ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6494/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 399 din 8

aprilie 2004, Tribunalul Mureș a admis contestația formulată de B.F. și B.I. în

contradictoriu cu intimata Primăria Târgu–Mureș, a anulat dispoziția nr. 1372

din 16 decembrie 2003, emisă de intimată și a dispus restituirea în natură a

imobilului apartament nr. 8, situat în Târgu–Mureș, înscris în C.F. individual

nr. 13328 Târgu–Mureș, condiționat de restituirea despăgubirilor în sumă de

44.741 lei, actualizată la data plății în raport de indicele inflației.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că imobilul, proprietatea soților B.F. și I., a fost preluat de Statul

Român prin decizia nr. 413 din 8 noiembrie 1988, emisă în baza Decretului nr.

223/1974. Despăgubirea stabilită a fost de 59.191 lei, dar contestatorii au

primit doar 44.741 lei, diferența fiind virată la C.E.C. Mureș.

În urma notificării transmise de

contestatori la 12 februarie 2002, Primăria Târgu–Mureș a emis dispoziția nr.

1372 din 16 decembrie 2003, prin care, invocând art. 1 pct. 1.4 lit. B) pct. 2

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, a respins cererea de

restituire în natură, cu motivarea că s-au primit despăgubiri îndestulătoare.

Constatând că imobilul nu a fost

înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, că Legea nr. 10/2001 instituie

principiul restituirii în natură și că textul invocat din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, adaugă la

lege, tribunalul a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a dispus

restituirea în natură a imobilului.

S-a mai arătat că dacă notificarea

ar fi fost soluționată de Primărie în termenul de 60 de zile, prevăzut de art.

23 din Legea nr. 10/2001, nu s-ar fi pus problema interpretării normelor

metodologice, deoarece H.G. nr. 498/2003 nu era în vigoare.

Apelul declarat de Primăria

municipiului Târgu–Mureș a fost respins prin decizia nr. 628/A din 8 iulie 2004

a Curții de Apel Târgu–Mureș.

Instanța de apel a reținut că

tribunalul a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a

legii.

Chiar dacă prin Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 s-a considerat

că preluarea imobilului în baza Decretului nr. 223/1974, în cazul în care

persoana a părăsit în mod legal țara, nu se consideră abuzivă, aceste norme nu

vin decât să adauge la Legea nr. 10/2001, care nu face nici o distincție în

acest sens.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Primăria municipiului Târgu–Mureș.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta–pârâtă a susținut că hotărârile pronunțate în fond

și în apel sunt nelegale, deoarece, conform art. 1 pct. 1.4 lit. B) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, preluarea nu se consideră a fi

abuzivă dacă persoana legal plecată din țară a fost îndestulată rezonabil prin

prețul primit.

Recurenta combate susținerea

instanței de fond că dacă ar fi soluționat în termen contestația nu s-ar fi pus

problema interpretării normelor metodologice, arătând că legea civilă prevede

numai pentru viitor, iar termenul „lege” trebuie interpretat în sensul general,

de act normativ.

Se mai arată că hotărârile

instanțelor sunt greșite și în ceea ce privește suma la restituirea căreia

reclamanții au fost obligați, deoarece, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr.

184/2002, actualizarea sumei se face prin raportarea cursului leu/dolar din

data preluării la cursul leu/dolar din anul emiterii dispoziției de

soluționare.

Recursul nu este fondat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 este

reglementat prin Legea nr. 10/2001

Art. 2 al actului normativ în

discuție stabilește domeniul de aplicare al legii, printre ipotezele avute în

vedere regăsindu-se la lit. g) și imobilele preluate de stat cu titlu valabil,

astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Potrivit Constituției României, hotărârile guvernului

se emit pentru organizarea executării legilor, iar potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele

normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor

care le ordonă.

Prin urmare, dispozițiile

constituționale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative și o

limită determinată a conținutului reglementărilor, preluate de legea cadru

privind tehnica legislativă, interzic modificări sau completări ale

dispozițiilor unei legi printr-un act normativ de rang inferior.

În condițiile în care, așa cum s-a

arătat, textul din Legea nr. 10/2001, definind noțiunea de imobil preluat

abuziv, nu face nici o distincție cu privire la diferitele categorii de legi ce

au putut constitui temeiul preluării cu titlu al unui imobil, reglementarea de

la pct. 1.4, lit. B) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

ce stabilește caracterul neabuziv al preluării în situația în care s-au achitat

despăgubiri îndestulătoare, este în mod evident în contradicție cu dispozițiile

actului normativ de rang superior pe care trebuie să o aplice.

Prin urmare, atât tribunalul cât și

curtea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, stabilind că și imobilele

preluate conform decretului nr. 223/1974 intră în domeniul de aplicare a Legii

nr. 10/2001.

Nici critica referitoare la

susținerea tribunalului că, dacă dispoziția primarului ar fi fost emisă în

termenul legal, nu s-ar mai fi pus problema interpretării normelor metodologice

nu este întemeiată. Curtea de apel, motivându-și decizia doar pe aplicabilitatea

art. 12 din Legea nr. 10/2001 și constatând că textul invocat din normele

metodologice adaugă la lege, în mod implicit a înlăturat acest argument al

instanței de fond.

Neîntemeiate sunt susținerile

recurentei și în ceea ce privește modalitatea de calcul a sumei la care au fost

obligați intimații, deoarece art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 184/2002, care se

referă la

despăgubirile acordate în perioada cuprinsă

între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989,

vizează situația în care

soluționarea notificării prin completarea despăgubirii

primite este posibilă ca alternativă la restituirea în natură.

Pentru toate aceste

considerente, recursul va fi privit ca nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primăria municipiului Târgu–Mureș

împotriva deciziei civile nr. 628/A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu–Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 septembrie

2005.