ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7257/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1718 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația formulată de contestatorul V.G. și continuată de moștenitoarea S.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Târgu Mureș și Prefectura Județului Mureș și a dispus anularea dispoziției nr. D1. din 8 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Târgu Mureș și restituirea în natură către contestator a imobilului corp de clădire A, compus din: parter 3 spații comerciale și casa scării pentru apartamentul de la etaj și etaj: apartament cu 2 camere și dependințe cu terenul aferent, situat în Târgu Mureș, Piața T., înscris în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1., T2.

Târgu Mureș, transcris în CF C2. Târgu Mureș, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiză topografică și în construcții efectuate în cauză. S-a dispus acordarea de despăgubiri pentru corpul B - construcții și teren identificate potrivit rapoartelor de expertiză topografică și în construcții, imobil situat în Târgu Mureș, Piața T., județul Mureș, înscris în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1., T2. Târgu Mureș, transcris din CF C2., Târgu Mureș. S-a dispus înaintarea dosarului, în ceea ce privește despăgubirile către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor. S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B.P., în interesul pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureș.

A fost obligată pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș la plata către contestator a sumei de 3037 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 625/2001 la B.E.J. O.T.T., V.G. a solicitat restituirea imobilului situat în Târgu Mureș, Piața TR., descris ca fiind compus din: clădire cu etaj, la parter prăvălie și la etaj 2 - 3 apartamente, fostă proprietate a defunctului V.A., și, în subsidiar, despăgubiri. Urmare a celor solicitate prin adresa nr. A1. din 26 octombrie 2002 a Primăriei Municipiului Târgu Mureș, contestatorul a depus cartea funciară în care imobilul revendicat apare înscris sub nr. T3./2, T4./1, T4./2, extras din Registrul Evidenței Populației și declarație privitoare la faptul că nu a primit despăgubiri pentru imobil.

Prin dispoziția nr. D1. din 8 februarie 2005 a Primarului Municipiului Târgu Mureș s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că acesta nu mai există, pe amplasamentul său fiind edificat un bloc. De asemenea, s-a reținut că notificatorul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită. Prin precizarea contestației înregistrate la Tribunalul Mureș, contestatorul a arătat că revendică imobilul situat în Târgu Mureș, Piața T., înscris în CF nr. C2. Târgu Mureș, nr. T1., T2., transcris apoi în CF nr. C1. Târgu Mureș.

S-a constatat că, potrivit adresei emise de Arhitectul șef al Primăriei Municipiului Târgu Mureș, renumerotarea administrativă a imobilelor din Piața T. (fostă Piața S.) s-a efectuat în anul 1948, anterior naționalizării, iar potrivit contractului de vânzare - cumpărare depus la dosar, contestatorul a înțeles să vândă imobilul situat în Piața S. nr. 18. Prin urmare, s-a concluzionat că nu există nicio confuzie cu privire la identificarea imobilului, cu ocazia rejudecării instanța fiind ținută de dispozițiile deciziei nr. 50 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a considerat că dispoziția contestată în cauză vizează imobilul de la adresa menționată în precizarea de acțiune.

În ceea ce privește imobilul înscris în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1.,T2., transcris din CF nr. C2., Târgu Mureș, instanța a reținut că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român s-a făcut, în temeiul Decretului nr. 92/1950, prin preluare de la S.I., deși în opisul alfabetic al proprietarilor de CF, la poziția C2. figurează V.G., iar în registrul chiriașilor se consemnează faptul că în anul 1952, chiriașii plăteau chirie lui V.G. Prin urmare, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv. În ceea ce privește calitatea contestatorului de persoană îndreptățită, instanța a reținut că imobilul a fost preluat de Statul Român de la V.G., moștenitor al lui V.A., fiind astfel întrunite prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

S-a avut în vedere și efectul substanțial al hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului formulată de S.O., S.I., S.M. și S.M. Cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului, față de concluziile expertizei construcții efectuate în cauză, s-a reținut că, după data naționalizării, acesta a fost parțial demolat, la momentul formulării notificării existând doar o parte din corpul de clădire A, compus din: parter cu 3 spații comerciale și casa scării pentru apartamentul de la etaj și etaj - apartament cu 2 camere și dependințe. Referitor la acest corp de clădire, s-a constatat că cele trei spații comerciale sunt ocupate în baza unor contracte de închiriere (nr. I1.

