ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Dispoziția nr. 208 din 17 februarie 2003 emisă de primarul municipiului Târgu-Mureș, a fost respinsă cererea prin care reclamanta L.E. a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș. În motivarea dispoziției s-a reținut că notificarea reclamantei a fost înregistrată la sediul primăriei la data de 18 februarie 2002 (15 februarie 2002–data poștei), cu depășirea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001). Cum ultima zi când reclamanta putea înregistra notificarea la sediul instituției era data de 14 februarie 2002, s-a considerat că cererea este depusă tardiv, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii, conform art. 21 alin. (5) din lege.

La data de 20 martie 2003, reclamanta L.E., prin mandatar, a formulat contestație împotriva dispoziției. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 615 din 5 septembrie 2003 a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 208 din 17 februarie 2003 a primarului municipiului Târgu-Mureș, dispunând obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții prin care să soluționeze în fond notificarea formulată de reclamantă. Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureș împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 203/A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede expres că notificarea trebuie înregistrată în termen la persoana notificată, actul normativ referindu-se în cuprinsul art. 21 alin. (3) doar la înregistrarea în termen a notificării la executorul judecătoresc și la comunicarea acesteia persoanei notificate de către executor, în termen de 7 zile de la data înregistrării. Referitor la data de 14 februarie 2002 când notificarea reclamantei a fost înregistrată la executorul judecătoresc, Curtea a considerat că aceasta a fost depusă în termen. Instanța de apel a mai reținut că nici dispozițiile art. 21 alin. (5) din lege nu prevăd expres că notificarea trebuie înregistrată în termen la unitatea notificată, ori, față de împrejurarea că aceasta a fost înregistrată în termen la executorul judecătoresc, reclamanta nu poate fi considerată decăzută din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență a susținut că ultima zi în care reclamanta mai putea înregistra notificarea la sediul unității deținătoare era data de 14 februarie 2002, instanța de apel apreciind în mod eronat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care fac vorbire de înregistrarea notificării la executorul judecătoresc, în condițiile în care art. 21 alin. (5) din lege prevăd că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, este sancționată cu pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 nu prevăd obligativitatea înregistrării în termen a notificării la persoana juridică deținătoare a imobilului. Conform art. 21 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 10/2001, notificarea va fi comunicată persoanei juridice deținătoare prin intermediul executorului judecătoresc. Teza a doua a aceluiași alineat prevede că executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile. De asemenea, alin. (4) al art. 21 stipulează că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

Totodată, cu referire la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 precizează că în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuși legal, în această situație prevalând principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii. Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în măsura în care notificarea persoanei îndreptățite este înregistrată la executorul judecătoresc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege și ca atare, sancțiunea prevăzută de art. 21 alin. (5) se aplică în cazul nerespectării termenului stabilit pentru înregistrarea notificării la executorul judecătoresc.

O interpretare contrară, în sensul celor susținute de pârâtă, ar echivala cu nerespectarea termenului în care se poate înregistra notificarea, stabilit în considerarea persoanei îndreptățite la restituire. Pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 203 A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.