ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă

următoarele:

M.B.M. a formulat plângere împotriva

dispoziției 1249 din 14 octombrie 2002, emisă de intimatul, Primarul

Municipiului Târgu-Mureș, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură

a apartamentului nr. 1 din Târgu-Mureș, împreună cu terenul aferent, de 56 mp,

înscris în C.F. Târgu-Mureș necondiționat de restituirea sumei de 25.210.395

lei.

Deasemeni a solicitat obligarea

Statului Român la plata despăgubirilor bănești aferente diferenței dintre

valoarea imobilului situat în Târgu-Mureș, și valoarea însumată a

despăgubirilor încasate în baza Legii 112/1995 diminuată cu partea din imobil

care se restituie în natură, respectiv apartamentul nr. 1.

În motivarea cererii, contestatoarea

arată că este moștenitoarea fostului proprietar al imobilului, trecut în

proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.

Că, în baza Legii 112/1950 a

solicitat despăgubiri pentru imobilele situate în Târgu-Mureș, primul evaluat

la 351.418.195 lei iar cel de al doilea la 154.762.774 lei. Prin hotărârea

661/1997 a comisiei județene constituită în temeiul Legii nr. 112/1995 i s-au

acordat despăgubiri în valoare totală de 170.458.080 lei reprezentând 33,6% din

valoarea totală din care 69,5% pentru primul imobil și 30,5% pentru cel de al

doilea.

Dispoziția 1249 din 14 octombrie

2002 a Primarului Municipiului Târgu-Mureș este dată cu interpretarea greșită a

legii, deoarece valoarea însumată a despăgubirii încasate și valoarea părții

din imobilul care se restituie în natură (ap. 1 și terenul aferent) este mai

mică decât valoarea stabilită de comisia de specialitate pentru întregul imobil

naționalizat și decât valoarea de circulație a imobilului, astfel că nu trebuie

să restituie nici o sumă din cea încasată ca despăgubire și mai mult, este

îndreptățită la o diferență de valoare, cazul fiind similar cu cel reglementat

de art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru un imobil parțial demolat.

Mai mult, contestatoarea pretinde că

s-au înfrânt și dispozițiunile art. 24 din Legea 10/2001, deoarece oferta de

despăgubiri pentru diferența de valoare trebuia făcută sub formă de despăgubiri

bănești, opțiunea pentru acordarea de despăgubiri sub alte forme aparținând

persoanei îndreptățite.

Prin sentința 101 din 14 februarie

2003 Tribunalul Mureș a respins plângerea formulată de contestatoarea M.B.M. în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamanta, legatara universală a defunctei C.E. a depus

în baza Legii 112/1995 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din

Târgu-Mureș. Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus

acordarea despăgubirilor bănești legatarei petiționare pentru imobilele din

Târgu-Mureș în valoare totală de 170.458.080 lei, ce urmau să fie actualizate

cu indicele de inflație de la data plății. În contul celor două apartamente,

prin Ordinul 909 din 6 septembrie 1999 a D.G.F.P. Mureș petenta a încasat

despăgubiri bănești în valoare de 338.727.120 lei.

În temeiul Legii 10/2001 M.B.M. a

solicitat restituirea în natură a imobilului, SC L. analizând situația

imobilului, a constatat că apartamentele 2, 3 și 4 fuseseră vândute în temeiul

Legii 112/1995 foștilor chiriași și numai apartamentul nr. 1 administrat de SC

L. era ocupat în baza unui contract de închiriere valabil încheiat.

Fiind incidente dispozițiunile art.

19 alin. (2) din Legea 10/2001 și întrucât petenta încasase despăgubiri în

temeiul Legii 112/1995, pentru ambele imobile, primarul municipiului

Târgu-Mureș a propus ca pentru diferența de valoare între cea reală și despăgubirile

acordate, contestatoarea sa beneficieze de titluri de valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

În ceea ce privește apartamentul nr.

1 ocupat în temeiul contractului de închiriere, s-a propus restituirea acestuia

în natură împreună cu terenul aferent în suprafață de 56 mp, condiționat de

rambursarea sumei de 25.210.395 lei, actualizată cu indicele inflației de la

data plății și valoarea corespunzătoare acestui apartament Dispozițiunea 1249

din 14 octombrie 2002 a fost emisă în baza acestor propuneri.

Susținerea contestatoarei potrivit

căreia măsurile reparatorii trebuiau integral acordate în echivalent bănesc și

nu sub forma titlurilor de valoare nominative, pentru diferența dintre valoarea

corespunzătoare întregului imobil și valoarea încasată cu indicele de inflație,

este neîntemeiată și contrară dispozițiunilor art. 19 din Legea 10/2001 .

Opțiunea petentei era între a

accepta despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni la

societăți comerciale și nu despăgubiri bănești în condițiile primite în temeiul

Legii 112/1995.

În privința apartamentului 1 din

Târgu-Mureș, ocupat de chiriași, restituirea acestuia în natură, este

condiționată în temeiul alin. (1) art. 19 din Legea 10/2001, de returnarea

sumei primite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii 112/1995 actualizată cu

indicele de inflație.

