ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: M.B.M. a formulat plângere împotriva dispoziției 1249 din 14 octombrie 2002, emisă de intimatul, Primarul Municipiului Târgu-Mureș, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din Târgu-Mureș, împreună cu terenul aferent, de 56 mp, înscris în C.F. Târgu-Mureș necondiționat de restituirea sumei de 25.210.395 lei. Deasemeni a solicitat obligarea Statului Român la plata despăgubirilor bănești aferente diferenței dintre valoarea imobilului situat în Târgu-Mureș, și valoarea însumată a despăgubirilor încasate în baza Legii 112/1995 diminuată cu partea din imobil care se restituie în natură, respectiv apartamentul nr. 1. În motivarea cererii, contestatoarea arată că este moștenitoarea fostului proprietar al imobilului, trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.

Că, în baza Legii 112/1950 a solicitat despăgubiri pentru imobilele situate în Târgu-Mureș, primul evaluat la 351.418.195 lei iar cel de al doilea la 154.762.774 lei. Prin hotărârea 661/1997 a comisiei județene constituită în temeiul Legii nr. 112/1995 i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 170.458.080 lei reprezentând 33,6% din valoarea totală din care 69,5% pentru primul imobil și 30,5% pentru cel de al doilea.

Dispoziția 1249 din 14 octombrie 2002 a Primarului Municipiului Târgu-Mureș este dată cu interpretarea greșită a legii, deoarece valoarea însumată a despăgubirii încasate și valoarea părții din imobilul care se restituie în natură (ap. 1 și terenul aferent) este mai mică decât valoarea stabilită de comisia de specialitate pentru întregul imobil naționalizat și decât valoarea de circulație a imobilului, astfel că nu trebuie să restituie nici o sumă din cea încasată ca despăgubire și mai mult, este îndreptățită la o diferență de valoare, cazul fiind similar cu cel reglementat de art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru un imobil parțial demolat. Mai mult, contestatoarea pretinde că s-au înfrânt și dispozițiunile art. 24 din Legea 10/2001, deoarece oferta de despăgubiri pentru diferența de valoare trebuia făcută sub formă de despăgubiri bănești, opțiunea pentru acordarea de despăgubiri sub alte forme aparținând persoanei îndreptățite.

Prin sentința 101 din 14 februarie 2003 Tribunalul Mureș a respins plângerea formulată de contestatoarea M.B.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Târgu-Mureș. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta, legatara universală a defunctei C.E. a depus în baza Legii 112/1995 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din Târgu-Mureș. Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus acordarea despăgubirilor bănești legatarei petiționare pentru imobilele din Târgu-Mureș în valoare totală de 170.458.080 lei, ce urmau să fie actualizate cu indicele de inflație de la data plății. În contul celor două apartamente, prin Ordinul 909 din 6 septembrie 1999 a D.G.F.P.

Mureș petenta a încasat despăgubiri bănești în valoare de 338.727.120 lei. În temeiul Legii 10/2001 M.B.M. a solicitat restituirea în natură a imobilului, SC L. analizând situația imobilului, a constatat că apartamentele 2, 3 și 4 fuseseră vândute în temeiul Legii 112/1995 foștilor chiriași și numai apartamentul nr. 1 administrat de SC L. era ocupat în baza unui contract de închiriere valabil încheiat. Fiind incidente dispozițiunile art. 19 alin. (2) din Legea 10/2001 și întrucât petenta încasase despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, pentru ambele imobile, primarul municipiului Târgu-Mureș a propus ca pentru diferența de valoare între cea reală și despăgubirile acordate, contestatoarea sa beneficieze de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.

În ceea ce privește apartamentul nr. 1 ocupat în temeiul contractului de închiriere, s-a propus restituirea acestuia în natură împreună cu terenul aferent în suprafață de 56 mp, condiționat de rambursarea sumei de 25.210.395 lei, actualizată cu indicele inflației de la data plății și valoarea corespunzătoare acestui apartament Dispozițiunea 1249 din 14 octombrie 2002 a fost emisă în baza acestor propuneri. Susținerea contestatoarei potrivit căreia măsurile reparatorii trebuiau integral acordate în echivalent bănesc și nu sub forma titlurilor de valoare nominative, pentru diferența dintre valoarea corespunzătoare întregului imobil și valoarea încasată cu indicele de inflație, este neîntemeiată și contrară dispozițiunilor art. 19 din Legea 10/2001 . Opțiunea petentei era între a accepta despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale și nu despăgubiri bănești în condițiile primite în temeiul Legii 112/1995.

