ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5429/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 13 septembrie 2002, reclamantul J.S. a formulat, în contradictoriu cu Primăria Târgu-Mureș și SC L. SA Târgu-Mureș o plângere împotriva dispoziției nr. 1055 din 9 august 2002. Petiționarul a solicitat anularea deciziei și în fond admiterea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 sau acordarea de despăgubiri printr-un alt imobil sau echivalent. În subsidiar petiționarul a solicitat atribuirea unei cote de proprietate a statului român, cota-parte de 6/28 din imobilul situat în Târgu-Mureș evidențiat în C.F. 831/11, locuință care i s-a repartizat în urma demolării apartamentului situat în Târgu-Mureș evidențiat în C.F.

12954 Târgu-Mureș și a terenului aferent care, pe amplasamentul vechi este liber, plus 200.000.000 lei cu titlu de despăgubiri. În motivarea cererii petiționara a arătat că imobilul pe care l-a avut în proprietate a fost expropriat prin Decretul nr. 266/1987. În schimbul acelui imobil i s-a repartizat o locuință renovată de el din suma primită drept despăgubiri. În acest din urmă imobil statul deține o cotă de 6/28. Cota aceasta a refuzat să-i fie cedată de către stat, în contul reparațiilor făcute pe cheltuiala sa la imobil. Această cerere a reiterat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 în cazul că nu li se restituie în natură curtea lor de 215 mp.

Ulterior petiționarul și-a precizat acțiunea indicând trei alternative: - restituirea în natură intravilanul de 217 mp; - atribuirea dreptului de proprietate pe cota de 6/28 asupra imobilului ce-l deține, cotă aflată în proprietatea Statului Român (Ulterior 1/28 iar pentru diferență să formuleze o altă cerere); - o despăgubire de 200.000.000 lei. Prin sentința civilă 15 din 10 ianuarie 2003 Tribunalul Târgu-Mureș a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: La 1 februarie 2002 contestatorul a trimis o notificare (nr. 208) Primăriei Târgu-Mureș prin care a solicitat, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001 emiterea unei decizii prin care să se dispună trecerea în proprietatea sa a cotei de 6/28 din imobil.

În raport de această notificare Dispoziția 1055 din 9 august 2002 conține o soluție legală, aceea de respingere a cererii de restituire față de faptul, recunoscut și de petiționar, că nu a fost și nu este proprietar asupra imobilului, pe care îl deține în calitate de chiriaș. S-a considerat că neformulând, în notificarea care a determinat emiterea dispoziției atacate, cereri de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Târgu-Mureș, primăria în mod corect i-a rezolvat cererea. S-a considerat de asemenea că cererea de măsuri reparatorii formulată prin acțiunea în justiție în cadrul plângerii împotriva dispoziției, este inadmisibilă pentru că încalcă procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat apel solicitând admiterea acțiunii pentru că și-a menținut notificarea pentru cota de 1/28 parte din imobilul pe care îl locuiește, reparat din investițiile sale proprii. Cât privește terenul aferent a arătat că este îndreptățit pentru acesta la o despăgubire de 200.000.000 lei. Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul ca nefondat reținând că instanța a dat o corectă rezolvare plângerii când a apreciat că Primăria în mod corect a solicitat notificarea prin refuz motivat că petiționarul nu a avut calitatea de proprietar pentru cota parte solicitată, situație confirmată și de acesta, o schimbare a solicitării în faza de atac a dispoziției fiind inadmisibilă potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea recursului declarat împotriva acestei soluții date în fond și apel petiționarul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10. S-a arătat în argumentarea recursului că instanța de apel nu a făcut referire la Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HGR 498/2003, norme care la pct. 1.7 lit. c) prevăd modalitatea de compensării despăgubirilor cu un alt imobil. În acest sens curtea de apel ar fi trebuit să se conformeze dispozițiilor pct. 10.8 și să dispună constituirea unei comisii interne conform pct. 9.3. Pentru motivul de recurs prevăzut de pct. 10 art. 304 reclamanta a arătat că i s-a respins proba cu martori solicitată pentru a dovedi că imobilul primit de la stat era părăsit și a trebuit refăcut pe cheltuiala sa.

Recursul este neîntemeiat. Instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a Legii nr. 10/2001 în raport de obiectul acțiunii. În cazul în care există o notificare de exprimare a pretențiilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, care formează cadrul legal de investire a Primăriei, instanța abilitată, în limitele Legii nr. 10/2001 pronunță o soluție în raport cu cererea. Soluția, față de motivul invocat de recurent, este corectă. Atacând decizia la instanță petiționarul nu a exprimat vreun motiv de nemulțumire în legătură cu soluționarea cererii sale ci a emis o nouă cerere fără să parcurgă etapele obligatorii instituite de Legea nr. 10/2001 în procedura instituită de această lege specială în termenele indicate.

Ca urmare, soluțiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în realizarea reparațiilor pentru preluarea abuzivă a imobilelor, nu se pot discuta decât în cadrul procedurii prevăzute de această lege prin parcurgerea etapelor indicate de aceasta. Pentru considerentele arătate recursul fiind nefondat urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.S. împotriva deciziei nr. 86 A din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.