ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5638/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

30/2003, contestatoarea M.B.M. a formulat plângere împotriva Dispoziției nr.

1250 din 14 octombrie 2002, emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureș,

solicitând instanței anularea acestei dispoziții, restituirea în natură a

apartamentelor nr. 4, 5 și 6 din imobilul situat în Târgu-Mureș, împreună cu

terenul aferent în suprafață de 403,6 mp, obligarea Statului Român la plata de

despăgubiri bănești pentru diferența dintre valoarea imobilului precizat și

valoarea însumată a despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 și

valoarea părții din imobil care se restituie în natură.

În motivarea cererii, contestatoarea

a arătat că, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar al imobilului,

trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, a solicitat

despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilele situate în Târgu-Mureș,

evaluate, primul la 351.418.198 lei, al doilea la 154.762.774 lei.

Prin Hotărârea nr. 661/1997 a

Comisiei județene s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 170.458.080

lei, reprezentând 33,6% din valoarea totală, și, respectiv, 69,5% pentru primul

imobil și 30,5% pentru al doilea. A mai arătat că pentru imobilul din str. B. a

primit o despăgubire de 33,71% față de valoarea imobilului.

Prin sentința civilă nr. 100

pronunțată de Tribunalul Mureș la 14 februarie 2003, a fost respinsă plângerea

contestatoarei, cu motivarea că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că obligarea contestatoarei să

restituie valoarea actualizată a despăgubirilor primite anterior este legală.

Împotriva sentinței menționate,

contestatoarea a formulat apel, care, prin decizia nr. 83/A din 13 iunie 2003 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că

soluția pronunțată este legală și temeinică, deoarece respectă întocmai

spiritul și litera legii, respectiv dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii,

contestatoarea a formulat recurs, prin care, în esență, a criticat soluția

pronunțată sub aspectul cuantumului sumei pe care urmează s-o returneze,

respectiv despăgubirea primită în baza Legii 112/1995 actualizată cu indicele

inflației, în situația restituirii în natură a imobilului.

Recursul este fondat.

Prin Dispoziția nr. 1250/2002 a

Primarului Municipiului Târgu-Mureș s-a dispus restituirea în natură, către

contestatoare, a apartamentelor nr. 4, 5 și 6, împreună cu terenul aferent

situate în imobilul din Târgu-Mureș, condiționat de rambursarea sumei de

155.499.946 lei, conform fișei tehnice de evaluare, reactualizată cu indicele

inflației la data plății, iar în privința apartamentelor nr. 1, 2, 3 și 7 din

imobil, s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate

pe piața de capital, reprezentând diferența dintre valoarea încasată de petentă

în baza Legii 112/1995, pentru aceste apartamente, actualizată cu indicele

inflației și valoarea corespunzătoare a acestor apartamente.

Recurenta contestă cuantumul sumei

de 155.499.946 lei, pe care ar trebui s-o restituie, susținând că, în realitate

această sumă nu ar trebui să depășească 52.365.109 lei.

Din considerentele hotărârilor

pronunțate de instanțele de fond și apel rezultă că suma de 155.499.946 lei a

fost stabilită de un evaluator autorizat printr-o fișă tehnică de calcul,

avându-se în vedere totalul sumei încasate de petentă și valoarea imobilului la

nivelul lunii septembrie 1997. Copia fișei tehnice de calcul care a stat la

baza deciziei Primarului Municipiului Târgu-Mureș se află la dosar, dar, din

cuprinsul său nu rezultă deloc cuantumul de 155.499.946 lei, ce a fost stabilit

prin această decizie și acceptat de instanțele ce au pronunțat hotărârile

criticate.

Este întemeiată critica recurentei

contestatoare potrivit căreia nu s-a avut în vedere faptul că despăgubirea

primită în baza Legii nr. 112/1995 a cuprins atât suma primită pentru imobilul

din str. L., cât și pe cea primită pentru imobilul din str. B., fără a se

stabili care este procentajul ce corespunde fiecărui imobil.

De asemenea, având în vedere că s-a

dispus restituirea în natură a numai 3 apartamente din imobilul situat în str. B.,

respectiv apartamentele nr. 4, 5 și 6, trebuie să se calculeze cuantumul

despăgubirii încasate aferent acestor apartamente și să fie indexată această sumă

cu indicele inflației.

Din cele expuse mai sus rezultă că

instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale în stabilirea

faptelor și aplicarea corectă a legii, pronunțând o hotărâre nelegală.

Se impune, astfel, în considerarea

prevederilor art. 129 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei

pentru completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize, care să

stabilească exact cuantumul despăgubirilor primite de contestatoare pentru

apartamentele 4, 5 și 6 din imobilul situat în str. B. și cât anume urmează să

returneze pentru restituirea în natură a apartamentelor precizate.

Așa fiind, în baza art. 314 C. proc.

civ. recursul se va admite, hotărârea va fi casată, iar cauza va fi trimisă

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care instanța va

analiza și celelalte susțineri ale recurentei, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta

M.B.M.

împotriva deciziei nr. 83/A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie

2004.