ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7257/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7257/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1718 din 28 octombrie

2010, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația formulată de contestatorul V.G.

și continuată de moștenitoarea S.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului

Târgu Mureș și Prefectura Județului Mureș și a dispus anularea dispoziției nr.

D1. din 8 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Târgu Mureș și restituirea

în natură către contestator a imobilului corp de clădire A, compus din: parter 3

spații comerciale și casa scării pentru apartamentul de la etaj și etaj: apartament

cu 2 camere și dependințe cu terenul aferent, situat în Târgu Mureș, Piața T., înscris

în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1., T2. Târgu Mureș, transcris în CF C2. Târgu

Mureș, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiză topografică și

în construcții efectuate în cauză.

S-a dispus acordarea de

despăgubiri pentru corpul B - construcții și teren identificate potrivit rapoartelor

de expertiză topografică și în construcții, imobil situat în Târgu Mureș, Piața

T., județul Mureș, înscris în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1., T2. Târgu Mureș,

transcris din CF C2., Târgu Mureș.

S-a dispus înaintarea

dosarului, în ceea ce privește despăgubirile către Comisia Centrală pentru Acordarea

Despăgubirilor.

S-a respins cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenientul B.P., în interesul pârâtei Primăria

Municipiului Târgu Mureș.

A fost obligată pârâta

Primăria Municipiului Târgu Mureș la plata către contestator a sumei de 3037 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 625/2001

la B.E.J. O.T.T., V.G. a solicitat restituirea imobilului situat în Târgu Mureș,

Piața TR., descris ca fiind compus din: clădire cu etaj, la parter prăvălie și la

etaj 2 - 3 apartamente, fostă proprietate a defunctului V.A., și, în subsidiar,

despăgubiri.

Urmare a celor solicitate

prin adresa nr. A1. din 26 octombrie 2002 a Primăriei Municipiului Târgu Mureș,

contestatorul a depus cartea funciară în care imobilul revendicat apare înscris

sub nr. T3./2, T4./1, T4./2, extras din Registrul Evidenței Populației și declarație

privitoare la faptul că nu a primit despăgubiri pentru imobil.

Prin dispoziția nr.

D1. din 8 februarie 2005 a Primarului Municipiului Târgu Mureș s-a respins cererea

de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că acesta nu mai există, pe amplasamentul

său fiind edificat un bloc. De asemenea, s-a reținut că notificatorul nu a dovedit

calitatea de persoană îndreptățită.

Prin precizarea contestației

înregistrate la Tribunalul Mureș, contestatorul a arătat că revendică imobilul situat

în Târgu Mureș, Piața T., înscris în CF nr. C2. Târgu Mureș, nr. T1., T2., transcris

apoi în CF nr. C1. Târgu Mureș.

S-a constatat că, potrivit

adresei emise de Arhitectul șef al Primăriei Municipiului Târgu Mureș, renumerotarea

administrativă a imobilelor din Piața T. (fostă Piața S.) s-a efectuat în anul 1948,

anterior naționalizării, iar potrivit contractului de vânzare - cumpărare depus

la dosar, contestatorul a înțeles să vândă imobilul situat în Piața S. nr. 18. Prin

urmare, s-a concluzionat că nu există nicio confuzie cu privire la identificarea

imobilului, cu ocazia rejudecării instanța fiind ținută de dispozițiile deciziei

nr. 50 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a considerat

că dispoziția contestată în cauză vizează imobilul de la adresa menționată în precizarea

de acțiune.

În ceea ce privește imobilul

înscris în CF nr. C1. Târgu Mureș, sub nr. T1.,T2., transcris din CF nr. C2., Târgu

Mureș, instanța a reținut că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului

Român s-a făcut, în temeiul Decretului nr. 92/1950, prin preluare de la S.I., deși

în opisul alfabetic al proprietarilor de CF, la poziția C2. figurează V.G., iar

în registrul chiriașilor se consemnează faptul că în anul 1952, chiriașii plăteau

chirie lui V.G.

Prin urmare, instanța

a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv.

În ceea ce privește calitatea

contestatorului de persoană îndreptățită, instanța a reținut că imobilul a fost

preluat de Statul Român de la V.G., moștenitor al lui V.A., fiind astfel întrunite

prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. S-a avut în vedere și

efectul substanțial al hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea de

restituire a imobilului formulată de S.O., S.I., S.M. și S.M.

Cu privire la imobilul

ce face obiectul litigiului, față de concluziile expertizei construcții efectuate

în cauză, s-a reținut că, după data naționalizării, acesta a fost parțial demolat,

la momentul formulării notificării existând doar o parte din corpul de clădire A,

compus din: parter cu 3 spații comerciale și casa scării pentru apartamentul de

la etaj și etaj - apartament cu 2 camere și dependințe.

