedusă judecății

cererea de interpretare a clauzelor vreunei convenții existente între părți.

În consecință,

criticile de nelegalitate cu referire la care recurenta-reclamantă a invocat

generic atât dispozițiile art. 304 pct. 8, cât și dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., vor fi cercetate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă

critică, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel nu a lămurit

cadrul procesual sub aspectul obiectului pretențiilor formulate, a temeiului de

drept și a calității procesuale pasive.

Critica nu este

fondată.

Recurenta-reclamantă

susține în mod greșit că instanța de apel, rejudecând această cale de atac, a

apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o acțiune în

revendicare.

În acest sens, Înalta

Curte constată că instanța de apel a reținut corect care sunt limitele

învestirii sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată și s-a

conformat dispozițiilor cuprinse în decizia de casare, administrând probe

pentru lămurirea situației de fapt în scopul determinării regimului juridic al

imobilului în litigiu.

Împrejurarea că

instanța de apel a constatat că, din punct de vedere formal,

apelanta-reclamantă nu a contestat dispoziția emisă de intimata-pârâtă SC C.P.

SA, la data de 19 ianuarie 2012 (pe parcursul soluționării prezentei cauze), de

respingere a cererii de restituire a imobilului, în considerarea dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu are semnificația

nesocotirii limitelor învestirii.

Instanța de apel nu a

respins calea de atac sub motiv că dispoziția sus-menționată ar fi devenit

definitivă prin neexercitarea dreptului de a formula contestație în temeiul

Legii nr. 10/2001, republicată, ci a cercetat fondul cauzei, chiar sub aspectul

incidenței dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Pe fond, instanța de

apel a reținut în mod corect că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001,

având în vedere că a fost solicitat de către reclamantă în temeiul Legii nr.

18/1991, a fondului funciar, în cauză fiind emisă o hotărâre judecătorească

prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că imobilul are regimul

juridic al legii fondului funciar (Decizia nr. 434 din 05  iunie 2008,

pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă).

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din acest act normativ, "nu intră sub incidența

acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării

abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii

nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."

Instanța de apel a

reținut că în speță sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât reclamanta a

solicitat terenul în litigiu în temeiul legilor nr. 18/1991 și 247/2005, iar

prin Sentința civilă nr. 1831 din 26  martie 2008, pronunțată de Judecătoria

Târgu Mureș, în Dosarul nr. 858/320/2007, devenită irevocabilă prin Decizia nr.

434 din 05  iunie 2008 a Tribunalului Mureș, a fost respinsă cererea de anulare

a Hotărârii nr. 131/L/2001 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Mureș, prin care reclamanta a fost

înscrisă în anexa nr. 39, la poziția 5999, în vederea acordării de despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 795 mp, situat în municipiul Târgu Mureș, str.

V., instanța de recurs reținând că "s-a stabilit că terenul face obiectul

Legii nr. 18/1991".

Distinct de aceste

considerente, curte de apel a făcut propria analiză și a reținut că imobilul în

litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, intrând sub incidența art. 36 alin.

(5) din acest act normativ.

Astfel, terenul nu a

putut fi restituit în natură deoarece anterior fusese emis Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul Legii nr.

15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, certificat care nu a fost contestat de reclamantă.

A mai reținut

instanța de apel că nu sunt pertinente susținerile apelantei în sensul că

terenul este situat în intravilan sau că nu a fost preluat în fosta cooperativă

agricolă de producție (ceea ce ar atrage incidența Legii nr. 10/2001,

republicată), deoarece art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, vizează o

situație particulară a terenurilor aflate în administrarea consiliilor locale.

Înalta Curte reține

că în combaterea tuturor acestor considerente, recurenta-reclamantă a susținut

că intimata-pârâtă SC C.P. SA nu are atribuții jurisdicționale, că a chemat în

judecată și municipiul Târgu Mureș, în calitate de persoană care a înstrăinat

imobilul, pentru opozabilitatea hotărârii, că a făcut dovada că este persoană

îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001

și că instanța de apel era obligată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (1)

și (4) și 315 alin. (1) C. proc. civ., să se sesizeze cu privire la anularea

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Susținerile

recurentei-reclamante nu pot fi primite.

Rolul activ al

instanței de judecată, consacrat de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., nu

permite acesteia să soluționeze cereri cu care nu a fost legal învestită.

În acest sens, alin.

