ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7580/2005

Asupra recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12

ianuarie 2004, reclamanții A.I. și A.D. au chemat în judecată Primăria

Municipiului Târgu-Mureș, solicitând anularea Dispoziției nr. 1366 din 16

decembrie 2003 și restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Târgu-Mureș,

înscris în C.F. nr. 338/II Târgu-Mureș, nr. top 324/1/2/2/2; 324/1/22/2/2/3/1.

În motivarea contestației,

reclamanții au arătat că imobilul menționat a fost trecut în proprietatea

statului prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 111/1951, iar în anul 1997

bunul a fost înstrăinat numiților B.M. și B.I. Cum trecerea în proprietatea

statului s-a făcut fără un titlu valabil, înstrăinarea imobilului către

cumpărători este lovită de nulitate.

În aceste condiții, în mod greșit

le-a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului pe

considerentul că ar fi aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, refuzul restituirii încălcând prevederile art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 de la Convenția europeană pentru drepturile omului și a

libertăților fundamentale, precum și ale art. 20 din Constituția României.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, așa cum s-a stabilit prin

dispoziția atacată, măsurile reparatorii se acordă numai în echivalent în cazul

în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

112/1995.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

administrate, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 353 din 24 martie 2004

a respins acțiunea ca nefondată, reținând că:

- reclamanții și-au dovedit

calitatea procesuală activă, fiind „persoane îndreptățite” în sensul

prevederilor Legii nr. 10/2001;

- nu există nici un element din care

să se poată trage concluzia că titlul statului s-a constituit în mod nevalabil;

- prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 197/1997, imobilul în litigiu a fost dobândit de soții B.M.

și I., cu respectarea integrală a prevederilor Legii nr. 112/1995, dreptul lor

fiind înscris în C.F.;

- prevederile art. 18 lit. d) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai prin

echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș în

condițiile Legii nr. 112/1995 sunt pe deplin incidente în cauză, restituirea în

natură nefiind posibilă.

Apelul declarat de reclamanți, în

care au reiterat motivarea din acțiune, susținând că în mod greșit le-a fost

respinsă cererea, a fost la rândul său respins prin decizia civilă nr. 611 din

6 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, cu o motivare similară celei a

instanței de fond.

Prin prezentul recurs, declarat în

termen legal, reclamanții au criticat sentința, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și arătând că:

- imobilul a fost trecut abuziv în

proprietatea statului, neputându-se vorbi despre un bun „fără stăpân” în sensul

Decretului nr. 111/1951, deoarece recurenta reclamantă este în viață și în

prezent;

- cum statul nu a dobândit în mod

legal, nici înstrăinarea imobilului către terții B. nu poate produce efecte juridice.

La data de 24 august 2005 recurenții

reclamanți au depus la dosarul cauzei „precizări ale motivelor de recurs”, prin

care în realitate se aduc cu totul alte critici soluției pronunțate.

Înalta Curte nu va lua însă în

considerare aceste motive suplimentare, deoarece:

- ele au fost formulate la peste 1

an după expirarea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.;

- s-au încălcat prevederile

imperative ale art. 302 C. proc. civ.

Intimata pârâtă a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat.

Sub un prim aspect, este pe deplin

justificată concluzia instanțelor în sensul că titlul statului s-a constituit

în mod valabil, neexistând nici o dovadă contrară. Nu numai că acest titlu nu a

fost anulat, dar înscrisurile existente la dosar atestă că dispozițiile

Decretului nr. 111/1951, act normativ ale cărui efecte s-au produs potrivit

principiului tempus regit actum, nu au fost abuziv ori greșit aplicate.

Noțiunea juridică de „bun fără stăpân” nu înseamnă numai, așa cum consideră

reclamanta recurentă, încetarea din viață a proprietarului, ci are o

semnificație mult mai largă.

Pe de altă parte, reclamanții

recurenți nu numai că nu au dovedit, dar nici nu au fost în măsură să invoce

vreun viciu al titlului opus la terții B., astfel că și sub acest concluzia

instanțelor privind îndreptățirea doar la măsuri reparatorii prin echivalent

este justificată.

În consecință, cum hotărârile

pronunțate sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții A.I. și D.A. împotriva deciziei civile nr. 611/A din 6 iulie 2004 a

Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.