ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6180/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 24 ianuarie 2003 reclamanții R.Z., V.N., B.S., K.J. și G.A. au chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001 Consiliul județean Mureș pentru: - anularea dispoziției nr. 231 din 16 decembrie 2002 a Consiliului județean Mureș; - restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. 618 Târgu-Mureș, nr. top 1065, 1066/1. - în subsidiar restituirea în natură a cotei aferente dreptului de moștenire după defunctul R.F. și anume cota de 2/3 pentru petenții V.N., B.S., K.J. și G.A. și cota de ⅓ pentru petenta R.Z. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului R.F.

proprietarul imobilului revendicat. Imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, în proprietatea statului. Consiliul județean Mureș a respins cererea lor de revendicare în natură pe motiv că în cauză se aplică art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în acel imobil funcționând Ansamblul Artistic Mureș. Această interpretare a Legii nr. 10/2001, afirmă în acțiune reclamanții, este greșită întrucât art. 16 nu se aplică în situația preluării fără titlu. Reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească nr. 8150/1999 a Judecătoriei Târgu-Mureș, menținută prin decizia civilă nr. 1142/2000 a Tribunalului Mureș prin care se confirmă că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil. Reclamanții au mai arătat că nu tot imobilul a fost dat în folosința ansamblului artistic iar partea ce o ocupă ansamblul nu este destinată unei activități de interes public, ci unei activități comerciale.

Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 422 din 21 mai 2003, a respins ca nefondată cererea constatând că în cauză se aplică dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent. S-a mai arătat că nu mai are importanță dacă imobilul a trecut la stat cu sau fără titlu, de vreme ce au apărut schimbări, în reglementarea acestei dispoziții, prin O.U.G. nr. 184/2002. Nu au fost reținute susținerile reclamanților în sensul că în cauză ar fi aplicabil art. 16 din Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială deoarece acțiunea a fost înregistrată la instanță la 24 ianuarie 2003, când Legea nr. 10/2001 era deja modificată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta arătând că este greșită aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, pentru că la data intrării în vigoare a acestei legi imobilul nu era ocupat de Ansamblul Artistic, iar modificările aduse Legii nr. 10/2001 de O.U.G.

nr. 184/2002 nu sunt relevante în cauză pentru că dreptul de a solicita restituirea imobilului se apreciază la data formulării notificării și nu a acțiunii. Curtea de apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 156A din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată prin O.U.G. nr. 184/2002 sunt aplicabile, deoarece imobilul face parte din domeniul public. S-a mai arătat că nici data la care s-a făcut cererea de restituire a imobilului nu mai este relevantă pentru modificarea stării de fapt deoarece imobilul a fost cuprins în domeniul public prin Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 48 din 16 septembrie 1999 astfel încât H.G.

nr. 964/2002 nu a făcut decât să consfințească schimbarea de regim juridic al unor categorii de bunuri, printre care și imobilul în litigiu. S-a mai reținut relevant faptul că imobilul a fost trecut în administrarea „pârâtei de rând II”, prin Hotărârea Consiliului Mureș nr. 43/2002 abia la 27 august 2002, ulterior notificării în condițiile în care regimul juridic al acestui imobil era deja clarificat la acea dată. Soluția curții de apel a fost atacată de reclamanți cu recurs. Aceștia au criticat hotărârea pentru motivele cuprinse în art. 304 pct. 9, 10 și 7 C. proc. civ. În esență, s-a arătat că s-au interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 sub mai multe aspecte: - O.U.G.

nr. 184/2002 nu a modificat alin. (1) și (2) al art. 16 iar de altfel modificările aduse acestui articol nu mai sunt în prezent în vigoare; - nu s-a analizat dacă imobilul a trecut cu sau fără titlu în patrimoniul statului și mai ales dacă la momentul apariției Legii nr. 10/2001 imobilul era sau nu ocupat, lucru esențial pentru rezolvarea cauzei; - s-a confundat hotărârea de guvern ce trebuie dată în temeiul Legii nr. 10/2001 conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) cu H.G.

