ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8929/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 341

din 21 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios

administrativ, reclamantul S.D., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Harghita, a contestat hotărârea nr. 355 din 10 februarie 2004, prin care s-a

dispus, de către Comisia specială din cadrul pârâtei, respingerea ca tardiv

depusă, a cererii formulate, în calitate de soț supraviețuitor, pentru

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la art. 3 și 5.

În motivare, reclamantul a susținut

că hotărârea contestată este nelegală, având în vedere că înscrisurile aflate

la dosarul cauzei, dovedesc că este în drept să beneficieze de prevederile

acestei legi.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa

Județeană de Pensii Harghita a solicitat respingerea contestației, ca fiind

neîntemeiată, în ceea ce privește data depunerii cererii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 164 din 14 iunie 2004, a admis

acțiunea acestuia, a anulat hotărârea nr. 355 din 10 februarie 2004 și a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască

reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamantul a făcut toate demersurile cerute de lege,

adresându-se Arhivelor Naționale, în termenul legal prevăzut, pentru obținerea

înscrisurilor oficiale, în vederea susținerii cererii sale, iar faptul că

cererea sa a fost greșit îndreptată, nu este de natură a-l înlătura de la

beneficiul acordat de lege, pe soțul supraviețuitor.

Din actele cauzei, instanța de fond

a mai reținut că reclamantul justifică promovarea acțiunii, fiind dovedită

situația deportării și refugiului în altă localitate, în care s-a aflat soția

sa, împreună cu mama acesteia și cu ceilalți frați, în perioada 1 decembrie

1942 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând soluția instanței, în

raport cu aspectul ce vizează data depunerii cererii, la comisie.

Critica adusă sentinței, în recurs,

se vădește a fi neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste dispoziții

legale, prima instanță a reținut corect, calitatea de refugiat a soției

reclamantului, strămutată din comuna Corbu, județul Mureș, în comuna

Bistricioara, județul Neamț.

De asemenea, în mod judicios a

reținut instanța, împrejurarea că reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de

lege, a depus toate diligențele, pentru a dovedi, cu acte oficiale, situația de

refugiu, în care s-a aflat, soția sa, împreună cu membrii de familie, ca urmare

a strămutării forțate, din motive etnice.

În concluzie, sentința pronunțată în

cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 164 din 14 iunie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.