ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8931/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 370 din 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta O.A. a contestat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei, prin care i-a fost respinsă, ca tardiv depusă, cererea privind stabilirea calității de persoană refugiată din motive etnice și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Reclamanta a susținut, în motivare, că hotărârea comisiei este nelegală, prin aceea că îi vatămă un drept recunoscut de lege și dovedit cu înscrisurile existente la dosar.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita a solicitat respingerea contestației, ca fiind neîntemeiată, în ceea ce privește data depunerii cererii. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 178 din 14 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că în perioada 1 decembrie 1943 - 6 martie 1945, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile, potrivit legii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a făcut toate demersurile cerute de lege, adresându-se Arhivelor Naționale, în termenul legal prevăzut, pentru obținerea înscrisurilor oficiale, în vederea susținerii cererii sale, fiind certă manifestarea de voință a acesteia, de a beneficia de prevederile legii, iar faptul că cererea sa a fost greșit îndreptată, nu este de natură a o înlătura de la beneficiul acordat de lege. Din probele cauzei, instanța de fond a mai reținut că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând soluția instanței, în raport cu aspectul privind data depunerii cererii la comisie.

Critica adusă sentinței este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. În raport cu aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect, calitatea de refugiată a reclamantei, pe durata refugiului, din comuna Tulgheș, județul Ciuc, în comuna Ceahlău, județul Neamț. Tot astfel, în mod judicios s-a reținut de către instanță, împrejurarea că reclamanta, în cadrul termenului prevăzut, a depus toate diligențele, pentru a dovedi, cu acte oficiale, situația de refugiere în care s-a aflat, împreună cu familia sa, într-o altă localitate, dintr-un alt județ, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În concluzie, sentința pronunțată fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 178 din 14 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.