În privința apartamentului 1 din Târgu-Mureș, ocupat de chiriași, restituirea acestuia în natură, este condiționată în temeiul alin. (1) art. 19 din Legea 10/2001, de returnarea sumei primite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii 112/1995 actualizată cu indicele de inflație. De asemenea instanța de fond concluzionează, că suma pe care contestatoarea este ținută să o returneze pentru apartamentul nr. 1, ce se restituie în natură este bine stabilită prin dispoziția 1249 din 14 octombrie 2002 și că petenta se află în eroare atunci când afirmă că în speță sunt incidente dispozițiunile art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001 deoarece acest text de lege reglementează situația imobilelor expropriate parțial sau total demolate, inaplicabil imobilului în litigiu, care nu este demolat.

Pentru aceleași considerente, prin decizia 84 A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș apelul contestatoarei a fost respins, reținându-se în plus ca suma de 25.210.395 lei pe care contestatoarea trebuie să o returneze pentru a obține restituirea în natură a apartamentului nr. 1 a fost bine stabilită, de către un evaluator autorizat, avându-se în vedere suma încasată de către petenta în temeiul Legii 112/1995 și valoarea imobilului la data de 6 septembrie 1997. În recursul declarat în termen, contestatoarea M.B.M. critică hotărârile pronunțate sub două aspecte. Săvârșind nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv contractele de vânzare-cumpărare, care cuprind date referitoare la cotele apartamentelor vândute față de întregul imobil.

Aceste cote sunt importante în cazul în care imobilul cuprinde mai multe unități locative, pentru determinarea cotei apartamentului care se restituie în natură și de aici pentru determinarea sumei ce urmează a fi rambursată din despăgubirea încasată pentru restituirea în natură a apartamentului. Recurenta precizează că datele din contractele de vânzare-cumpărare nu sunt corecte, în contractul privind apartamentul nr. 2 fiind de fapt indicată cota apartamentului nr. 1. Ca urmare, pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în str. L. care reprezintă cota de 15,74% din întreg imobilul recurenta pretinde că trebuie să ramburseze suma de 16.298.594 lei (15,74% din 103.548.880 lei care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație calculat pe perioada septembrie 1999, data rambursării sumei și nu 25.210.395 lei stabilită prin dispoziția 1249 din 14 octombrie 2002 a primarului municipiului Târgu-Mureș).

Deasemenea recurenta pretinde că decizia 84/2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost dată cu aplicarea greșită a legii (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.), deoarece instanța nu a ținut cont de precizările pe care apelanta le-a făcut la 3 iunie 2003 și de prevederile art. 19 pct. 4 din Normele Metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001. În cel de al doilea motiv de recurs se pretinde că diferența între valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație pentru cele două imobile și valoarea corespunzătoare acestora, trebuia acordată sub forma despăgubirilor bănești și nu prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de acțiuni comerciale tranzacționate pe piața de capital, deoarece persoana îndreptățită are în temeiul art. 19 din Legea 10/2001 un drept de opțiune.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Târgu-Mureș sub numărul 15239 din 13 iulie 2002, petiționara a solicitat în conformitate cu Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului din Târgu-Mureș, depunând în susținerea cererii o seamă de acte. Comisia locală municipală Târgu-Mureș pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a reținut că imobilul din str. L. a trecut în proprietatea statului de la numitul C.I. în baza Decretului 92/1950. După decesul fostului proprietar, prin testamentul încheiat la data de 8 noiembrie 1971 soția supraviețuitoare C.E. a testat întreaga sa avere petentei B.M., căsătorită M. Petenta a depus cerere de restituire în natură a imobilului situat în Str. L. și în baza Legii nr. 112/1995.

Prin Hotărârea 661 din 28 noiembrie 1997 Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele testate din Târgu-Mureș str. L. și str. B. în valoare totală de 170.458.080 lei ce urmau a fi actualizați cu indicele de inflație la data plății. În baza hotărârii 661 din 28 noiembrie 1997 petenta a încasat despăgubiri bănești în conformitate cu prevederile Legii 112/1995 actualizate cu indicele de inflație la data plății în valoare de 338.727.120, lei conform ordinului de plată 909 din 6 septembrie 1999. La data apariției Legii 10/2001 recurenta a solicitat Primăriei Târgu-Mureș prin notificare, restituirea imobilului din str. L. și plata diferenței între valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare imobilului din str. B. și Str. L. în măsura în care nu va mai fi posibilă restituirea în natură.

