ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5947/2008

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1662 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.S.M.M., a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta SC T.C. Târgu Mureș și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 700 lei RON cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este întemeiată, deoarece la data de 5 septembrie 2005, când s-a formulat notificarea, soțul reclamantei, îndreptățit la măsuri reparatorii, era în viață, iar reclamanta nu a avut procură care să-i confere dreptul de a formula notificare „în locul acestuia”.

S-a mai reținut că, potrivit înscrierii din C.F. 3818 Sovata, nr. top. 3147/3/1, imobilul care face obiectul pricinii a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951, fiind pronunțată sentința civilă nr. 216 din 8 martie 1955 de către Tribunalul Popular Sângeorgiu de Pădure. Chiar dacă Legea nr. 10/2001 nu a prevăzut în mod expres că intră sub incidența acestei legi imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951, față de prevederile art. 2 lit. d) teza a II-a din lege, imobilul făcea parte din categoria celor care intră sub incidența legii speciale. De aceea, susținerea reclamantei că a formulat notificarea „după apariția Legii nr. 247/2005, întrucât anterior nu i-a permis legea”, nu este întemeiată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 38/A din 21 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 666 mp, situat în Sovata – Băi, înscris în C.F. 5482 Sovata, nr. top. 3147/3/1, iar în motivarea cererii a arătat că notificările și acțiunile au fost formulate în baza procurii speciale dată de soțul ei, autentificată la data de 16 noiembrie 1999. La dosar a fost depusă procura nr. 4709 din 16 noiembrie 1999 prin care B.M.D. a împuternicit-o pe reclamantă să-l reprezinte pentru restituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 112/1995, în dosar nr. 1196/1998, aflat pe rol la Curtea de Apel Târgu Mureș.

A reținut instanța de apel, că această procură este specială, dată în temeiul altei legi și pentru un alt dosar, iar „mandatul a fost dus la bun sfârșit de către reclamantă”, care a redobândit proprietatea asupra vilei, în baza Legii nr. 112/1995. În plus, în procură este indicat un alt număr din cartea funciară (3823 A) decât cel menționat în cererea introductivă (5482). S-a mai reținut că, deși la data formulării cererii soțul reclamantei era în viață, reclamanta nu a arătat că o formulează în calitate de mandatar, cererea fiind formulată în nume propriu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că acțiunea și apelul au fost respinse pentru lipsa calității procesuale, însă la data de 3 iulie 2003, după redobândirea Vilei nr. 4 „Veverița” din Sovata-Băi, a fost împuternicită de soțul său să promoveze orice acțiune, în numele acestuia.

A susținut recurenta, că după decesul soțului său a continuat procesul în calitate de soție supraviețuitoare care a acceptat succesiunea. În privința notificării, a arătat că, potrivit art. 1, art. 2 din Legea nr. 10/2001, nu putea solicita restituirea terenului naționalizat, deoarece a fost preluat ca bun părăsit în baza Legii nr. 111/1951. Notificarea s-a făcut prin înregistrarea cererii la Primăria Sovata, potrivit înscrisurilor de la filele 33, 76 și 53. Recurenta a mai susținut, că la prima instanță a solicitat disjungerea „cu suspendarea revendicării până la rectificarea situației de carte funciară la Judecătoria Sighișoara”, pentru că în prezent vila figurează în C.F. 5910 Sovata, top 3147/3/2 = 666 mp În realitate, terenul aferent vilei nr. 4 nu este cel descris mai sus, ci cel cu nr. top.

3147/3/1. La termenul din 9 octombrie 2008, recurenta a cerut să se suspende judecata recursului, în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea pricinii care face obiectul dosarului nr. 2715/300/2007 al Judecătoriei sectorului 2 București. Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi respinsă cererea de suspendare a judecății recursului și se va admite recursul declarat de reclamantă. Suspendarea legală facultativă, reglementată de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., operează numai atunci când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți. Suspendarea privește chestiuni prealabile care ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra dreptului dedus judecății, în sensul că soluția din procesul suspendat depinde de un drept ce face obiectul altei judecăți.