din 7 august 2009, încheiat între SC L. SA și SC I.I.E. SRL și nr. I2. din 20 februarie 2010 încheiat între SC L. SA și intervenientul B.P.) și respectiv spațiul II dat în administrarea Regiei Loteria Națională, astfel că nu există impedimente la restituirea în natură, în condițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001. Apartamentul de la etaj a fost închiriat de la SC L. SA de către C.P., în baza contractului de închiriere nr. I3. din 1 iunie 1999, în prezent fiind eliberat de chiriaș și putând fi restituit în natură. Cu referire la partea de construcție demolată, instanța a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea de piață a acestora este de 502.586,11 RON, la care se adaugă valoarea terenului aferent acestor construcții, ocupat integral de construcții noi.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel Municipiul Târgu Mureș și intervenientul B.P. S-a susținut că, potrivit actelor de succesiune, contestatorul V.G. a moștenit doar jumătate din imobilul situat în Piața T. și, prin urmare, nu se puteau solicita măsuri reparatorii pentru întreg imobilul. La data de 31 ianuarie 2011, intervenientul B.P. a formulat o completare la motivele de apel, invocând excepția lipsei calității procesuale a pârâților Primăria Municipiului Târgu Mureș și Prefectura Județului Mureș, iar pe fond solicitând respingerea contestației. Ambii apelanți au susținut că pentru imobilul situat la numărul administrativ X1. nu a fost urmată procedura prealabilă reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și, drept consecință, contestatorul a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 76 A din 29 iunie 2011, a respins apelurile declarate de pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin Primar și de intervenientul B.P. și i-a obligat pe aceștia la câte 3.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureș, curtea de apel a reținut că, din argumentația folosită de intervenient în motivarea acestei excepții, rezultă că, în realitate, se invocă faptul că doar unitatea administrativ teritorială are capacitate procesuală, conform dispozițiilor Legii nr. 215/2001.

Reținând că acest act normativ a fost adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța de apel a făcut referire la dispozițiile art. 20 (din Legea nr. 10/2001), anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 247/2005, care stabilea la alin. (3) că, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarului. Pe de altă parte, s-a constatat că excepția este neîntemeiată întrucât pe parcursul soluționării cauzei, unitatea administrativ - teritorială a fost reprezentată chiar de Primarul Municipiului care a emis dispoziția atacată, ceea ce dovedește că s-a respectat principiul contradictorialității, drepturile acestei părți nefiind vătămate.

În acest context, nu a fost primită nici poziția exprimată de moștenitoarea contestatorului, S.M., care a menționat într-o întâmpinare că Municipiul Târgu Mureș nu ar avea calitatea de parte în procesul pornit împotriva Primăriei Municipiului Târgu Mureș. Critica intervenientului privind lipsa calității procesuale pasive a Prefecturii Județului Mureș a fost apreciată ca fiind lipsită de interes.

În ceea ce privește critica vizând neparcurgerea procedurii prealabile, reglementate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a ținut seama de dezlegarea dată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 50 A din 8 aprilie 2007, prin care s-a admis apelul contestatorului și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond a contestației, reținându-se că, prin precizarea de acțiune, nu s-a procedat la modificarea obiectului notificării inițiale, eroarea fiind acceptată implicit de unitatea deținătoare, care a recunoscut că același imobil (pentru care contestatorul a depus notificare) a fost solicitat a fi restituit de către alte persoane. Prin urmare, s-a constatat că notificarea depusă de V.G.

privea imobilul din Piața T., identificat din eroare la nr. X2., ceea ce înseamnă că, în speță, au fost respectate dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată. Totodată, Curtea de Apel Târgu Mureș reține că s-a făcut de către contestator dovada calității de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, întrucât înainte de naționalizare, adică înainte de transcrierea în foaia comună (CF nr. C1. Târgu Mureș) proprietar tabular era V.G. La această concluzie a ajuns și Primăria Municipiului Târgu Mureș, care prin dispoziția nr. 866 din 28 iunie 2002 a respins notificarea formulată de moștenitorii lui S.I., reținând că vânzarea - cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, astfel că dreptul de proprietate nu s-a transmis de la V.G.

