ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6180/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6180/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Mureș la 24 ianuarie 2003
reclamanții R.Z., V.N., B.S., K.J. și G.A. au chemat
în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001 Consiliul județean Mureș pentru:
- anularea dispoziției nr. 231 din 16
decembrie 2002 a Consiliului județean Mureș;
-
restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. 618
Târgu-Mureș, nr. top 1065, 1066/1.
- în subsidiar restituirea în natură
a cotei aferente dreptului de moștenire după defunctul R.F. și anume cota de
2/3 pentru petenții
V.N., B.S., K.J. și G.A. și cota de
⅓
pentru petenta R.Z.
În motivarea acțiunii reclamanții au
arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului R.F. proprietarul imobilului
revendicat.
Imobilul a fost preluat abuziv, fără
titlu, în proprietatea statului.
Consiliul județean Mureș a respins
cererea lor de revendicare în natură pe motiv că în cauză se aplică art. 16
pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în acel imobil funcționând Ansamblul Artistic
Mureș.
Această interpretare a Legii nr. 10/2001,
afirmă în acțiune reclamanții, este greșită întrucât art. 16 nu se aplică în
situația preluării fără titlu. Reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească
nr. 8150/1999 a Judecătoriei Târgu-Mureș, menținută prin decizia civilă nr. 1142/2000
a Tribunalului Mureș prin care se confirmă că imobilul a trecut în proprietatea
statului fără titlu valabil.
Reclamanții au mai arătat că nu tot
imobilul a fost dat în folosința ansamblului artistic iar partea ce o ocupă
ansamblul nu este destinată unei activități de interes public, ci unei
activități comerciale.
Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr.
422 din 21 mai 2003, a respins ca nefondată cererea constatând că în cauză se
aplică dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari
urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a mai arătat că nu mai are
importanță dacă imobilul a trecut la stat cu sau fără titlu, de vreme ce au
apărut schimbări, în reglementarea acestei dispoziții, prin O.U.G. nr.
184/2002.
Nu au fost reținute susținerile
reclamanților în sensul că în cauză ar fi aplicabil art. 16 din Legea nr.
10/2001 în forma sa inițială deoarece acțiunea a fost înregistrată la instanță
la 24 ianuarie 2003, când Legea nr. 10/2001 era deja modificată.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamanta arătând că este greșită aplicarea dispozițiilor art.
16 din Legea nr. 10/2001, pentru că la data intrării în vigoare a acestei legi
imobilul nu era ocupat de Ansamblul Artistic, iar modificările aduse Legii nr.
10/2001 de O.U.G. nr. 184/2002 nu sunt relevante în cauză pentru că dreptul de
a solicita restituirea imobilului se apreciază la data formulării notificării
și nu a acțiunii.
Curtea de apel Târgu-Mureș prin
decizia nr. 156A din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această soluție
instanța a reținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată
prin O.U.G. nr. 184/2002 sunt aplicabile, deoarece imobilul face parte din
domeniul public.
S-a mai arătat că nici data la care s-a
făcut cererea de restituire a imobilului nu mai este relevantă pentru modificarea
stării de fapt deoarece imobilul a fost cuprins în domeniul public prin
Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 48 din 16 septembrie 1999 astfel încât
H.G. nr. 964/2002 nu a făcut decât să consfințească schimbarea de regim juridic
al unor categorii de bunuri, printre care și imobilul în litigiu. S-a mai
reținut relevant faptul că imobilul a fost trecut în administrarea „pârâtei de
rând II”, prin Hotărârea Consiliului Mureș nr. 43/2002 abia la 27 august 2002,
ulterior notificării în condițiile în care regimul juridic al acestui imobil
era deja clarificat la acea dată.
Soluția curții de apel a fost atacată de
reclamanți cu recurs. Aceștia au criticat hotărârea pentru motivele cuprinse în
art. 304 pct. 9, 10 și 7 C. proc. civ.
În esență, s-a arătat că s-au
interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 sub mai multe
aspecte:
- O.U.G. nr. 184/2002 nu a modificat
alin. (1) și (2) al art. 16 iar de altfel modificările aduse acestui articol nu
mai sunt în prezent în vigoare;
- nu s-a analizat dacă
imobilul a trecut cu sau fără titlu în patrimoniul statului și mai ales dacă la
momentul apariției Legii nr. 10/2001 imobilul era sau nu ocupat, lucru esențial
pentru rezolvarea cauzei;
- s-a confundat hotărârea de
guvern ce trebuie dată în temeiul Legii nr. 10/2001 conform dispozițiilor art.