În prezenta cauză, acțiunea s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, iar recurenta, care a cerut să se suspende judecata recursului, a susținut că pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București există un proces având ca obiect ieșire din indiviziune, în care părți sunt recurenta și B.A.L. Soluționarea recursului nu atârnă de soluția ce s-ar pronunța în litigiul privitor la ieșirea din indiviziune, deoarece fiecare dintre cele două pricini se subsumează condițiilor specifice unor regimuri juridice distincte. Dreptul recurentei-reclamante la restituirea imobilului în condițiile Legii nr. 10/2001 nu depinde de existența sau inexistența dreptului care face obiectul ieșirii din indiviziune. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., se constată că este fondat. Greșit prin decizia atacată a fost păstrată sentința primei instanțe, prin care, admițându-se excepția lipsei calității procesuale active, a fost respinsă acțiunea, instanța de apel reținând că „la data introducerii cererii soțul reclamantei era în viață, astfel că reclamanta nu avea nici un temei pentru care să formuleze cererea în nume propriu, fără a indica, în calitate de mandatar al numitului …. ”. Or, față de înscrisurile depuse la dosar, la data înregistrării acțiunii (29 noiembrie 2005), cererea nu putea fi formulată de recurenta-reclamantă decât în nume propriu, așa cum a fost formulată, deoarece soțul acesteia B.M.D.

decedase din data de 13 septembrie 2005. Soțul recurentei-reclamante fiind decedat la data formulării acțiunii, reclamanta care, conform declarației de la fila 30 din dosarul tribunalului, a acceptat succesiunea, avea calitate să formuleze acțiune pentru realizarea dreptului său asupra bunurilor ce urmau să intre în succesiunea defunctului. În privința notificării care, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din Legea republicată), trebuia formulată în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prima instanță a reținut că a fost formulată de reclamantă, la data de 5 septembrie 2005, când soțul acesteia era în viață, deși nu avea procură care să-i confere dreptul de a formula cerere în locul soțului ei.

Or, la dosar sunt mai multe cereri înregistrate la Primăria orașului Sovata, iar în răspunsul la întâmpinare, aflat la fila 27 din dosarul primei instanțe, reclamanta a susținut că soțul său a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, adresată Primăriei orașului Sovata, înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001. Deoarece la fila 31 din dosarul tribunalului a fost depusă în copie xerox adresa nr. 3738 alin. 31 iulie 2001, trimisă soțului reclamantei și numitului B.D.G., prin care Primăria orașului Sovata confirmă primirea notificării înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 (în termenul legal), pentru stabilirea împrejurării dacă persoana îndreptățită a declanșat procedura administrativă cu privire la imobilul care face obiectul pricinii, trebuia să se ceară părților să depună la dosar această notificare.

La cererea instanței, Primăria orașului Sovata a comunicat că „dosarul 423/2001 depus de B.M.D. a fost transferat la deținător, respectiv B. SA Sovata”, iar la fila 53 din dosarul primei instanțe se află copia xerox a notificării datată martie 2001, care nu poartă vreun număr de înregistrare. Această notificare este formulată de recurentă, în nume propriu și pentru P.T., iar confirmarea primirii notificării înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost trimisă numiților B.M.D. și B.D.G. Nerezultând că notificarea menționată în adresa nr. 3738/2001 este cea aflată la fila 53 din dosarul tribunalului, față de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., trebuia să se ceară părților să depună la dosar notificarea a cărei înregistrare la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost confirmată prin adresa trimisă presupușilor titulari ai cererii, frații B. Prin urmare, atât sentința primei instanțe, prin care, admițându-se greșit excepția lipsei calității procesuale active, nu s-a stabilit deplin situația de fapt privind formularea în termen a notificării de către persoanele îndreptățite, cât și decizia pronunțată de instanța de apel, prin care a fost păstrată această sentință, sunt date cu neobservarea formelor legale, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., și a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, va fi respinsă cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecății recursului.

Potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de reclamantă, se vor casa hotărârile pronunțate de instanța de apel și de prima instanță și se va trimite cauza la prima instanță spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, față de faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu este prevăzut un nou termen pentru formularea notificării, se va stabili dacă notificarea înregistrată în termenul legal la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 este formulată de soțul reclamantei și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecății recursului. Admite recursul declarat de reclamanta M.S.M.M. Casează decizia nr. 38/A din 21 martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și sentința nr. 1662 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Mureș, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008 .