Referitor la acest corp

de clădire, s-a constatat că cele trei spații comerciale sunt ocupate în baza unor

contracte de închiriere (nr. I1. din 7 august 2009, încheiat între SC L. SA și SC

I.I.E. SRL și nr. I2. din 20 februarie 2010 încheiat între SC L. SA și intervenientul

B.P.) și respectiv spațiul II dat în administrarea Regiei Loteria Națională, astfel

că nu există impedimente la restituirea în natură, în condițiile art. 14 din Legea

nr. 10/2001.

Apartamentul de la etaj

a fost închiriat de la SC L. SA de către C.P., în baza contractului de închiriere

nr. I3. din 1 iunie 1999, în prezent fiind eliberat de chiriaș și putând fi restituit

în natură.

Cu referire la partea

de construcție demolată, instanța a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, constatând că, potrivit raportului de expertiză efectuat

în cauză, valoarea de piață a acestora este de 502.586,11 RON, la care se adaugă

valoarea terenului aferent acestor construcții, ocupat integral de construcții noi.

Împotriva sentinței menționate

au declarat apel Municipiul Târgu Mureș și intervenientul B.P.

S-a susținut că, potrivit

actelor de succesiune, contestatorul V.G. a moștenit doar jumătate din imobilul

situat în Piața T. și, prin urmare, nu se puteau solicita măsuri reparatorii pentru

întreg imobilul.

La data de 31 ianuarie

2011, intervenientul B.P. a formulat o completare la motivele de apel, invocând

excepția lipsei calității procesuale a pârâților Primăria Municipiului Târgu Mureș

și Prefectura Județului Mureș, iar pe fond solicitând respingerea contestației.

Ambii apelanți au susținut

că pentru imobilul situat la numărul administrativ X1. nu a fost urmată procedura

prealabilă reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și, drept consecință,

contestatorul a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 76 A din 29 iunie 2011, a respins apelurile declarate de pârâtul Municipiul

Târgu Mureș prin Primar și de intervenientul B.P. și i-a obligat pe aceștia la câte

3.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește lipsa

calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureș, curtea de apel

a reținut că, din argumentația folosită de intervenient în motivarea acestei excepții,

rezultă că, în realitate, se invocă faptul că doar unitatea administrativ teritorială

are capacitate procesuală, conform dispozițiilor Legii nr. 215/2001.

Reținând că acest act

normativ a fost adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța

de apel a făcut referire la dispozițiile art. 20 (din Legea nr. 10/2001), anterior

modificărilor intervenite prin Legea nr. 247/2005, care stabilea la alin. (3) că,

în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită

se face prin dispoziția motivată a primarului.

Pe de altă parte, s-a

constatat că excepția este neîntemeiată întrucât pe parcursul soluționării cauzei,

unitatea administrativ - teritorială a fost reprezentată chiar de Primarul Municipiului

care a emis dispoziția atacată, ceea ce dovedește că s-a respectat principiul contradictorialității,

drepturile acestei părți nefiind vătămate.

În acest context, nu a

fost primită nici poziția exprimată de moștenitoarea contestatorului, S.M., care

a menționat într-o întâmpinare că Municipiul Târgu Mureș nu ar avea calitatea de

parte în procesul pornit împotriva Primăriei Municipiului Târgu Mureș.

Critica intervenientului

privind lipsa calității procesuale pasive a Prefecturii Județului Mureș a fost apreciată

ca fiind lipsită de interes.

În ceea ce privește critica

vizând neparcurgerea procedurii prealabile, reglementate de art. 21 din Legea

nr. 10/2001, instanța de apel a ținut seama de dezlegarea dată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, prin decizia nr. 50 A din 8 aprilie 2007, prin care s-a admis apelul

contestatorului și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond a contestației, reținându-se

că, prin precizarea de acțiune, nu s-a procedat la modificarea obiectului notificării

inițiale, eroarea fiind acceptată implicit de unitatea deținătoare, care a recunoscut

că același imobil (pentru care contestatorul a depus notificare) a fost solicitat

a fi restituit de către alte persoane.

Prin urmare, s-a constatat

că notificarea depusă de V.G. privea imobilul din Piața T., identificat din eroare

la nr. X2., ceea ce înseamnă că, în speță, au fost respectate dispozițiile art.

21 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Totodată, Curtea de Apel

Târgu Mureș reține că s-a făcut de către contestator dovada calității de persoană

îndreptățită conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, întrucât înainte

de naționalizare, adică înainte de transcrierea în foaia comună (CF nr. C1. Târgu

Mureș) proprietar tabular era V.G.