Prin dispoziția 1249 din 14 octombrie 2002 emisă de Primăria Târgu-Mureș, în urma notificării făcută de contestatoare, s-a procedat la restituirea în natură către aceasta, în temeiul art. 19 din Legea 10/2001 a apartamentului nr. 1 și a terenului aferent în suprafață de 56 mp din Str. L., condiționat de rambursarea sumei de 25.210.395 lei reactualizată cu indicele de inflație la data achitării. Celelalte 3 apartamente de la aceeași adresă (2, 3, 4) au fost vândute în condițiile Legii 112/1995 foștilor chiriași. Inițial în temeiul Legii 112/1995 contestatoarea-recurentă a primit despăgubiri, prin hotărârea 661/1997, pentru toate cele 4 apartamente în sumă de 170.458.080 lei ce urma a fi actualizată cu indicele inflației de la data plății.

Rezultă din conținutul celor 3 contracte de închiriere că din întregul imobil aflat în Str. L. a fost vândută o cotă de 69,40%, ceea ce înseamnă ca apartamentul nr. 1 a cărui restituire s-a dispus reprezintă o cotă de 30,6%. Recurenta a pretins în motivarea recursului ca apartamentul nr. 1 reprezintă o cotă de 15,74% căreia îi corespunde o valoare de rambursat de 16.298.594 lei și ca datele din cele 3 contracte de vânzare-cumpărare nu sunt corecte, instanța de apel respingând nejustificat la termenul din 3 iunie 2003 cererea de efectuare a unei expertize pe baza contractelor de vânzare-cumpărare, pentru stabilirea reală a cotei aferente apartamentului nr. 1. În afară de faptul că recurenta-contestatoare nu a formulat o atare cerere la termenul din 3 iunie 2003, cererea nu era nici revelatoare, de vreme ce situația juridică atestată de cele 3 contracte de vânzare-cumpărare, nu a fost înlăturată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Așa cum s-a reținut prin hotărârile pronunțate în cauză, despăgubirea ce trebuie rambursată pentru apartamentul nr. 1 din valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilul din str. L. încasată de petentă în temeiul Legii 112/1995 a fost stabilită de un evaluator autorizat iar contestatoarea nu a formulat obiecțiuni punctuale la această evaluare. Mai mult, însăși contestatoarea a fost de acord în motivele de recurs ca pentru cota de 15,74% a unui întreg imobil de la adresa mai sus arătată trebuie rambursată suma de 16.298.594 lei. Acesta înseamnă că pentru cota de 30,6%, suma ce trebuie restituită trebuie să fie dublă. Așadar, suma de 25.210.395 lei ce trebuie returnată pentru ca recurenta să primească în natură apartamentul nr. 1 este corect stabilită și cu mult sub calculele ipotetice făcute de însăși recurenta.

Așadar, măsura dispusă de Primăria Târgu-Mureș prin dispoziția 1249/2002, de a restitui în natură apartamentul nr. 1 din imobilul din str. L. apartamente, condiționat de rambursarea despăgubirii primite de contestatoarea recurentă în sumă de 25.210.395 lei se înscrie în statuările art. 19 din Legea 10/2001 și ale normelor metodologice de aplicare ale legii, care prevăd că „Dacă imobilul care face obiectul notificării nu a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995 cu modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriași, persoana îndreptățită care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil, potrivit respectivei legi, poate opta pentru restituirea în natură a imobilului sau a apartamentelor ori unităților locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație”.

Cel de al doilea motiv de recurs vizează modalitatea de acordare a despăgubirilor aferente celor două imobile din str. L. și str. B. care nu pot fi restituite în natură, corespunzător diferenței dintre despăgubirile primite în temeiul Legii 112/1995 și valoarea corespunzătoare a imobilelor, recurenta pretinzând ca acestea să fie acordate sub formă bănească și nu sub forma titlurilor de valoare nominală așa cum s-a decis prin dispoziția 1249/2002.

Critica este nefondată, deoarece potrivit art. 19 alin. (2) din Legea 10/2001 dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, până la intrarea în vigoare a legii, așa cum este situația în speță, ele au dreptul la diferența dintre valoarea invocată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei fizice sau juridice îndreptățite. Acordând contestatoarei prin dispoziția 1249/2002 titluri de valoare nominală, pentru diferența valorică, Primăria Târgu-Mureș s-a conformat dispozițiunilor legale.

Dreptul de opțiune al contestatoarei operează între titlurile de valoare nominală uzitate în procesul de privatizare și acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și nu între acestea și despăgubirile bănești, căci modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor este strict limitată de legiuitor. În considerarea celor mai sus arătate, criticile din recursul de față sunt nefondate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta M.B.M. împotriva deciziei nr. 84/A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.