ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7809/2006

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 24 ianuarie 2003, la Tribunalul Mureș, reclamanții R.Z., V.P., V.N., B.S., K.J. și G.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 231 din 16 decembrie 2002 emisă de Consiliul județean Mureș prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului situat în Târgu Mureș, preluat de stat în mod abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950. Reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai fostului proprietar R.F. au solicitat anularea dispoziției emise de Consiliul județean Mureș și restituirea în natură a imobilului. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 422 din 21 mai 2003, a respins acțiunea, cu motivarea că imobilul aflat în litigiu, face parte din domeniul public al județului Mureș, fiind dat în administrarea A.A.P.M.

Târgu Mureș. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 156/A din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Târgu Mureș, cu aceeași motivare că imobilul a fost cuprins în domeniul public încă din anul 1999. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6180 din 9 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamanți și a casat decizia curții de apel, trimițând cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului cu recomandarea completării probelor în vederea stabilirii situației juridice a imobilului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 473/A din 15 noiembrie 2005, rejudecând pricina, a admis apelul reclamanților și a schimbat în tot sentința civilă nr. 422/2003 a Tribunalului Mureș în sensul că a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 231/2002 emisă de Consiliul județean Mureș și a dispus restituirea în natură a imobilului, cu obligarea reclamanților la restituirea despăgubirilor ce le-au încasat, în temeiul Legii nr. 112/1995, conform hotărârii nr. 743/1998 a Comisiei Județene Mureș de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin încheierea din 20 februarie 2006, a admis cererea Consiliului Județean Mureș și în consecință a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 473/A din 15 noiembrie 2005 în sensul că restituirea de către reclamanți are în vedere o restituire parțială corespunzătoare procentului din despăgubirile totale primite inclusiv pentru un alt imobil situat în Târgu Mureș și cu mențiunea că „returnarea” sumei se va actualiza în raport cu indicele de inflație, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei nr. 473/A din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și „după caz” pct. 6 și 8 din același cod, au susținut că: - nu există nici un temei legal, de eventuala restituire a despăgubirilor primite de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995, să beneficieze Consiliul județean Mureș, câtă vreme plata acelor despăgubiri a fost făcută de Statul Român; - în cadrul prezentului litigiu nu se poate dispune restituirea despăgubirilor, ci doar în cadrul altui dosar format în urma unei cereri care să fie formulată de către cel îndreptățit (Statul Român și nicidecum Consiliul județean Mureș); - chiar dacă s-ar impune restituirea integrală sau parțială a despăgubirilor, se putea dispune doar obligarea reclamantei R.Z.

și doar într-o cotă de ⅓ (cât a moștenit de la fostul proprietar), deoarece ceilalți cinci reclamanți nu au încasat nici o despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995; - nu se justifică în acest dosar obligarea nici unuia dintre reclamanți la restituirea unor despăgubiri deoarece despăgubirile plătite au fost primite de reclamanta R.Z. doar pentru un alt imobil și anume cel situat în Târgu Mureș; - cheltuielile de judecată la plata cărora trebuia obligat pârâtul sunt în cuantum de 15.000.000 ROL și nu doar 7.500.000 ROL cât a stabilit instanța de apel. Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Prin hotărârea nr. 743 din 9 februarie 1998 a Comisiei județene Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, rectificată prin hotărârea nr. 1171 din 22 noiembrie 2000 adoptată de aceeași comisie (filele 37 și 38 din dosarul primei instanțe) a fost respinsă cererea Z.R.

pentru restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureș, și s-au acordat aceleiași petiționare despăgubiri în sumă de 225.718.800 lei atât pentru imobilul din strada D. cât și pentru un alt imobil situat în Târgu Mureș, strada B. În prezentul litigiu dedus judecății, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța de apel a admis acțiunea formulată, de această dată, de reclamanta R.Z. alături de alți cinci reclamanți și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureș, strada D. Potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în situația imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație.

Cum în cauză s-a dispus restituirea în natură a unui imobil deținut de o unitate administrativ teritorială, temeiul legal pentru rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație îl constituie art. 12 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, este justificată aplicarea art. 12 din Legea nr. 10/2001 cu prilejul soluționării prezentului dosar. Sunt, însă, întemeiate criticile formulate, prin recurs, cu privire la persoanele care trebuie să ramburseze despăgubirea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995. Comisiei județene Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i s-a adresat doar reclamanta R.Z. și în consecință doar acesteia i-au fost acordate despăgubiri, în temeiul respectivei legi.

Invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, alături de reclamanta R.Z. s-au adresat justiției încă cinci reclamanți, care s-au considerat persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, acțiunea fiind admisă în raport cu toți cei șase reclamanți. Rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii urmează să fie făcută numai de către persoana care a primit despăgubirea adică de către reclamanta R.Z.

Stabilirea, în concret, a sumei ce trebuie rambursată urmează a fi făcută doar după calcularea despăgubirii ce a fost încasată pentru imobilul din strada D. și nu pentru celălalt imobil menționat în hotărârea nr. 1171/2000 a Comisiei județene Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, adică cel situat în strada B. Rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit urmează a fi făcută, neîndoielnic în favoarea unității îndreptățite la rambursare, adică succesoarei în drepturi a unității care a achitat despăgubirile în temeiul Legii nr. 112/1995. Critica referitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi primită întrucât în baza art. 274 C. proc.

civ., instanța are dreptul să mărească sau să micșoreze aceste cheltuieli, în raport cu criteriile prevăzute în această dispoziție legală. Ținând seama de considerentele expuse urmează să fie admis recursul declarat de reclamanți și să fie casată în parte decizia atacată în sensul obligării doar a reclamantei R.Z. la rambursarea sumei încasate în baza Legii nr. 112/1995. Celelalte dispoziții ale deciziei atacate vor fi păstrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții R.Z., V.P., V.N., B.S., K.J. și G.A. împotriva deciziei nr. 473A din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, pe care o casează în parte în sensul că obligă numai pe reclamanta R.Z. la rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite pentru imobil în baza Legii nr. 112/1995. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.