ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2524/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: G.A., N.G. pe de o parte, F.J. și F.Ș., pe de altă parte, au sesizat Tribunalul Mureș la 20, respectiv 23 decembrie 2002 cu contestații împotriva dispoziției nr. 1397 din 19 noiembrie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgu-Mureș, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură, potrivit Legii nr. 10/2001, a spațiului comercial format din prăvălie și două magazii situate în imobilul din Târgu-Mureș, ce a aparținut autoarei lor N.S. Cauzele au fost conexate sub nr. 286/2003, iar după administrarea probelor, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința civilă nr. 418 din 21 mai 2003 prin care a admis contestațiile conexe, a dispus anularea dispoziției nr. 1397/2002 emisă de Primarul din Târgu-Mureș, dispunând restituirea în natură a spațiilor comerciale pretinse.

Contestația formulată de G.A. a fost respinsă. S-a reținut în motivare că spațiul comercial pretins de contestatori a format proprietatea antecesoarei N.S., căsătorită M., decedată în anul 1993, ai cărei moștenitori testamentari sunt contestatorii F.J., F.Ș. și N.G. Imobilul a fost donat în anul 1962 statului. Pentru apartamentele vândute de stat în baza Legii nr. 112/1995 contestatorii au primit despăgubiri bănești, dar în baza Legii nr. 10/2001 s-a considerat că spațiul comercial din același imobil poate fi restituit în natură, în baza pct. 2–3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, nefiind așadar necesară anularea în prealabil a donației.

Soluția a fost menținută în apel prin decizia civilă nr. 180 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, care a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Târgu-Mureș. A reținut instanța de apel că cerința admiterii în prealabil a unei acțiuni în anularea sau constatarea nulității donațiilor făcute statului se cere a fi îndeplinită numai dacă a fost vorba despre imobile donate statului conform dreptului comun, iar nu și atunci când donația s-a făcut în baza actului normativ special, Decretul nr. 478/1954, aspect lămurit prin normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. În privința lui G.A., a cărui contestație a fost respinsă, s-a reținut că acesta nu figura în certificatul de moștenitor ca succesor al fostei proprietare.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta, prin primar, invocând nelegalitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține în esență că distincția pe care instanța de apel a făcut-o între cele două temeiuri ale donațiilor făcute statului nu are suport legal, în toate cazurile fiind necesară în prealabil existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate nulitatea donației sau să pronunțe anularea acesteia. Prin întâmpinare, intimatele-contestatoare F.J. și F.Ș. au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prevede că sunt imobile preluate în mod abuziv și cele „donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă” [art. 2 alin. (1) lit. c]. Interpretând acest text potrivit metodei gramaticale și teleologice, corect ambele instanțe au constatat că prima teză a textului invocat, aplicabilă la speță, nu condiționează aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în cazul donațiilor către stat în baza unor acte normative speciale, de admiterea prealabilă a unei acțiuni în anularea sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Normele metodologice invocate de instanțe în motivarea soluțiilor adoptate nu adaugă la lege, ci interpretează exact în același sens dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c). De aceea, văzând că motivul de recurs invocat nu este întemeiat, recursul se va respinge ca nefondat, urmând a fi obligată recurenta și la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 180 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 30.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată câtre intimații-reclamanți F.J. și F.Ș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.