La această concluzie a

ajuns și Primăria Municipiului Târgu Mureș, care prin dispoziția nr. 866 din 28

iunie 2002 a respins notificarea formulată de moștenitorii lui S.I., reținând că

vânzarea - cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, astfel

că dreptul de proprietate nu s-a transmis de la V.G. la S.I.

S-a constatat că V.G.

este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul naționalizat, având

în vedere că actele de succesiune din 1948 și, respectiv, 1949, anterioare naționalizării

îl indică drept unic proprietar asupra imobilului înscris în CF C2. Târgu Mureș.

Împotriva deciziei menționate

au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin primar

și intervenientul B.P.

Dezvoltând motivele de

recurs, pârâtul a criticat decizia ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii referitoare la parcurgerea

etapei administrative pentru imobilul situat în Municipiul Târgu Mureș, Piața T.,

aceasta fiind sancționată de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu pierderea

dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Critica formulată de pârât

prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat greșita constatare a calității de

persoană îndreptățită a contestatorului pentru întreg imobilul, și nu doar pentru

cota de ½, având în vedere că V.E. (născută M.), avea ca moștenitoare pe

sora sa M.E.

Cea de-a treia critică

a vizat greșita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta

susținând că nu se află în culpă procesuală, în condițiile în care a soluționat

notificarea raportat la actele depuse în dosarul administrativ pentru imobilul din

Municipiul Târgu Mureș, Piața TR.

Prin recursul său, intervenientul

B.P. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând excepțiile lipsei calității procesuale pasive

a Primăriei și Prefecturii Municipiului Târgu Mureș, neurmarea procedurii administrative

prealabile pentru imobilul din Piața T. și greșita constatare a calității de procedură

îndreptățită a contestatorului asupra întregului imobil.

Cu referire la această

ultimă critică s-a învederat că sarcina probei incumba contestatorului și trebuia

făcută cu certificatul de deces al numitei V.A., fiica lui M.E., mama vitregă a

lui V.G. S-a susținut că nu s-a depus niciun act din care să rezulte că V.G. ar

fi dobândit vreodată și cealaltă jumătate din imobil, prin vânzare sau donație.

Intimata S.M., în calitate

de moștenitoare a reclamantului V.G., prin mandatar S.S. a formulat întâmpinare

invocând nulitatea recursului intervenientului B.P., pentru nerespectarea dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și solicitând respingerea recursului

pârâtului.

La 14 iunie 2012, intervenientul

recurent a depus la dosar precizări la motivele de recurs, însoțite de acte doveditoare

respectiv cărțile de judecată nr. 798 din 29 septembrie 1948, 115 din 16 februarie

1949 și nr. 196 din 30 martie 1949.

La rândul său, recurentul

Municipiul Târgu Mureș a depus la dosar extrase din registrele de deces pentru uz

oficial privind pe V.S. și V.E., persoane decedate la A. la data de 9 mai 1945.

Examinând criticile invocate

de recurenți, Curtea va constata că recursurile declarate sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, Curtea va constata că nu

poate fi primită prima critică vizând inadmisibilitatea acțiunii având în vedere

că nu s-a urmat procedura administrativă prealabilă pentru imobilul în litigiu,

situat în Târgu Mureș, Piața T.

Excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de recurentul - pârât a fost soluționată irevocabil prin decizia

nr. 50 A din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a stabilit

cu putere de lucru judecat că notificarea lui V.G. a vizat imobilul situat la

nr. X1., contestatorul aflându-se în eroare cu privire la numărul administrativ.

În baza probelor administrate,

instanța a apreciat că pârâtul avea cunoștință care este imobilul că făcea imobilul

notificării, recunoscând că restituirea acestuia s-a solicitat și de alte persoane,

cererea fiindu-le respinsă cu motivarea că imobilul a fost proprietatea lui V.G.

Întrucât împotriva hotărârii

menționate nu s-a declarat recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe

pentru soluționarea cererii de restituire a imobilului situat în Piața T., Târgu

Mureș, s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

Prin urmare, curtea va

reține că decizia recurată este legală, nefiind încălcate dispozițiile art. 22

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Nici critica referitoare

la greșita stabilire a calității de persoană îndreptățită a lui V.G. asupra întregului

imobil și nu asupra cotei de ½ din acesta nu este fondată.

Astfel, imobilul situat

în Piața T., Târgu Mureș a aparținut fostului proprietar V.A., fiind înscris în

CF C2. Târgu Mureș, nr. T1., construcții și teren în suprafață de 170 stj.

Succesiunea lui V.A. s-a

dezbătut în anul 1950, în actul intitulat „conscrierea actului de moarte nr. 7379/1950”

eliberat de Primăria Municipiului Târgu Mureș, figurând în calitate de moștenitor

al defunctului doar V.G., la acel moment nefiind cunoscută situația surorii sale,

V.A., deportată la A. Aceasta din urmă a fost declarată moartă ulterior (ca fiică

a lui V.A. și E., decedată la A.).

