ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8284/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7722/2003 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta R.W. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu-Mureș, anularea dispoziției nr. 1252 din 14 noiembrie 2003 emisă de pârât, menținerea dispoziției nr. 321 din 13 martie 2003 prin care s-a admis cererea sa de restituire în natură a apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F., nr.top 277/2, 278 Târgu-Mureș și modificarea parțială a acestei ultime dispoziții, în sensul restituirii terenului aferent construcției susmenționate, în suprafață de 1072 mp. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că dispoziția atacată a fost emisă cu nesocotirea dispoziției art. 3 alin. (2) din H.G.

nr. 498/2003, potrivit cărora „deciziile sau dispozițiile emise cu respectarea prevederilor cuprinse la art. 1-15 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 614/2001 își păstrează deplina valabilitate”. În acest fel, a fost încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția României, precum și principiul irevocabilității actelor administrative, sens în care au fost invocate prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Împrejurarea invocată de pârât, în sensul că actul revocat nu a intrat în circuitul civil, dreptul de proprietate nefiind intabulat în evidențele de publicitate imobiliară, nu poate fi reținută, întrucât nerealizarea acestei operațiuni a fost împiedicată de Primăria Târgu-Mureș și nu s-a datorat culpei sale.

Prin sentința civilă nr. 108 din 16 ianuarie 2004, a fost admisă în parte contestația reclamantei, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1252 din 14 noiembrie 2003 emisă de pârât, cu consecința menținerii dispoziției nr. 321 din 13 martie 2003 emisă de acesta. A fost respins petitul privind modificarea parțială a dispoziției nr. 321 din 13 martie 2003. Instanța de fond a reținut în considerentele sale că, atât la data emiterii dispoziției nr. 321 din 13 martie 2003, cât și în prezent, sunt în vigoare prevederile art. 23 alin. (4) din Legea 10/2001, potrivit cărora, decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Ulterior, prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 498 din 14 mai 2003, au fost abrogate dispozițiile art. 1-15 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, însă cu precizarea că „ deciziile sau dispozițiile emise cu respectarea prevederilor cuprinse la art. 1-15 din normele ... își păstrează deplina valabilitate” [art. 3 alin.(3) din norme]. Întrucât dispoziția 45.321/2003 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale invocate și, prin emiterea dispoziției contestate au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 498/2003, cu încălcarea principiilor neretroactivității legii civile și irevocabilității actelor administrative, s-a reținut ca întemeiată în parte cererea introductivă.

A fost respins capătul de cerere privind modificarea parțială a dispoziției nr. 321/2003, întrucât promovarea acestuia s-a făcut cu încălcarea termenului de 30 zile de la comunicarea actului atacat, partea fiind decăzută din dreptul de a mai contesta legalitatea și temeinicia dispoziției. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 358/A din 25 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, reținându-se, în esență că dispoziția nr. 321/2003 a fost emisă cu respectarea integrală a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea 10/2001, iar prin emiterea unui nou act administrativ, care rezolvă același raport juridic, a fost încălcat principiul reglementat de art. 1 C. civ.

și art. 15 din Constituția României ca și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001. Întemeiat a fost respins petitul doi al cererii introductive, întrucât, deși dispoziția atacată a fost comunicată reclamantei, aceasta nu a contestat-o în termenul prevăzut de lege. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea deciziei atacate și a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, neștiind că, la data emiterii dispoziției nr. 321 din 13 martie 2003 erau în vigoare prevederile art. 3 din Legea nr. 54/1998, care interziceau dobândirea de către cetățenii străini și apatrizi a terenurilor în România.

După emiterea dispoziției nr. 1252 din 14 noiembrie 2003 i s-a deschis posibilitatea legală de a contesta noua dispoziție a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001. În perioada cuprinsă între momentul emiterii celor două dispoziții, au fost modificate prevederile constituționale evocate, creându-se posibilitatea ca cetățenii străini să dobândească terenuri în România. Instanța de control judiciar nu a făcut referire la acest motiv de apel, respingând apelul întemeiat doar pe faptul că nu a contestat dispoziția în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În recursul său, pârâtul primarul municipiului Târgu-Mureș a susținut că revocarea actului inițial emis a intervenit pe fondul constatării nelegalității acestuia, față de prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001.

La revocarea primei dispoziții s-a avut în vedere principiul irevocabilității actului administrativ, precum și aspectele de fapt ale raportului juridic dedus soluționării. Actul juridic emis de primar în temeiul Legii nr. 10/2001 constituie un act administrativ special, complex, cu anumite particularități date de procedura specială reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001, natura sa în juridică fiind reglementată de dispozițiile H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001. La emiterea deciziei atacate au fost avute în vedere și respectate prevederile acestui act normativ, astfel încât hotărârile pronunțate în cauză sunt afectate de nelegalitate. În drept, au fost invocate prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 1.4, art. 23.4, art. 23.7, art. 23.8 din H.G.

498 din 14 mai 2003. Examinând hotărârea atacată, față de motivele de recurs invocate, se constată ca fondate recursurile pentru considerentele: Instanța de apel s-a limitat, în analiza căii de atac supusă controlului, să evoce, pe scurt, considerentele primei instanțe în soluționarea pricinii. Aceasta, nu a avut în vedere, motivele de apel ce au constituit obiectul sesizării, respectiv analiza caracterului revocabil invocat de pârâtă, a principiului irevocabilității actului supus controlului judiciar, dar și a cererii reclamantei de restituire în natură a terenului aferent construcției, împrejurare ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., recursurile vor fi admise cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelului Curții de Apel Târgu-Mureș. Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța va analiza natura juridică a actului atacat, față de dispozițiile legale invocate de reclamantă și pârâtă, întemeiate pe dispozițiile art. 23.4, art. 23.7, art. 23.8 din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, precum și criticile reclamantei referitor la modul de soluționare a capătului de cerere privind restituirea terenului solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de municipiul Târgu-Mureș și W.R. împotriva deciziei nr. 358 A din 25 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, cu trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.