ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5947/2008

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1662 din 21

septembrie 2006, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei M.S.M.M., a respins acțiunea formulată de reclamantă, în

contradictoriu cu pârâta SC T.C. Târgu Mureș și a obligat-o pe reclamantă să

plătească pârâtei suma de 700 lei RON cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este

întemeiată, deoarece la data de 5 septembrie 2005, când s-a formulat

notificarea, soțul reclamantei, îndreptățit la măsuri reparatorii, era în

viață, iar reclamanta nu a avut procură care să-i confere dreptul de a formula

notificare „în locul acestuia”.

S-a mai reținut că, potrivit

înscrierii din C.F. 3818 Sovata, nr. top. 3147/3/1, imobilul care face obiectul

pricinii a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951, fiind pronunțată

sentința civilă nr. 216 din 8 martie 1955 de către Tribunalul Popular

Sângeorgiu de Pădure.

Chiar dacă Legea nr. 10/2001 nu a

prevăzut în mod expres că intră sub incidența acestei legi imobilele preluate

în baza Decretului nr. 111/1951, față de prevederile art. 2 lit. d) teza a II-a

din lege, imobilul făcea parte din categoria celor care intră sub incidența

legii speciale.

De aceea, susținerea reclamantei că

a formulat notificarea „după apariția Legii nr. 247/2005, întrucât anterior nu

i-a permis legea”, nu este întemeiată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 38/A din 21 martie 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe și a obligat-o pe reclamantă

să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 666 mp,

situat în Sovata – Băi, înscris în C.F. 5482 Sovata, nr. top. 3147/3/1, iar în

motivarea cererii a arătat că notificările și acțiunile au fost formulate în

baza procurii speciale dată de soțul ei, autentificată la data de 16 noiembrie

a împuternicit-o pe reclamantă să-l reprezinte pentru restituirea dreptului de

proprietate în baza Legii nr. 112/1995, în dosar nr. 1196/1998, aflat pe rol la

Curtea de Apel Târgu Mureș.

A reținut instanța de apel, că

această procură este specială, dată în temeiul altei legi și pentru un alt

dosar, iar „mandatul a fost dus la bun sfârșit de către reclamantă”, care a

redobândit proprietatea asupra vilei, în baza Legii nr. 112/1995. În plus, în

procură este indicat un alt număr din cartea funciară (3823 A) decât cel

menționat în cererea introductivă (5482).

S-a mai reținut că, deși la data

formulării cererii soțul reclamantei era în viață, reclamanta nu a arătat că o

formulează în calitate de mandatar, cererea fiind formulată în nume propriu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că

acțiunea și apelul au fost respinse pentru lipsa calității procesuale, însă la

data de 3 iulie 2003, după redobândirea Vilei nr. 4 „Veverița” din Sovata-Băi,

a fost împuternicită de soțul său să promoveze orice acțiune, în numele

acestuia.

A susținut recurenta, că după

decesul soțului său a continuat procesul în calitate de soție supraviețuitoare care

a acceptat succesiunea.

În privința notificării, a arătat

că, potrivit art. 1, art. 2 din Legea nr. 10/2001, nu putea solicita

restituirea terenului naționalizat, deoarece a fost preluat ca bun părăsit în

baza Legii nr. 111/1951. Notificarea s-a făcut prin înregistrarea cererii la

Primăria Sovata, potrivit înscrisurilor de la filele 33, 76 și 53.

Recurenta a mai susținut, că la

prima instanță a solicitat disjungerea „cu suspendarea revendicării până la

rectificarea situației de carte funciară la Judecătoria Sighișoara”, pentru că

în prezent vila figurează în C.F. 5910 Sovata, top 3147/3/2 = 666 mp În

realitate, terenul aferent vilei nr. 4 nu este cel descris mai sus, ci cel cu

nr. top. 3147/3/1.

La termenul din 9 octombrie 2008,

recurenta a cerut să se suspende judecata recursului, în baza art. 244 alin. (1)

C. proc. civ., până la soluționarea pricinii care face obiectul dosarului nr.

2715/300/2007 al Judecătoriei sectorului 2 București.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, va fi respinsă cererea de suspendare a judecății

recursului și se va admite recursul declarat de reclamantă.

Suspendarea legală facultativă,

reglementată de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., operează numai atunci când

dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența

unui drept ce face obiectul altei judecăți.

Suspendarea privește chestiuni

prealabile care ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra dreptului dedus

judecății, în sensul că soluția din procesul suspendat depinde de un drept ce

face obiectul altei judecăți.

În prezenta cauză, acțiunea s-a

întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, iar recurenta, care a cerut să se

suspende judecata recursului, a susținut că pe rolul Judecătoriei sectorului 2

București există un proces având ca obiect ieșire din indiviziune, în care

părți sunt recurenta și B.A.L.

