ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4508/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 29 noiembrie 2002, R.L. a

contestat legalitatea dispoziției nr. 1279 din 21 octombrie 2002 emisă de

Primăria Municipiului Târgu-Mureș și a solicitat în contradictoriu cu aceasta

și cu pârâtele SC L. SA și K.E., ca prin sentința ce instanța va pronunța să

modifice dispoziția menționată, în sensul restituirii în natură a

apartamentului nr. 12 situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. nr. 800/II

Târgu-Mureș cu nr. ord. A+103 nr.top 686/1, 686/2, compus din 1 cameră și

dependințe, anexe gospodărești, anulării contractului de vânzare-cumpărare nr.

913/1997 și obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că imobilul mai sus individualizat a fost proprietatea tabulară a

autorului său V.E. și ulterior acesta a trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 92/1950 înscris în C.F. nr. 800/II iar la 11 septembrie 1997

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 913 imobilul a fost înstrăinat pârâtei

K.E., anterior vânzării acestuia, reclamanta solicitând restituirea în natură.

Acțiunii reclamantei, pârâtele

Primăria Municipiului Târgu-Mureș și K.E. i-au opus întâmpinări, prin care au

solicitat respingerea acțiunii, întrucât acesteia i-au fost acordate

despăgubiri, conform Hotărâri nr. 739 din 9 februarie 1998 emisă de Consiliul

Județean Mureș, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, deși reclamanta nu

a solicitat efectuarea plății.

Prin sentința civilă nr. 70 de la 7

februarie 2003, Tribunalul Mureș a admis excepția sa de necompetență materială

cu privire la capătul de cerere privind anularea contractului de

vânzare-cumpărare și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. a suspendat judecata celorlalte petite, până la soluționarea irevocabilă a

cererii reclamantei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 913 din

11 septembrie 1997.

Pentru a se dezinvesti, instanța a

reținut, că se impune a se face distincție între procedura specială

reglementată de Legea nr. 10/2001 și acțiunea de drept comun, prin care se

solicită anularea actelor juridice de înstrăinare încheiate în legătură cu

imobilul a cărei restituire s-a cerut.

În raport de valoarea imobilului

prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. 913/1997, care este sub 2

miliarde lei, a apreciat incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. și

a hotărât că acțiunea este de competența materială a judecătoriei, în primă

instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu-Mureș sub nr. 2364/2003, iar prin sentința civilă nr. 4603

din 26 septembrie 2003, această instanță a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

În motivare, Judecătoria Târgu-Mureș

a reținut că, în aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamanta R.L. a solicitat să

fie despăgubită pentru imobilele preluate de la autorul V.E., în temeiul

Decretului nr. 92/1950 poz. 540 a cărui moștenitoare testamentară este, după

defuncta V.S., imobilele fiind situate în Târgu-Mureș, înscrise în C.F. nr.

800/II Târgu-Mureș.

Conform hotărârii nr. 739 din 9

februarie 1998, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 Mureș, a

respins cererea petentei R.L. privind acordarea de despăgubiri sau restituirea

în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș și acordarea de despăgubiri pentru

imobilul situat în str. H. 2, Târgu-Mureș.

S-a arătat că aceasta are calitatea

de moștenitoare testamentară a fiului fostei proprietare, dar nu a dovedit

calitatea de moștenitoare a acesteia din urmă, nefiind întrunită condiția

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.

În ceea ce privește imobilul situat

pe str. H., din extrasul de la Arhivele Statului, rezultă că imobilul a fost

preluat în proprietatea Statului prin Decretul nr. 92/1950 (poz.540 din tabelul

anexă), de la proprietarul V.E.

R.L. este moștenitoarea testamentară

a proprietarului V.E.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a formulat contestație prin care a solicitat reanalizarea măsurii

dispuse.

Prin sentința civilă nr. 9290/1998 a

Judecătoriei Târgu-Mureș s-a respins contestația cu motivarea că, deși Legea nr.

112/1995 recunoaște dreptul de moștenire legală și testamentară cu privire la

persoanele care beneficiază de dispozițiile acesteia, în speță, contestatoarea

nu a dovedit această calitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatoarea, arătând că din actele de stare civilă depuse, a

rezultat fără echivoc că V.E. este fiul lui S.V., care a decedat la 6 decembrie

1951, iar V.E. a decedat la 8 august 1978, astfel că acesta are calitate de

moștenitor legal.

Tribunalul Mureș, prin decizia nr.