În aceste condiții imobilul

a fost preluat de Statul Român prin naționalizare de la V.G., astfel cum rezultă

și din dispoziția nr. 866 din 28 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Târgu

Mureș și din referatul din 20 iunie 2002.

Recurentul - pârât a susținut

că o cotă de ½ din imobilul în litigiu a aparținut soției lui V.A., născută

M.E., și prin urmare, s-ar fi cuvenit surori acesteia, M.E.

O asemenea susținere nu

poate fi primită în condițiile în care, potrivit evidențelor de carte funciară,

la data naționalizării, V.G. figura ca unic proprietar.

De altfel, la momentul

dezbaterii succesiunii lui V.E., 18 februarie 1949, soțul acesteia - V.A. - nu era

declarat mort, din adeverința nr. A2. din 18 aprilie 2001 eliberată de S.P.C.E.P.

Târgu Mureș rezultând că declararea morții s-a realizat la 15 februarie 1950.

Din înscrisurile depuse

la dosar, inclusiv în faza procesuală a recursului rezultă că dezbaterea succesorală

din 1949 după defuncta V.E. nu s-a finalizat, aceasta nefiind înscrisă nici în cartea

funciară și nici în evidențele fiscale ale primăriei ulterioare anului 1945.

Astfel, în extrasul din

cărțile funciare, rezultă că la 9 martie 1949, respectiv la o lună de la dezbaterea

succesorală ce se afirmă că a avut loc ca urmare a accesului lui V.E., sunt menționați

ca proprietari tabulari tot V.A. și V.E.

Împrejurarea că dezbaterea

succesorală nu s-a finalizat, iar dreptul de proprietate al defunctei V.E. nu s-a

transmis prin moștenire către M.E. rezultă și din referatul din 18 aprilie 2011

eliberat de O.C.P.I. Mureș, din care reiese că M.E. nu figurează în opisul alfabetic

al Municipiului Târgu Mureș.

Aceeași situație este

evidențiată și de existența în dosarul succesoral menționat a procesului verbal

PV. prin care se anulează dezbaterea succesorală, înscris semnat de judecător.

Curtea va constata că

nu este lipsită de relevanță pentru reținerea calității de persoană îndreptățită

a reclamantului pentru întreg imobilul nici împrejurarea că, prin dispoziția din

28 iunie 2002, Primăria Municipiului Târgu Mureș a respins notificarea formulată

de moștenitorii lui S.I., despre care se pretindea că încheiase un contract de vânzare

- cumpărare cu V.G. în anul 1950, pe considerentul că imobilul aparținea acestuia

din urmă.

Având în vedere și considerentele

sentinței civile nr. 198 din 14 martie 2003, definitivă și irevocabilă prin decizia

Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 439 din 22 ianuarie 2007, prin care s-a

respins contestația formulată de moștenitorii lui S.I., cu motivarea că vânzarea

- cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, dreptul de proprietate

nefiind transferat de la fostul proprietar, V.G., Curtea va constata că s-a reținut

corect calitatea de persoană îndreptățită a acestuia la măsuri reparatorii pentru

întreg imobilul, fiind corect aplicate dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 republicată.

În ceea ce privește recursul

intervenientului accesoriu B.P., Curtea va constata că acesta nu putea invoca alte

motive de recurs decât cele invocate de pârâtul Municipiului Târgu Mureș, în favoarea

căruia a intervenit, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Târgu Mureș și a Prefecturii Județului Mureș, excepții ce nu au fost invocate de

părțile interesate.

În condițiile în care

cererea de intervenție s-a întemeiat pe dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc.

civ., fiind formulată în sprijinul pârâtului Municipiul Târgu Mureș, intervenientul

- recurent B.P. nu justifică un interes în invocarea lipsei calității procesuale

pasive a altei părți.

Prin urmare aceste critici

nu pot fi examinate.

Celelalte motive de recurs

formulate de intervenient prin care se invocă critici similare cu ale pârâtului

- recurent Municipiul Târgu Mureș, vor fi respinse pentru considerentele deja expuse

în analiza recursului acestuia.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinat, întrucât a fost

invocat formal, fără ca din dezvoltarea recursului să rezulte critici care să se

circumscrie acestui motiv.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ambele recursuri

ca nefondate.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., reținând că recurenții au căzut în pretenții, se va dispune obligarea

acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata reclamantă,

în faza procesuală a recursului, mai puțin cheltuielile de cazare la hotel în Târgu

Mureș, având în vedere că la momentul respectiv nu se justifica deplasarea în această

localitate, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâtul Municipiul Târgu-Mureș și de intervenientul B.P.

împotriva deciziei nr. 76/A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 4808,88

RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie

2012.