ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8931/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 370

din 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta O.A. a contestat, în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Harghita, hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004, emisă

de Comisia specială din cadrul pârâtei, prin care i-a fost respinsă, ca tardiv

depusă, cererea privind stabilirea calității de persoană refugiată din motive

etnice și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Reclamanta a susținut, în motivare,

că hotărârea comisiei este nelegală, prin aceea că îi vatămă un drept

recunoscut de lege și dovedit cu înscrisurile existente la dosar.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

Casa Județeană de Pensii Harghita a solicitat respingerea contestației, ca

fiind neîntemeiată, în ceea ce privește data depunerii cererii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 178 din 14 iunie 2004, a admis

acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004 și a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că în perioada

1 decembrie 1943 - 6 martie 1945, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile, potrivit

legii.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta a făcut toate demersurile cerute de lege,

adresându-se Arhivelor Naționale, în termenul legal prevăzut, pentru obținerea

înscrisurilor oficiale, în vederea susținerii cererii sale, fiind certă

manifestarea de voință a acesteia, de a beneficia de prevederile legii, iar

faptul că cererea sa a fost greșit îndreptată, nu este de natură a o înlătura

de la beneficiul acordat de lege.

Din probele cauzei, instanța de fond

a mai reținut că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, fiind refugiată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând soluția instanței,

în raport cu aspectul privind data depunerii cererii la comisie.

Critica adusă sentinței este

neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste dispoziții

legale, prima instanță a reținut corect, calitatea de refugiată a reclamantei, pe

durata refugiului, din comuna Tulgheș, județul Ciuc, în comuna Ceahlău, județul

Neamț. Tot astfel, în mod judicios s-a reținut de către instanță, împrejurarea

că reclamanta, în cadrul termenului prevăzut, a depus toate diligențele, pentru

a dovedi, cu acte oficiale, situația de refugiere în care s-a aflat, împreună

cu familia sa, într-o altă localitate, dintr-un alt județ, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În concluzie, sentința pronunțată

fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 178 din 14 iunie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.