ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4746/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20

martie 2007, reclamanta I.G. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Harghita,

să se dispună emiterea unei decizii în temeiul căreia să poată beneficia de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să i se recunoască calitatea de

refugiat deoarece, ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă, în

anul 1943, s-a refugiat împreună cu familia din Basarabia în România.

Reclamanta a mai arătat că surorilor

sale, refugiate în aceleași condiții, li s-a recunoscut această calitate.

Totodată, a susținut că a solicitat pârâtei să-și revizuiască decizia inițială

în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, apreciind că, în

acest sens, a adus dovezi suplimentare.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., sub motivația că

solicitarea inițială a reclamantei a fost respinsă prin hotărârea nr. 530 din

23 decembrie 2004 emisă de C.J.P. Harghita și menținută prin sentința nr. 67/2005

a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința nr. 46 din 18 mai 2007,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea

reclamantei I.G.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că

prin sentința nr. 67 din 21 februarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost

respinsă contestația reclamantei arătându-se că hotărârea nr. 530/2004 a C.J.P.

Mureș este corectă, reclamanta nefăcând dovada persecuției pe care ar fi

suferit-o.

Totodată, instanța de fond a reținut că

reclamanta nu a solicitat revizuirea deciziei inițiale, potrivit art. 10 din

Legea nr. 189/2000, cererea formulată în anul 2007 neputând fi calificată ca o

cerere de revizuire în sensul acestui text de lege.

Constatând identitatea de părți, obiect

și cauză, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut îndeplinirea cerințelor art. 166

C. proc. civ. și a admis excepția puterii de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta I.G.

Recursul a fost admis de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 4379 din 14 noiembrie 2007, sentința atacată fiind casată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, considerându-se că

prezenta acțiune reprezintă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 și nu este vorba despre o autoritate

de lucru judecat.

Judecând pricina în fond după casare,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 63 din 27 mai 2008, a admis acțiunea, a obligat

pârâta să-și revizuiască Hotărârea nr. 530 din 23 decembrie 2004, în sensul de

a-i recunoaște reclamantei drepturile conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru perioada 15 martie 1943-6 martie 1945, începând cu data de 29

octombrie 2004, cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.

Instanța a reținut că soluția se impune,

în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond după casare a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P.

Harghita, solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea

acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că, în mod eronat, a

fost admisă acțiunea reclamantei, având în vedere că aceasta nu a dovedit

existența persecuțiilor etnice în perioada prevăzută de lege, întrucât

aspectele reținute de instanță privind persecuțiile suferite de familia

reclamantei și deportarea tatălui au avut loc între anii 1953-1956, când prin Decretul-lege

nr. 1627/1944 fuseseră abrogate legile cu caracter discriminatoriu și când

cauza persecuțiilor etnice nu avea la bază criterii de etnie, cum prevede Legea

nr. 189/2000.

Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000 și ale art. 2 din H.G. nr. 127/2002, rezultă că scopul reglementării

îl constituie acordarea unor compensații pentru prejudiciile suferite de

persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România în

perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, aflându-se în situațiile enumerate de

lege.

Nu se justifică excluderea intimatei

reclamante de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp

cât, prin declarațiile autentice ale martorilor S.N., S.M., actele de stare

civilă ale reclamantei, deciziile nr. 746/740/2006, nr. 854/741/2007 și nr.

779/743/2007 emise de C.J.P. Harghita în favoarea a trei dintre surorile reclamantei,

aflate în aceeași situație cu aceasta, adeverința nr. 0022697 din 2 noiembrie

1955 emisă de U.R.S.S. – Ministerul Justiției s-a făcut dovada, în condițiile

prevăzute de a nr. 4 din H.G. nr. 127/2002, că în perioada martie 1943-6 martie

1945 și ulterior, reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din

localitatea de domiciliu, din Basarabia în comuna Morunglave și, ulterior, în

București, ca urmare a persecuțiilor exercitate de autoritățile de ocupație pe

criterii etnice.

Având în vedere că, în raport cu actele

și lucrările dosarului, instanța fondului a dat o corectă dezlegare cauzei

deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru

care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea

va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

În raport cu soluția pronunțată, cu

cererea intimatei, cu chitanța depusă la fila 18 dosar recurs, precum și cu

prevederile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.

Harghita împotriva sentinței civile nr. 63 din 27 mai 2008 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 600

lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă I.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.