ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 11 februarie 2004, reclamantul A.D. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al prevederilor acestei legi, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941 și 20 martie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că solicită acordarea drepturilor prevăzute de legea menționată, și pentru perioada 1 august 1941 - 23 martie 1944. Prin sentința nr. 94 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului A.D., ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a contestat hotărârea comisiei de specialitate de pe lângă Casa Județeană de Pensii Mureș, în afara termenului de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul-reclamant A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurentul susține că solicitarea de a i se acorda drepturile, și pentru perioada 1941 - 1944, este îndreptățită în raport cu persecuțiile îndurate. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Art. 7 alin. (4) din legea menționată, prevede că împotriva hotărârilor comisiilor abilitate să stabilească îndeplinirea condițiilor pentru acordarea drepturilor conferite prin lege, se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

În cauză, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corect, tardivă, contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii nr. 672 din 30 septembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Mureș, cel în cauză adresându-se Curții de Apel Târgu Mureș, abia la data de 11 februarie 2004. Chiar în cuprinsul recursului pe care l-a formulat, reclamantul recunoaște că nu a „intervenit la timp”, deoarece a fost bolnav. Prin urmare, sentința atacată este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinței nr. 94 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.