(6) din textul legal menționat prevede că "în toate cazurile, judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Art. 129 alin. (1) C.

proc. civ. instituie obligații în sarcina părților, nu a instanței, iar cu

privire la alin. (4), recurenta-reclamantă nu a arătat în concret sub ce aspect

era necesar să îi solicite explicații instanța de apel, având în vedere și

stadiul procesual în care s-a desfășurat judecata în faza procesuală

anterioară.

Înalta Curte reține

că instanța de apel, cu prilejul rejudecării, a dat eficiență dispozițiilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a lămurit situația de fapt,

administrând probele indicate de instanța de casare.

Cu referire la

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privitoare

la interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1), (8) alin. (1) și (9) din Legea

nr. 10/2001, republicată, a H.G. nr. 483/2003 și art. 36 alin. (5) din Legea

nr. 18/1991, Înalta Curte reține, de asemenea, că nu sunt fondate.

Sub un prim aspect se

impune mențiunea că normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 483/2003, au fost abrogate prin art. 3 din H.G. nr.

250/2007, astfel că instanța de recurs se va raporta la acest din urmă act

normativ, în vigoare la data sesizării instanței (22 decembrie 2011).

Sub un alt aspect, se

reține că pentru a se putea analiza dispozițiile art. 6 alin. (1) și (9) din

Legea nr. 10/2001, este necesar să se stabilească că acest act normativ este

aplicabil în cauză.

În consecință, se

impune examinarea, cu prioritate, a modului de interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că: "nu

intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.

18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările

ulterioare."

Normele metodologice

de aplicare a acestui act normativ, în vigoare, prevăd, de asemenea, că nu fac

obiectul Legii nr. 10/2001, pe de o parte, terenurile situate în extravilan,

iar pe de altă parte, terenurile al căror regim juridic este reglementat de

Legea nr. 18/1991 sau de Legea nr. 1/2000, care au fost solicitate în temeiul

acestor acte normative.

Așadar, și terenurile

situate în intravilan pot face obiectul Legii nr. 18/1991. Așa cum s-a reținut

în mod corect de către instanța de apel, terenul în litigiu a intrat sub

incidența art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și a fost solicitat de către

reclamantă în temeiul legii fondului funciar, astfel că acesta nu are deschisă

și calea Legii nr. 10/2001, republicată.

Se constată că

recurenta-reclamantă a susținut că terenul nu s-a aflat în realitate la

dispoziția Consiliului local al municipiului Târgu Mureș, ignorând înscrisurile

depuse la dosar care atestă parcurgerea procedurii prevăzute de legea fondului

funciar și hotărârile judecătorești prin care a fost respinsă contestația sa,

în considerarea incidenței dispozițiilor Legii nr. 18/1991, republicată.

Cu referire la

considerentele cuprinse în Decizia nr. 13/A din 28  ianuarie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Mureș, Înalta Curte reține că prin această hotărâre a fost

admis apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 909/2005, a Tribunalului

Mureș, desființându-se sentința și dispunându-se trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Prin această decizie

nu s-a dat o dezlegare care să poată fi opusă cu autoritate de lucru judecat în

cauza de față, ci s-au dat indicații în sensul ca prima instanță să verifice

incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împrejurarea că

instanța sus-menționată a arătat că simplul fapt al depunerii unei cereri în

temeiul legii fondului funciar nu este suficient pentru a concluziona că sunt

aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu

sunt în contradicție cu soluția de respingere a apelului deoarece, în cauza

pendinte, s-a reținut existența unei hotărâri judecătorești anterioare (Decizia

nr. 434/2008 a Tribunalului Mureș) care conține statuări privitoare la regimul

juridic al bunului, opozabile recurentei-reclamante; de asemenea, instanța de

apel a făcut o analiză proprie cu privire la incidența dispozițiilor art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că

recurenta a susținut că decizia recurată cuprinde motive străine de natura

pricinii.

Critica nu este

fondată.

Astfel, calitatea

procesuală pasivă este analizată de instanță pe baza susținerilor părților,

însă instanța este obligată să facă propria analiză a îndeplinirii acestei

condiții de exercițiu a acțiunii civile.

Față de obiectul

cererii de chemare în judecată, curtea de apel a reținut în mod corect că

municipiul Târgu Mureș nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu este

unitatea deținătoare, aspect care a fost stabilit printr-o hotărâre

judecătorească anterioară.

Cum

recurenta-reclamantă nu a învestit instanța cu o cerere de constatare a nulității

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis

în favoarea intimatei-pârâte, municipiul Târgu Mureș nu are legitimare

procesuală pasivă în cauză.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă T.A.D. împotriva Deciziei

nr. 320R din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN