ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

data de 5 martie 2007 la Tribunalul Mureș reclamantul J.T.Ș. a chemat în

judecată pe intimata Primăria municipiului Târgu Mureș prin primar, solicitând

acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate ce au fost

situate în Târgu Mureș, precum și pentru terenul aferent acestora în suprafață

de 698 mp, optând pentru despăgubiri civile la valoarea de circulație.

A mai solicitat reclamantul anularea

dispoziției nr. 1635/2006 și emiterea unei noi dispoziții conform celor

solicitate, cu repunerea în termenul de formulare a notificării.

Prin sentința civilă nr. 1192 din 19

septembrie 2007, Tribunalul Mureș a respins cererea de repunere în termenul de

formulare a notificării formulată de reclamantul J.T.Ș. și în consecință, a

respins contestația formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul

municipiului Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut legalitatea și temeinicia dispoziției emisă de Primarul

municipiului Târgu Mureș, atât pe fondul cauzei cât și sub aspectul

nerespectării prevederilor art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001,

reclamantul nerespectând termenul legal pentru depunerea contestației, situație

ce atrage decăderea.

Apelul declarat de reclamantul

J.T.Ș. a fost respins prin decizia nr. 3/A din 10 ianuarie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamantul J.T.Ș. invocând motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate

reclamantul a arătat că motivarea instanței de fond ca și a celei de apel se

bazează pe încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr.

10/2001, considerând că s-a depășit termenul prevăzut de acest text de lege.

Consideră că niciun text de lege

nu-i poate încălca a doua oară dreptul de proprietate ( prin expropriere prima

data și acum prin depășirea unui termen ingrat) soluțiile instanțelor de

judecată încălcând dispozițiile art. 1 din protocolul Adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, ratificat de

România în anul 1994 prin Legea nr. 30 din 31 mai 1994.

Pentru considerentele arătate,

reclamantul a solicitat admiterea recursului și acordarea despăgubirilor ce i

se cuvin pentru imobilul în litigiu.

Recursul este nefondat.

Obligația persoanei îndreptățite de

a notifica persoana juridică deținătoare, termenul în care poate fi sesizată și

momentul la care se calculează acesta, sunt stabilite de art. 22 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, republicată.

Conform acestui text, persoana

îndreptățită notifică în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a

legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a

imobilului.

Termenul de 6 luni a fost prelungit

succesiv, cu câte 3 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001.

În consecință, termenul pentru

formularea notificării este 12 luni și se calculează de la data de 14 februarie

2001, când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002.

Reclamantul a notificat unitatea

deținătoare la data de 26 ianuarie 2007.

Articolul 22 alin. (5) din Legea nr.

10/2001 prevede că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Față de aceste dispoziții, termenul

stabilit de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este de decădere.

În speță, reclamantul nu a probat

existența unor împrejurări mai presus de voința sa, care să îl fi împiedicat în

îndeplinirea în termen a cerinței de depunere a notificării, cum corect au

reținut ambele instanțe.

Pentru considerentele expuse, nu au

fost încălcate nici prevederile art. 1 din protocolul Adițional la Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cum greșit

susține reclamantul.

În raport cu cele menționate, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamant va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul

J.T.Ș. împotriva deciziei nr. 3/A din 10 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 septembrie

2008.