16 alin. (2) cu H.G. nr. 964/2002 act normativ dat în baza și aplicarea Legii
nr. 213/1998, deci în baza unei alte legi decât cea care reglementează raportul
juridic din cauză;
Un alt motiv de recurs s-a
axat pe împrejurarea că instanța nu a analizat probele propuse în apărare de
reclamanți și anume modificarea făcută pentru revendicarea în natură a
imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici cu privire la împrejurarea
dedusă din dosarele atașate (525/2001 al Judecătoriei Târgu-Mureș și respectiv
nr. 3881/2001 al Tribunalului Mureș).
În sfârșit, recurenții au
mai arătată că decizia curții de apel este nemotivată câtă vreme nu se referă
la analiza făcută în motivele de apel, sub aspectul criticilor formulate,
aplicarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 și situația dedusă din rezolvarea
dosarelor atașate.
Recursul este fondat pentru
motivele ce urmează:
Instanțele au stabilit că în
cauză se aplică dispozițiile art. 16 în varianta modificată de O.U.G. nr.
184/2002 fără să se raporteze la situația concretă de fapt cu privire la
imobil, și fără să observe dacă au fost respectate toate condițiile impuse de
dispozițiile acestei prevederi legale.
Consiliul Județean Mureș
prin dispoziția nr. 231 din 16 decembrie 2002 a respins cererea de restituire
în natură făcută prin notificarea nr. 661/2001 pentru două considerente.
Imobilul aparține domeniului public, fiind dat în administrarea unei instituții
de cultură, Ansamblul Artistic de Profesioniști „Mureșul” pe de o parte, iar pe
de altă parte reclamanții au primit despăgubiri bănești pentru imobilul
solicitat conform dispozițiilor Hotărârii nr. 743 din 9 februarie 1998 și nr.
1171 din 22 noiembrie 2000, de Comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Instanțele s-au limitat să
respingă acțiunea față de modificările aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin
O.U.G. nr. 184/2002, fără a stabili împrejurările concrete ale situației de
drept și fapt a imobilului revendicat pentru a-și întemeia, potrivit
criteriilor prevederilor art. 16, hotărârile în sensul că acest articol se
aplică speței.
Aceasta cu atât mai mult cu
cât dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002, cât privește modificările aduse art. 16
din Legea nr. 10/2001 au avut o arie limitată de aplicare.
Modificarea operată de
O.U.G. nr. 184/2002 a apărut la 18 decembrie 2002 (data publicării Ordonanței
în Monitorul Oficial), deci după introducerea acțiunii și a fost în vigoare
până la 25 martie 2004 când a fost publicată Legea nr. 48/2004 prin care
această modificare a fost înlăturată, prin abrogare.
Se impune
așadar administrarea de probe, în vederea stabilirii situației juridice a
imobilului la data apariției Legii nr. 10/2001, lege în temeiul căreia se cere
restituirea.
Instanțele nu
au analizat și nu s-au pronunțat asupra probelor solicitate de reclamanți chiar
prin petitul acțiunii, situația de fapt și de drept rezultând din dosarele nr.
525/2001 și, respectiv, nr. 1645/2000 atașate cauzei (despre care recurenții au
susținut că au dispărut din dosar pe parcursul soluționării acestuia). In
aceste dosare s-au pronunțat soluții cu privire la același imobil, în temeiul
Legii nr. 112/1995. Se impunea o asemenea analiză și din perspectiva
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele
arătate urmează a se admite recursul și a se casa decizia curții de apel cu
trimiterea dosarului spre rejudecarea apelului, ocazie cu care instanța va
administra și analiza probe pentru a stabili natura juridică a preluării
imobilului de către stat, situația de drept și de fapt a imobilului la data
apariției Legii nr. 10/2001 (dacă era ocupat și de cine), succesiunea în timp a
cererilor formulate în legătură cu acest imobil de către reclamanți și
incidența lor asupra soluționării prezentei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat reclamanții R.Z., V.N., B.S., K.J. și G.A. împotriva deciziei
nr. 156//A din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș pe care o casează.
Trimite
cauza aceleiași instanțe prentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie
2004.