la S.I. S-a constatat că V.G. este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul naționalizat, având în vedere că actele de succesiune din 1948 și, respectiv, 1949, anterioare naționalizării îl indică drept unic proprietar asupra imobilului înscris în CF C2. Târgu Mureș. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin primar și intervenientul B.P. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a criticat decizia ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii referitoare la parcurgerea etapei administrative pentru imobilul situat în Municipiul Târgu Mureș, Piața T., aceasta fiind sancționată de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Critica formulată de pârât prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat greșita constatare a calității de persoană îndreptățită a contestatorului pentru întreg imobilul, și nu doar pentru cota de ½, având în vedere că V.E. (născută M.), avea ca moștenitoare pe sora sa M.E. Cea de-a treia critică a vizat greșita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta susținând că nu se află în culpă procesuală, în condițiile în care a soluționat notificarea raportat la actele depuse în dosarul administrativ pentru imobilul din Municipiul Târgu Mureș, Piața TR. Prin recursul său, intervenientul B.P. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., reiterând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și Prefecturii Municipiului Târgu Mureș, neurmarea procedurii administrative prealabile pentru imobilul din Piața T. și greșita constatare a calității de procedură îndreptățită a contestatorului asupra întregului imobil. Cu referire la această ultimă critică s-a învederat că sarcina probei incumba contestatorului și trebuia făcută cu certificatul de deces al numitei V.A., fiica lui M.E., mama vitregă a lui V.G. S-a susținut că nu s-a depus niciun act din care să rezulte că V.G. ar fi dobândit vreodată și cealaltă jumătate din imobil, prin vânzare sau donație. Intimata S.M., în calitate de moștenitoare a reclamantului V.G., prin mandatar S.S.

a formulat întâmpinare invocând nulitatea recursului intervenientului B.P., pentru nerespectarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și solicitând respingerea recursului pârâtului. La 14 iunie 2012, intervenientul recurent a depus la dosar precizări la motivele de recurs, însoțite de acte doveditoare respectiv cărțile de judecată nr. 798 din 29 septembrie 1948, 115 din 16 februarie 1949 și nr. 196 din 30 martie 1949. La rândul său, recurentul Municipiul Târgu Mureș a depus la dosar extrase din registrele de deces pentru uz oficial privind pe V.S.

și V.E., persoane decedate la A. la data de 9 mai 1945. Examinând criticile invocate de recurenți, Curtea va constata că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, Curtea va constata că nu poate fi primită prima critică vizând inadmisibilitatea acțiunii având în vedere că nu s-a urmat procedura administrativă prealabilă pentru imobilul în litigiu, situat în Târgu Mureș, Piața T. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentul - pârât a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 50 A din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că notificarea lui V.G.

a vizat imobilul situat la nr. X1., contestatorul aflându-se în eroare cu privire la numărul administrativ. În baza probelor administrate, instanța a apreciat că pârâtul avea cunoștință care este imobilul că făcea imobilul notificării, recunoscând că restituirea acestuia s-a solicitat și de alte persoane, cererea fiindu-le respinsă cu motivarea că imobilul a fost proprietatea lui V.G. Întrucât împotriva hotărârii menționate nu s-a declarat recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe pentru soluționarea cererii de restituire a imobilului situat în Piața T., Târgu Mureș, s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. Prin urmare, curtea va reține că decizia recurată este legală, nefiind încălcate dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Nici critica referitoare la greșita stabilire a calității de persoană îndreptățită a lui V.G. asupra întregului imobil și nu asupra cotei de ½ din acesta nu este fondată. Astfel, imobilul situat în Piața T., Târgu Mureș a aparținut fostului proprietar V.A., fiind înscris în CF C2. Târgu Mureș, nr. T1., construcții și teren în suprafață de 170 stj. Succesiunea lui V.A. s-a dezbătut în anul 1950, în actul intitulat „conscrierea actului de moarte nr. 7379/1950” eliberat de Primăria Municipiului Târgu Mureș, figurând în calitate de moștenitor al defunctului doar V.G., la acel moment nefiind cunoscută situația surorii sale, V.A., deportată la A. Aceasta din urmă a fost declarată moartă ulterior (ca fiică a lui V.A.

