ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5240/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 februarie 2007, reclamantul P.R.E.F. a chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Târgu Mureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 1605 din 31 ianuarie 2007 emisă de pârât, să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 din terenul în suprafață de 440 mp și respectiv 275 mp, situat în Târgu Mureș și să-i acorde despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe acest teren, respectiv pentru apartamentul nr. 1 din str. R. nr. 2A.

Prin sentința civilă nr. 1231 din 21 septembrie 2007, Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins acțiunea cu următoarea motivare: Reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de depunere a notificării, ceea ce atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii. Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea repunerii în termen, fapt pe care însuși reclamantul îl recunoaște în motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată. În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 247/2005, referitoare la repunerea în termen pentru formularea cererilor de restituire a terenurilor, acestea se aplică numai în situațiile prevăzute de art. 33 din Titlul VI al legii.

Prin decizia civilă nr. 123 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere aceleași considerente ca și tribunalul, cu o singură corecție: Este adevărat că prin dispozițiile art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 s-a stabilit că persoanele fizice și juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențe de suprafață ce pot fi restituite conform acesteia, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, însă aceste prevederi vizează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, aspect ce rezultă fără echivoc din chiar denumirea dată Titlului VI al Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 33 din același titlu, este de fapt vorba despre dispozițiile art. I pct. 37 prin care s-a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000, în sensul că persoanele fizice și juridice care nu au depus în termen cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legilor nr. 169/1997 și nr. 1/2000, pot formula astfel de cereri într-un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Prin urmare, dispozițiile legale menționate anterior nu privesc notificările formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care urmează procedura specială instituită prin aceasta. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul susține că, având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, consideră că a fost repus în termenul legal pentru formularea unei solicitări de restituire și de acordare de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât o parte din teren aparține domeniului public al statului. În opinia sa, repunerea în termen operează pentru toate situațiile prevăzute în cuprinsul Legii nr. 247/2005 și nu doar pentru cele la care se referă art. 33. Mai susține că, prima lege care prevede posibilitatea revendicării unor imobile care fac parte din domeniul public este Legea nr. 247/2005, iar articolul invocat de prima instanță se referă la Legea nr.169/1997, or reclamantul nu a formulat nicio cerere întemeiată pe această lege.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele motive: Soluția de respingere a notificării pe considerentul că a fost depusă cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit succesiv, este dată cu respectarea legii. Nicio dispoziție a Legii nr. 247/2005, prin care s-au modificat o serie de articole ale Legii nr. 10/2001, nu a prevăzut repunerea în termenul de a formula notificare a persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Singurele dispoziții care prevăd o repunere în termen sunt cele referitoare la cererile de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, corect reținute de instanța de apel.

De altfel, deși recurentul susține că repunerea în termen a fost prevăzută de Legea nr. 247/2005 pentru toate cererile care cad sub incidența sa, nu a fost în măsură să indice articolul din legea menționată care să permită o asemenea interpretare. Distincția făcută de recurent privitoare la apartenența la domeniul public a unei părți din terenul pentru care solicită măsuri reparatorii nu are nicio relevanță în cauză. Prin Legea nr. 10/2001 s-a recunoscut posibilitatea persoanelor îndreptățite de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent că la data intrării în vigoare a legii se aflau evidențiate în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.

Condiția pe care reclamantul trebuia să o îndeplinească și nu a îndeplinit-o era aceea de a adresa notificarea unității deținătoare în termenul prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va menține decizia atacată și, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.R.E.F. împotriva deciziei nr. 123 A din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.