276 din 28 februarie 2001 a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a admis

contestația formulată de R.L. împotriva hotărârii nr. 739/1998, a obligat

Consiliul Județean Mureș, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 să-i acorde

acesteia despăgubiri, în sumă de 303.815.470 lei pentru imobilul situat în

Târgu-Mureș, rămânând valide măsurile reparatorii stabilite pentru imobilul

situat în Târgu-Mureș, str. H.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs aceeași contestatoare pentru că suma ce i-a fost acordată, a fost

apreciată de aceasta, ca fiind sub valoarea reală.

Aceeași cale de atac a fost

exercitată și de Consiliul Județean Mureș care a criticat decizia, în sensul că

reclamanta a dovedit calitatea de moștenitoare testamentară a fostului

proprietar V.E., dar nu a probat că ar avea vocația succesorală la bunurile

existente în patrimoniul fostei proprietare V.S., la data decesului acesteia,

nedovedind calitatea de moștenitoare a defunctei V.S.

Prin decizia nr. 753/R/2001 Curtea

de Apel Târgu-Mureș a respins recursul contestatoarei și a admis recursul

declarat de Consiliul Județean Mureș.

Ca atare, a modificat decizia nr.

276/2001 a Tribunalului Mureș, în sensul că a respins ca nefondat apelul

contestatoarei împotriva sentinței civile nr. 9290/1998 a Judecătoriei

Târgu-Mureș, care a fost menținută ca legală și temeinică.

Pe parcursul soluționării cauzei ce

a format obiectul dosarului nr. 2364/2003, pârâta K.E. a invocat excepția

tardivității acțiunii cu privire la petitul anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Judecătoria Târgu-Mureș a respins ca

prescrisă acțiunea cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza

de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de 1 an de la data

intrării în vigoare a prezentei legi.

Termenul de 1 an stabilit prin art.

46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit cu 3 luni, prin O.U.G. nr.

109/2001 din 26 iulie 2001 și cu încă 3 luni, conform O.U.G. nr. 145/2001, din

9 noiembrie 2001, pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6

martie 1945–22 decembrie 1989.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, admiterea

acțiunii, arătând că instanța a apreciat greșit că acțiunea este prescrisă, iar

pe fond instanța va trebui să aibă în vedere că din imobilul în care este

situat apartamentul solicitat, o parte a fost retrocedat în natura acesteia, în

conformitate cu Legea nr. 112/1995, iar alte apartamente au fost înstrăinate

chiriașilor.

A formulat critici în sensul

nelegalității hotărârii, învederând că imobilul a fost preluat de stat, fără

titlu, iar această împrejurare nu a fost analizată de instanță.

Prin decizia nr. 17/A din 21

ianuarie 2004 instanța de control judiciar ordinar, Curtea de Apel Târgu-Mureș

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.L. și a obligat-o la

3.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata K.E., păstrând

motivarea Judecătoriei Târgu-Mureș

Decizia menționată a făcut obiectul

exercitării criticilor promovate de aceeași parte, pentru motivul de recurs,

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la aplicarea greșită a

legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamanta arată că momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an

stabilit de dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este cel al

comunicării dispoziției nr. 1279 din 21 octombrie 2002.

Recursul declarat de reclamantă este

nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia

reclamanta R.L. a investit instanța cu o contestație prin care a solicitat

modificarea dispoziției nr. 1272 din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria

Municipiului Târgu-Mureș în sensul restituirii în natură a apartamentului nr.

12 din str. H., Târgu-Mureș și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.

913 încheiat la 11 septembrie 1997 între R.A.G.C.L.(fostă SC L. SA) în calitate

de vânzător și K.E., cumpărătoare, are prin rațiunea edictării sale un profund

caracter reparatoriu, fiind o lege specială, derogatorie de la dreptul comun.

Astfel, procedura reglementării

acestui act normativ prevede la art. 46 alin. (5) că „prin derogare de la

dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate dreptul la acțiune se prescrie

în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Din interpretarea textului de lege

evocat, rezultă fără echivoc că dreptul la acțiune, sub imperiul acestei legi

speciale se prescrie (indiferent de cauza de nulitate) într-un termen de 1 an,

calculat, prin voința legiuitorului de la momentul intrării în vigoare a

actului normativ.

Termenul de 1 an a fost prelungit

inițial cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001, și apoi cu încă 3 luni, conform

O.U.G. nr. 145/2001, astfel că reclamanta putea să introducă acțiunea în

anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 913/1977 cel mai târziu până la

14 august 2002.

Demersul judiciar de investire a

instanței s-a realizat la 29 noiembrie 2002, deci cu depășirea termenului

imperativ prevăzut de lege.

În acest sens, corect au apreciat

instanțele că acțiunea este prescrisă, dreptul material fiind exercitat peste

termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta R.L. împotriva deciziei nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 30 mai 2005.