ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5864/2007

HOTĂRÂRE
20.09.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5864/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 2671 din 23 noiembrie 2006, a respins cererea formulată de

reclamanții L.A. și L.M. pentru repunerea în termenul de formulare a

notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum și acțiunea formulată și

precizată de aceștia, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu Mureș,

prin primar.

Prima instanță a reținut că termenul

prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru notificarea

persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere și nu unul de

prescripție extinctivă, astfel încât nu este susceptibil de întreruperi sau

repunere în termen, sancțiunea nerespectării acestui termen fiind pierderea

dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent, iar cazul de forță majoră invocat de reclamanți nu își găsește

aplicabilitatea în speță, întrucât reprezintă un caz de suspendare a cursului

prescripției.

Referitor la cel de-al doilea capăt

de cerere, așa cum a fost modificat în sensul obligării pârâtei la emiterea

dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, instanța a

constatat că, din moment ce reclamanții nu au depus notificarea în termenul

prevăzut de lege, unitatea deținătoare nu poate fi obligată la a o soluționa.

Reclamanții au declarat apel

împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii

acțiunii precizate.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 27/A din 27 februarie 2007, a respins apelul ca nefondat, menținând,

astfel, soluția primei instanțe.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au formulat recurs, invocând ca temei legal prevederile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, prin motivele de recurs,

reclamanții au susținut că în speță sunt incidente prevederile art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., care fixează esența și condițiile termenului de decădere.

Aceștia au arătat că și termenul

prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este susceptibil de

suspendare și repunere în termen, deoarece textul nu prevede că excepția

instituită prin art. 103 C. proc. civ. este înlăturată și că s-a făcut dovada

forței majore ce i-a împiedicat să formuleze notificarea în termenul prevăzut

de lege.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru ca persoana îndreptățită să

poată beneficia de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001,

potrivit art. 22 alin. (1), ea trebuie să se adreseze cu o notificare unității

deținătoare într-un termen de 6 luni, prelungit apoi cu încă 6 luni de la data

intrării în vigoare a legii.

Potrivit prevederilor art. 22 alin.

(5) din aceeași lege, nerespectarea termenului menționat atrage pierderea

dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent.

Așa cum corect a reținut și instanța

de apel, acest termen este unul de decădere, nerespectarea lui având ca efect

stingerea dreptului subiectiv recunoscut de legiuitor, dar neexercitat în

termenul prescris, spre deosebire de prescripția extinctivă, care atrage

stingerea dreptului material la acțiune.

Termenul prevăzut de art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 republicată este incompatibil cu instituția repunerii

în termen.

De altfel, este neîntemeiată și

susținerea privind incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., deoarece sancțiunea instituită prin art. 22 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 nu vizează neexercitarea unei căi de atac sau neîndeplinirea unui act

de procedură.

Pentru motivele expuse mai sus,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de L.A. și L.M. împotriva deciziei nr. 27/A din 27 februarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 5 martie 2007 la Tribunalul Mureș reclamantul J.T.Ș. a chemat în judecată pe intimata Primăria municipiului Târgu
ÎCCJ 2010-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2719/2010
Asupra recursului de față, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 881 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, a fost respinsă, ca tardivă, contestația for
ÎCCJ 2007-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2551/2007
bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubiril
ÎCCJ 2010-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1871/2010
reclamant iar, pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 prevede posibilitatea ca și persoanele îndreptățite care au beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute în Legea nr. 112/1995 să aibă acces în anumite condiții și la prevederile acestui ac
ÎCCJ 2005-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 790 din 17 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea B.G.B., a fost a
Sursă