Soluționarea recursului nu atârnă de

soluția ce s-ar pronunța în litigiul privitor la ieșirea din indiviziune,

deoarece fiecare dintre cele două pricini se subsumează condițiilor specifice

unor regimuri juridice distincte.

Dreptul recurentei-reclamante la

restituirea imobilului în condițiile Legii nr. 10/2001 nu depinde de existența

sau inexistența dreptului care face obiectul ieșirii din indiviziune.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., se constată că este fondat.

Greșit prin decizia atacată a fost

păstrată sentința primei instanțe, prin care, admițându-se excepția lipsei

calității procesuale active, a fost respinsă acțiunea, instanța de apel

reținând că „la data introducerii cererii soțul reclamantei era în viață,

astfel că reclamanta nu avea nici un temei pentru care să formuleze cererea în

nume propriu, fără a indica, în calitate de mandatar al numitului …. ”.

Or, față de înscrisurile depuse la

dosar, la data înregistrării acțiunii (29 noiembrie 2005), cererea nu putea fi

formulată de recurenta-reclamantă decât în nume propriu, așa cum a fost

formulată, deoarece soțul acesteia B.M.D. decedase din data de 13 septembrie

2005.

Soțul recurentei-reclamante fiind

decedat la data formulării acțiunii, reclamanta care, conform declarației de la

fila 30 din dosarul tribunalului, a acceptat succesiunea, avea calitate să

formuleze acțiune pentru realizarea dreptului său asupra bunurilor ce urmau să

intre în succesiunea defunctului.

În privința notificării care,

potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din Legea republicată), trebuia

formulată în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii

în natură sau prin echivalent, prima instanță a reținut că a fost formulată de

reclamantă, la data de 5 septembrie 2005, când soțul acesteia era în viață,

deși nu avea procură care să-i confere dreptul de a formula cerere în locul

soțului ei.

Or, la dosar sunt mai multe cereri

înregistrate la Primăria orașului Sovata, iar în răspunsul la întâmpinare,

aflat la fila 27 din dosarul primei instanțe, reclamanta a susținut că soțul

său a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, adresată

Primăriei orașului Sovata, înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001.

Deoarece la fila 31 din dosarul

tribunalului a fost depusă în copie xerox adresa nr. 3738 alin. 31 iulie 2001,

trimisă soțului reclamantei și numitului B.D.G., prin care Primăria orașului

Sovata confirmă primirea notificării înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie

2001 (în termenul legal), pentru stabilirea împrejurării dacă persoana

îndreptățită a declanșat procedura administrativă cu privire la imobilul care

face obiectul pricinii, trebuia să se ceară părților să depună la dosar această

notificare.

La cererea instanței, Primăria

orașului Sovata a comunicat că „dosarul 423/2001 depus de B.M.D. a fost

transferat la deținător, respectiv B. SA Sovata”, iar la fila 53 din dosarul

primei instanțe se află copia xerox a notificării datată martie 2001, care nu

poartă vreun număr de înregistrare. Această notificare este formulată de

recurentă, în nume propriu și pentru P.T., iar confirmarea primirii notificării

înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost trimisă numiților B.M.D.

și B.D.G. Nerezultând că notificarea menționată în adresa nr. 3738/2001 este

cea aflată la fila 53 din dosarul tribunalului, față de prevederile art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., trebuia să se ceară părților să depună la dosar notificarea a

cărei înregistrare la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost confirmată prin

adresa trimisă presupușilor titulari ai cererii, frații B.

Prin urmare, atât sentința primei

instanțe, prin care, admițându-se greșit excepția lipsei calității procesuale

active, nu s-a stabilit deplin situația de fapt privind formularea în termen a

notificării de către persoanele îndreptățite, cât și decizia pronunțată de

instanța de apel, prin care a fost păstrată această sentință, sunt date cu

neobservarea formelor legale, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., și a

prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, va fi

respinsă cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecății

recursului.

Potrivit art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., va fi admis recursul declarat de reclamantă, se vor casa hotărârile pronunțate

de instanța de apel și de prima instanță și se va trimite cauza la prima

instanță spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, față de

faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu este prevăzut un nou termen pentru

formularea notificării, se va stabili dacă notificarea înregistrată în termenul

legal la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 este formulată de soțul reclamantei și

se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea formulată de

recurentă privind suspendarea judecății recursului.

Admite recursul declarat de

reclamanta M.S.M.M.

Casează decizia nr. 38/A din 21

martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie și sentința nr. 1662 din 21 septembrie 2006 a

Tribunalului Mureș, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

16 octombrie 2008

.