ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2708/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Mureș la 17 februarie 2003, S.G. și C.C. au cerut în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 43 din 23 ianuarie

2003 a Primarului Municipiului Târgu-Mureș și obligarea Municipiului

Târgu-Mureș prin Primar la restituirea în natură a unei cote de ⅓ din

imobilul situat în această localitate, înscris în C.F. nr. 3020.

Contestatoarele au susținut în

esență că respingerea cererii lor de restituire în natură a părții din imobil

trecută abuziv în proprietatea statului, ca fiind depusă la 22 februarie 2002

peste termenul legal prevăzut de art. 21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001

este greșită, întrucât notificarea a fost depusă potrivit cerințelor legale la

executorul judecătoresc la data de 14 februarie 2002 adică în ultima zi a

termenului legal.

Prin sentința civilă nr. 456 din 30

mai 2003 Tribunalul Mureș, Târgu-Mureș a admis contestația, a anulat dispoziția

atacată și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Târgu-Mureș prin Primar să

emită o nouă dispoziție cu privire la fondul cererii persoanelor îndreptățite.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a stabilit că notificarea a fost făcută de persoanele îndreptățite cu

respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 adică la 14

februarie 2002 data până la care s-a prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr.

145/2001 termenul de depunere a notificărilor.

S-a reținut că dovada depunerii în

termen se face cu data înregistrării notificării la executorul judecătoresc

fiind lipsită de relevanță data înregistrării la deținător, după trimiterea la

care era obligat executorul judecătoresc.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 138 A

din 14 octombrie 2003 ca urmare a respingerii apelului declarat de intimata

Primăria Municipiului Târgu-Mureș.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, intimata

care invocând interpretarea greșită a legii, a susținut că în cuprinsul art. 21

din Legea nr. 10/2001 care reglementează termenul de introducere a cererilor

privind acordarea măsurilor reparatorii, legea se referă la momentul

notificării „unității deținătoare” și nu la cel de depunere a notificării la

executorul judecătoresc, așa încât trimiterea și înregistrarea cererii după 14

februarie 2002 la Primăria Târgu-Mureș este tardivă.

Recursul nu este fondat.

Respectarea termenului de 6 luni

prevăzut pentru exercitarea drepturilor de a cere restituirea în natură a

imobilelor preluate abuziv se dovedește potrivit legii cu data înregistrării

notificării la executorul judecătoresc.

Dispozițiile art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 exclud orice alte interpretări, statuându-se explicit că

notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități,

persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut în art. 21

alin. (1).

Cum singura modalitate de comunicare

a notificării (care este înseși cererea de restituire) către persoana

deținătoare pe care o admite legea specială este prin executorul judecătoresc

conform alin. (3) din art. 21, este neîndoielnic faptul că dovada exercitării

în termen a dreptului de a cere restituirea se face în raport de data

înregistrării notificării la executorul judecătoresc.

În consecință, recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu-Mureș

împotriva deciziei nr. 138/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 aprilie 2005.