ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5176/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 septembrie 2002, B.P. a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu-Mureș cerând, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 1072 din 16 august 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să dispună restituirea în natură a terenului de 57,5 mp aferent ap. 1 situat în municipiul Târgu-Mureș, identic cu ½ din p.t. 5031/1/1 din C.F. 12414 Târgu-Mureș. Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 16 din 13 ianuarie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 57 din 20 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 în sensul că deși terenul din litigiu, fiind intravilan, intră sub incidența acestei legi, în mod nelegal a fost respinsă acțiunea. Recursul este fondat. Potrivit pct. 8.1 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 sunt complinitoare în raport cu actele normative anterioare cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din sfera fondului funciar.

În acest din urmă caz, restituirea în natură a terenurilor este posibilă dacă acestea se află în intravilanul localităților, sunt disponibile și nu au fost retrocedate integral persoanelor îndreptățite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001. Textul înțelege prin starea de disponibilitate că terenurile nu sunt ocupate de construcții ori, până la apariția Legii nr. 10/2001, n-au fost retrocedate legal altor persoane (în temeiul legilor anterioare). Aceste reglementări, publicate în M. Of. nr. 324 din 14 mai 2003, fiind de imediată aplicare, erau incidente, în speță, la data de 20 mai 2003 când a fost pronunțată decizia recurată. Instanța de apel a ignorat însă conținutul lor și, simplist, a respins acțiunea.

Or, în mod constant, reclamanta a invocat că terenul din litigiu este intravilan și a fost preluat de stat, în anul 1982, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 58/1974, că retrocedarea în baza legilor anterioare de reparații, necesară rectificării cărții funciare, i-a fost refuzată și că are posesia bunului. Cum, în limitele obligațiilor impuse de art. 129 C. proc. civ., instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra acestor apărări, rezultă că toate împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost stabilite și că, în sensul art. 314 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate decide, în scopul aplicării corecte a legii, asupra fondului pricinii. Ca urmare, în temeiul art. 312 și urm. C. proc.

civ., se impune admiterea recursului și casarea deciziei din apel, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea pricinii în limitele arătate și cu respectarea art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.P. împotriva deciziei nr. 57/A din 20 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.