De asemenea instanța de fond

concluzionează, că suma pe care contestatoarea este ținută să o returneze

pentru apartamentul nr. 1, ce se restituie în natură este bine stabilită prin

dispoziția 1249 din 14 octombrie 2002 și că petenta se află în eroare atunci

când afirmă că în speță sunt incidente dispozițiunile art. 11 alin. (2) din

Legea 10/2001 deoarece acest text de lege reglementează situația imobilelor

expropriate parțial sau total demolate, inaplicabil imobilului în litigiu, care

nu este demolat.

Pentru aceleași considerente, prin

decizia 84 A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș apelul

contestatoarei a fost respins, reținându-se în plus ca suma de 25.210.395 lei

pe care contestatoarea trebuie să o returneze pentru a obține restituirea în

natură a apartamentului nr. 1 a fost bine stabilită, de către un evaluator

autorizat, avându-se în vedere suma încasată de către petenta în temeiul Legii

112/1995 și valoarea imobilului la data de 6 septembrie 1997.

În recursul declarat în termen,

contestatoarea M.B.M. critică hotărârile pronunțate sub două aspecte.

Săvârșind nulitatea prevăzută de

art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei

dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv

contractele de vânzare-cumpărare, care cuprind date referitoare la cotele

apartamentelor vândute față de întregul imobil. Aceste cote sunt importante în

cazul în care imobilul cuprinde mai multe unități locative, pentru determinarea

cotei apartamentului care se restituie în natură și de aici pentru determinarea

sumei ce urmează a fi rambursată din despăgubirea încasată pentru restituirea

în natură a apartamentului.

Recurenta precizează că datele din

contractele de vânzare-cumpărare nu sunt corecte, în contractul privind

apartamentul nr. 2 fiind de fapt indicată cota apartamentului nr. 1.

Ca urmare, pentru restituirea în

natură a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în str. L. care reprezintă

cota de 15,74% din întreg imobilul recurenta pretinde că trebuie să ramburseze

suma de 16.298.594 lei (15,74% din 103.548.880 lei care urmează a fi

actualizată cu indicele de inflație calculat pe perioada septembrie 1999, data

rambursării sumei și nu 25.210.395 lei stabilită prin dispoziția 1249 din 14

octombrie 2002 a primarului municipiului Târgu-Mureș).

Deasemenea recurenta pretinde că

decizia 84/2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost dată cu aplicarea greșită a

legii (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.), deoarece instanța nu a ținut cont de

precizările pe care apelanta le-a făcut la 3 iunie 2003 și de prevederile art.

19 pct. 4 din Normele Metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001.

În cel de al doilea motiv de recurs

se pretinde că diferența între valoarea încasată, actualizată cu indicele de

inflație pentru cele două imobile și valoarea corespunzătoare acestora, trebuia

acordată sub forma despăgubirilor bănești și nu prin acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de acțiuni

comerciale tranzacționate pe piața de capital, deoarece persoana îndreptățită

are în temeiul art. 19 din Legea 10/2001 un drept de opțiune.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin notificarea înregistrată la

Primăria Municipiului Târgu-Mureș sub numărul 15239 din 13 iulie 2002,

petiționara a solicitat în conformitate cu Legea nr. 10/2001 restituirea în

natură a imobilului din Târgu-Mureș, depunând în susținerea cererii o seamă de

acte.

Comisia locală municipală

Târgu-Mureș pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a reținut că imobilul din str.

L. a trecut în proprietatea statului de la numitul C.I. în baza Decretului

92/1950.

După decesul fostului proprietar,

prin testamentul încheiat la data de 8 noiembrie 1971 soția supraviețuitoare

C.E. a testat întreaga sa avere petentei B.M., căsătorită M.

Petenta a depus cerere de restituire

în natură a imobilului situat în Str. L. și în baza Legii nr. 112/1995.

Prin Hotărârea 661 din 28 noiembrie

1997 Comisia județeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele testate din Târgu-Mureș str. L. și str. B.

în valoare totală de 170.458.080 lei ce urmau a fi actualizați cu indicele de

inflație la data plății.

În baza hotărârii 661 din 28

noiembrie 1997 petenta a încasat despăgubiri bănești în conformitate cu

prevederile Legii 112/1995 actualizate cu indicele de inflație la data plății

în valoare de 338.727.120, lei conform ordinului de plată 909 din 6 septembrie

1999.

La data apariției Legii 10/2001

recurenta a solicitat Primăriei Târgu-Mureș prin notificare, restituirea

imobilului din str. L. și plata diferenței între valoarea încasată actualizată

cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare imobilului din str. B. și

Str. L. în măsura în care nu va mai fi posibilă restituirea în natură.