și E., decedată la A.). În aceste condiții imobilul a fost preluat de Statul Român prin naționalizare de la V.G., astfel cum rezultă și din dispoziția nr. 866 din 28 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureș și din referatul din 20 iunie 2002. Recurentul - pârât a susținut că o cotă de ½ din imobilul în litigiu a aparținut soției lui V.A., născută M.E., și prin urmare, s-ar fi cuvenit surori acesteia, M.E. O asemenea susținere nu poate fi primită în condițiile în care, potrivit evidențelor de carte funciară, la data naționalizării, V.G. figura ca unic proprietar. De altfel, la momentul dezbaterii succesiunii lui V.E., 18 februarie 1949, soțul acesteia - V.A. - nu era declarat mort, din adeverința nr. A2.

din 18 aprilie 2001 eliberată de S.P.C.E.P. Târgu Mureș rezultând că declararea morții s-a realizat la 15 februarie 1950. Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv în faza procesuală a recursului rezultă că dezbaterea succesorală din 1949 după defuncta V.E. nu s-a finalizat, aceasta nefiind înscrisă nici în cartea funciară și nici în evidențele fiscale ale primăriei ulterioare anului 1945. Astfel, în extrasul din cărțile funciare, rezultă că la 9 martie 1949, respectiv la o lună de la dezbaterea succesorală ce se afirmă că a avut loc ca urmare a accesului lui V.E., sunt menționați ca proprietari tabulari tot V.A. și V.E. Împrejurarea că dezbaterea succesorală nu s-a finalizat, iar dreptul de proprietate al defunctei V.E.

nu s-a transmis prin moștenire către M.E. rezultă și din referatul din 18 aprilie 2011 eliberat de O.C.P.I. Mureș, din care reiese că M.E. nu figurează în opisul alfabetic al Municipiului Târgu Mureș. Aceeași situație este evidențiată și de existența în dosarul succesoral menționat a procesului verbal PV. prin care se anulează dezbaterea succesorală, înscris semnat de judecător. Curtea va constata că nu este lipsită de relevanță pentru reținerea calității de persoană îndreptățită a reclamantului pentru întreg imobilul nici împrejurarea că, prin dispoziția din 28 iunie 2002, Primăria Municipiului Târgu Mureș a respins notificarea formulată de moștenitorii lui S.I., despre care se pretindea că încheiase un contract de vânzare - cumpărare cu V.G.

în anul 1950, pe considerentul că imobilul aparținea acestuia din urmă. Având în vedere și considerentele sentinței civile nr. 198 din 14 martie 2003, definitivă și irevocabilă prin decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 439 din 22 ianuarie 2007, prin care s-a respins contestația formulată de moștenitorii lui S.I., cu motivarea că vânzarea - cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, dreptul de proprietate nefiind transferat de la fostul proprietar, V.G., Curtea va constata că s-a reținut corect calitatea de persoană îndreptățită a acestuia la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, fiind corect aplicate dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată.

În ceea ce privește recursul intervenientului accesoriu B.P., Curtea va constata că acesta nu putea invoca alte motive de recurs decât cele invocate de pârâtul Municipiului Târgu Mureș, în favoarea căruia a intervenit, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureș și a Prefecturii Județului Mureș, excepții ce nu au fost invocate de părțile interesate. În condițiile în care cererea de intervenție s-a întemeiat pe dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., fiind formulată în sprijinul pârâtului Municipiul Târgu Mureș, intervenientul - recurent B.P. nu justifică un interes în invocarea lipsei calității procesuale pasive a altei părți. Prin urmare aceste critici nu pot fi examinate.

Celelalte motive de recurs formulate de intervenient prin care se invocă critici similare cu ale pârâtului - recurent Municipiul Târgu Mureș, vor fi respinse pentru considerentele deja expuse în analiza recursului acestuia. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinat, întrucât a fost invocat formal, fără ca din dezvoltarea recursului să rezulte critici care să se circumscrie acestui motiv. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate. În temeiul art. 274 C. proc.

civ., reținând că recurenții au căzut în pretenții, se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata reclamantă, în faza procesuală a recursului, mai puțin cheltuielile de cazare la hotel în Târgu Mureș, având în vedere că la momentul respectiv nu se justifica deplasarea în această localitate, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Municipiul Târgu-Mureș și de intervenientul B.P. împotriva deciziei nr. 76/A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurenți la plata sumei de 4808,88 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.