ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 11 februarie 2004, reclamantul A.D.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună

anularea hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al

prevederilor acestei legi, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941

și 20 martie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că solicită acordarea drepturilor prevăzute de

legea menționată, și pentru perioada 1 august 1941 - 23 martie 1944.

Prin sentința nr. 94 din 13

aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului A.D., ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul a contestat hotărârea comisiei de specialitate de pe

lângă Casa Județeană de Pensii Mureș, în afara termenului de 30 de zile de la

data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, recurentul-reclamant A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, recurentul

susține că solicitarea de a i se acorda drepturile, și pentru perioada 1941 -

1944, este îndreptățită în raport cu persecuțiile îndurate.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate începând cu 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Art. 7 alin. (4) din legea

menționată, prevede că împotriva hotărârilor comisiilor abilitate să

stabilească îndeplinirea condițiilor pentru acordarea drepturilor conferite prin

lege, se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de

la data comunicării hotărârii.

În cauză, se constată că

instanța de fond a apreciat în mod corect, tardivă, contestația formulată de

reclamant împotriva hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002, a Casei Județene

de Pensii Mureș, cel în cauză adresându-se Curții de Apel Târgu Mureș, abia la

data de 11 februarie 2004. Chiar în cuprinsul recursului pe care l-a formulat,

reclamantul recunoaște că nu a „intervenit la timp”, deoarece a fost bolnav.

Prin urmare, sentința

atacată este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.D. împotriva sentinței nr. 94 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.