ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1891/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la 23 decembrie 2002, reclamanții V.K.Z. și B.I. au

solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Mureș, anularea

dispoziției nr. 1500 din 16 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureș

și restituirea în natură a apartamentelor 1,2 și 3 din imobilul situat în Târgu-Mureș.

În motivarea

cererii, reclamanții au arătat că imobilul a format proprietatea antecesorului

lor, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

În temeiul

Legii nr. 112/1995, contestatorilor li s-au acordat despăgubiri în valoare de

132.701.087 lei. Prin notificarea înaintată în baza Legii nr. 10/2001,

contestatorii au solicitat despăgubiri bănești pentru imobil, întrucât acesta

figura ca vândut.

Ulterior,

aflând că din imobil a fost vândut numai apartamentul 4, au solicitat

restituirea în natură a apartamentelor 1,2 și 3.

Prin

dispoziția atacată s-au acordat măsuri reparatorii constând în titluri de

valoare, fără să se specifice cuantumul acestora.

Prin sentința

civilă nr. 347 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată

contestația.

Pentru a

decide astfel, instanța a reținut că față de modul în care a fost formulată

cererea și în raport de documentația depusă, acesta a fost soluționată favorabil

prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Instanța a

mai reținut că cererile noi prin care contestatorii au revenit asupra cererii

inițiale, solicitând restituirea în natură a celor trei apartamente, au fost

formulate cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, modificată

prin O.U.G. nr. 145/2001, respectiv 14 februarie 2002.

Prin decizia

nr. 170/A din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a

admis apelul formulat de apelanții reclamanți și, pe cale de consecință, a

anulat sentința pronunțată de tribunal, a reținut cauza spre rejudecare în

fond, stabilind termen de judecată la 16 decembrie 2003, cu citarea părților.

Instanța a

reținut în esență că atâta timp cât notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii

a fost formulată în termen, indiferent de natura acelor măsuri, ea trebuie

considerată ca fiind depusă în termen legal, chiar dacă ulterior în locul

despăgubirilor bănești, persoanele îndreptățite au solicitat restituirea în

natură.

Curtea a

reținut incidența în cauză a prevederilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, care

stabilesc că de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură,

precum și dispozițiile art. 7 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Târgu-Mureș, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In esență,

pârâta susține că dispozițiile art. 7 pct. 2 din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, avute în vedere de instanță, nu sunt aplicabile

primăriilor.

Recursul

urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 297

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat

cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța

de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și

va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă.

Rațiunea

acestei prevederi legale decurge din cerința asigurării judecării cauzelor cu

celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță, posibilă anterior modificării textului menționat,

prin O.U.G. nr. 138/2000.

Ea

circumscrie obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și

asupra fondului printr-o singură deciziei.

De menționat

este faptul că părțile nu sunt private de un grad de jurisdicție, datorită

caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost

finalizată prin hotărârea definitivă la care se referă art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi

exercitată calea de atac a recursului.

Astfel fiind,

decizia recurată prin care a fost anulată sentința apelată și a fost reținută

cauza pentru judecarea în fond, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu

recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.

În

consecință, recursul fiind inadmisibil, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureș împotriva

deciziei nr. 170/A din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.