Prin dispoziția 1249 din 14

octombrie 2002 emisă de Primăria Târgu-Mureș, în urma notificării făcută de

contestatoare, s-a procedat la restituirea în natură către aceasta, în temeiul

art. 19 din Legea 10/2001 a apartamentului nr. 1 și a terenului aferent în

suprafață de 56 mp din Str. L., condiționat de rambursarea sumei de 25.210.395

lei reactualizată cu indicele de inflație la data achitării.

Celelalte 3 apartamente de la

aceeași adresă (2, 3, 4) au fost vândute în condițiile Legii 112/1995 foștilor

chiriași. Inițial în temeiul Legii 112/1995 contestatoarea-recurentă a primit

despăgubiri, prin hotărârea 661/1997, pentru toate cele 4 apartamente în sumă

de 170.458.080 lei ce urma a fi actualizată cu indicele inflației de la data

plății.

Rezultă din conținutul celor 3

contracte de închiriere că din întregul imobil aflat în Str. L. a fost vândută

o cotă de 69,40%, ceea ce înseamnă ca apartamentul nr. 1 a cărui restituire s-a

dispus reprezintă o cotă de 30,6%. Recurenta a pretins în motivarea recursului

ca apartamentul nr. 1 reprezintă o cotă de 15,74% căreia îi corespunde o

valoare de rambursat de 16.298.594 lei și ca datele din cele 3 contracte de

vânzare-cumpărare nu sunt corecte, instanța de apel respingând nejustificat la

termenul din 3 iunie 2003 cererea de efectuare a unei expertize pe baza

contractelor de vânzare-cumpărare, pentru stabilirea reală a cotei aferente

apartamentului nr. 1.

În afară de faptul că

recurenta-contestatoare nu a formulat o atare cerere la termenul din 3 iunie

2003, cererea nu era nici revelatoare, de vreme ce situația juridică atestată

de cele 3 contracte de vânzare-cumpărare, nu a fost înlăturată printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

Așa cum s-a reținut prin hotărârile

pronunțate în cauză, despăgubirea ce trebuie rambursată pentru apartamentul nr.

1 din valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilul din str. L. încasată de

petentă în temeiul Legii 112/1995 a fost stabilită de un evaluator autorizat

iar contestatoarea nu a formulat obiecțiuni punctuale la această evaluare.

Mai mult, însăși contestatoarea a

fost de acord în motivele de recurs ca pentru cota de 15,74% a unui întreg

imobil de la adresa mai sus arătată trebuie rambursată suma de 16.298.594 lei.

Acesta înseamnă că pentru cota de 30,6%, suma ce trebuie restituită trebuie să

fie dublă.

Așadar, suma de 25.210.395 lei ce

trebuie returnată pentru ca recurenta să primească în natură apartamentul nr. 1

este corect stabilită și cu mult sub calculele ipotetice făcute de însăși

recurenta.

Așadar, măsura dispusă de Primăria

Târgu-Mureș prin dispoziția 1249/2002, de a restitui în natură apartamentul nr.

1 din imobilul din str. L. apartamente, condiționat de rambursarea despăgubirii

primite de contestatoarea recurentă în sumă de 25.210.395 lei se înscrie în

statuările art. 19 din Legea 10/2001 și ale normelor metodologice de aplicare

ale legii, care prevăd că „Dacă imobilul care face obiectul notificării nu a

fost înstrăinat în baza Legii 112/1995 cu modificările ulterioare, deci este

fie liber, fie ocupat de chiriași, persoana îndreptățită care a primit

despăgubiri pentru respectivul imobil, potrivit respectivei legi, poate opta

pentru restituirea în natură a imobilului sau a apartamentelor ori unităților

locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu

indicele de inflație”.

Cel de al doilea motiv de recurs

vizează modalitatea de acordare a despăgubirilor aferente celor două imobile

din str. L. și str. B. care nu pot fi restituite în natură, corespunzător

diferenței dintre despăgubirile primite în temeiul Legii 112/1995 și valoarea

corespunzătoare a imobilelor, recurenta pretinzând ca acestea să fie acordate

sub formă bănească și nu sub forma titlurilor de valoare nominală așa cum s-a

decis prin dispoziția 1249/2002.

Critica este nefondată, deoarece

potrivit art. 19 alin. (2) din Legea 10/2001 dacă persoanele îndreptățite au

primit despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, până la intrarea în vigoare a

legii, așa cum este situația în speță, ele au dreptul la diferența dintre

valoarea invocată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea

corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni

la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de

opțiunea persoanei fizice sau juridice îndreptățite.

Acordând contestatoarei prin

dispoziția 1249/2002 titluri de valoare nominală, pentru diferența valorică,

Primăria Târgu-Mureș s-a conformat dispozițiunilor legale. Dreptul de opțiune

al contestatoarei operează între titlurile de valoare nominală uzitate în

procesul de privatizare și acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe

piața de capital și nu între acestea și despăgubirile bănești, căci modalitatea

de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor este strict

limitată de legiuitor.

În considerarea celor mai sus

arătate, criticile din recursul de față sunt nefondate, recursul urmând a fi

respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.B.M. împotriva deciziei nr. 84/A din 13 iunie 2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.