ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Dispoziția nr. 208 din 17

februarie 2003 emisă de primarul municipiului Târgu-Mureș, a fost respinsă

cererea prin care reclamanta L.E. a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș.

În motivarea dispoziției s-a reținut

că notificarea reclamantei a fost înregistrată la sediul primăriei la data de

18 februarie 2002 (15 februarie 2002–data poștei), cu depășirea termenului

prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia

notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a

legii (14 februarie 2001). Cum ultima zi când reclamanta putea înregistra

notificarea la sediul instituției era data de 14 februarie 2002, s-a considerat

că cererea este depusă tardiv, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a mai

solicita măsuri reparatorii, conform art. 21 alin. (5) din lege.

La data de 20 martie 2003,

reclamanta L.E., prin mandatar, a formulat contestație împotriva dispoziției.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 615 din 5 septembrie 2003 a admis cererea, a anulat dispoziția nr.

208 din 17 februarie 2003 a primarului municipiului Târgu-Mureș, dispunând

obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții prin care să soluționeze în fond

notificarea formulată de reclamantă.

Apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Târgu-Mureș împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă

nr. 203/A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede expres că

notificarea trebuie înregistrată în termen la persoana notificată, actul

normativ referindu-se în cuprinsul art. 21 alin. (3) doar la înregistrarea în

termen a notificării la executorul judecătoresc și la comunicarea acesteia

persoanei notificate de către executor, în termen de 7 zile de la data

înregistrării. Referitor la data de 14 februarie 2002 când notificarea

reclamantei a fost înregistrată la executorul judecătoresc, Curtea a considerat

că aceasta a fost depusă în termen.

Instanța de apel a mai reținut că

nici dispozițiile art. 21 alin. (5) din lege nu prevăd expres că notificarea

trebuie înregistrată în termen la unitatea notificată, ori, față de

împrejurarea că aceasta a fost înregistrată în termen la executorul judecătoresc,

reclamanta nu poate fi considerată decăzută din dreptul de a mai solicita

măsuri reparatorii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență a susținut că ultima zi în

care reclamanta mai putea înregistra notificarea la sediul unității deținătoare

era data de 14 februarie 2002, instanța de apel apreciind în mod eronat că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care

fac vorbire de înregistrarea notificării la executorul judecătoresc, în

condițiile în care art. 21 alin. (5) din lege prevăd că nerespectarea

termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, este sancționată cu

pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel cum în mod corect a reținut

instanța de apel, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

nu prevăd obligativitatea înregistrării în termen a notificării la persoana

juridică deținătoare a imobilului.

Conform art. 21 alin. (3) teza întâi

din Legea nr. 10/2001, notificarea va fi comunicată persoanei juridice

deținătoare prin intermediul executorului judecătoresc. Teza a doua a aceluiași

alineat prevede că executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va

comunica persoanei notificate în termen de 7 zile. De asemenea, alin. (4) al

art. 21 stipulează că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața

oricărei autorități a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a

fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

Totodată, cu referire la

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 498/2003 precizează că în cazul în care notificarea s-a făcut prin

intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale,

se va considera că notificarea s-a făcut totuși legal, în această situație

prevalând principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării

procedurii.

Din interpretarea dispozițiilor

legale evocate rezultă că, în măsura în care notificarea persoanei îndreptățite

este înregistrată la executorul judecătoresc în termen de 12 luni de la

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 aceasta este formulată în termenul

prevăzut de lege și ca atare, sancțiunea prevăzută de art. 21 alin. (5) se

aplică în cazul nerespectării termenului stabilit pentru înregistrarea

notificării la executorul judecătoresc.

O interpretare contrară, în sensul

celor susținute de pârâtă, ar echivala cu nerespectarea termenului în care se

poate înregistra notificarea, stabilit în considerarea persoanei îndreptățite

la restituire.

Pentru considerentele ce preced,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 203 A din 18 decembrie

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.