nr. 964/2002 act normativ dat în baza și aplicarea Legii nr. 213/1998, deci în baza unei alte legi decât cea care reglementează raportul juridic din cauză; Un alt motiv de recurs s-a axat pe împrejurarea că instanța nu a analizat probele propuse în apărare de reclamanți și anume modificarea făcută pentru revendicarea în natură a imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici cu privire la împrejurarea dedusă din dosarele atașate (525/2001 al Judecătoriei Târgu-Mureș și respectiv nr. 3881/2001 al Tribunalului Mureș). În sfârșit, recurenții au mai arătată că decizia curții de apel este nemotivată câtă vreme nu se referă la analiza făcută în motivele de apel, sub aspectul criticilor formulate, aplicarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 și situația dedusă din rezolvarea dosarelor atașate.

Recursul este fondat pentru motivele ce urmează: Instanțele au stabilit că în cauză se aplică dispozițiile art. 16 în varianta modificată de O.U.G. nr. 184/2002 fără să se raporteze la situația concretă de fapt cu privire la imobil, și fără să observe dacă au fost respectate toate condițiile impuse de dispozițiile acestei prevederi legale. Consiliul Județean Mureș prin dispoziția nr. 231 din 16 decembrie 2002 a respins cererea de restituire în natură făcută prin notificarea nr. 661/2001 pentru două considerente. Imobilul aparține domeniului public, fiind dat în administrarea unei instituții de cultură, Ansamblul Artistic de Profesioniști „Mureșul” pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanții au primit despăgubiri bănești pentru imobilul solicitat conform dispozițiilor Hotărârii nr. 743 din 9 februarie 1998 și nr. 1171 din 22 noiembrie 2000, de Comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Instanțele s-au limitat să respingă acțiunea față de modificările aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin O.U.G. nr. 184/2002, fără a stabili împrejurările concrete ale situației de drept și fapt a imobilului revendicat pentru a-și întemeia, potrivit criteriilor prevederilor art. 16, hotărârile în sensul că acest articol se aplică speței. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002, cât privește modificările aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001 au avut o arie limitată de aplicare. Modificarea operată de O.U.G. nr. 184/2002 a apărut la 18 decembrie 2002 (data publicării Ordonanței în Monitorul Oficial), deci după introducerea acțiunii și a fost în vigoare până la 25 martie 2004 când a fost publicată Legea nr. 48/2004 prin care această modificare a fost înlăturată, prin abrogare.

Se impune așadar administrarea de probe, în vederea stabilirii situației juridice a imobilului la data apariției Legii nr. 10/2001, lege în temeiul căreia se cere restituirea. Instanțele nu au analizat și nu s-au pronunțat asupra probelor solicitate de reclamanți chiar prin petitul acțiunii, situația de fapt și de drept rezultând din dosarele nr. 525/2001 și, respectiv, nr. 1645/2000 atașate cauzei (despre care recurenții au susținut că au dispărut din dosar pe parcursul soluționării acestuia). In aceste dosare s-au pronunțat soluții cu privire la același imobil, în temeiul Legii nr. 112/1995. Se impunea o asemenea analiză și din perspectiva dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele arătate urmează a se admite recursul și a se casa decizia curții de apel cu trimiterea dosarului spre rejudecarea apelului, ocazie cu care instanța va administra și analiza probe pentru a stabili natura juridică a preluării imobilului de către stat, situația de drept și de fapt a imobilului la data apariției Legii nr. 10/2001 (dacă era ocupat și de cine), succesiunea în timp a cererilor formulate în legătură cu acest imobil de către reclamanți și incidența lor asupra soluționării prezentei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat reclamanții R.Z., V.N., B.S., K.J. și G.A. împotriva deciziei nr. 156//A din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe prentru rejudecarea apelului. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.