ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2015

Decizia nr. 3266/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2014, reclamanta A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 16 din data de 19 ianuarie 2004, invocând în drept dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

În motivare, reclamanta a arătat că solicită stabilirea înțelesului dispoziției referitoare la înțelesul perioadei „pentru anii 1943 și 1944”, în care reclamanta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu și a solicitat să se precizeze ce se înțelege exact „pentru anii 1943 -1944”, respectiv 1 an după aprecierea pârâtei sau 2 ani după cum apreciază contestatoarea că trebuie aplicat dispozitivul hotărârii.

Prin încheierea nr. 18/CC din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș și a lămurit dispozitivul sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2003/CCA în sensul că a obligat pârâta să stabilească în favoarea reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată și modificată prin Legea nr. 367/2001, pentru perioada de 2 ani, respectiv de la începutul anului 1943 și până la finele anului 1944, în care reclamanta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2004, nu s-a determinat riguros perioada de timp pentru care a fost obligată Casa Județeană de Pensii Mureș să stabilească în favoarea reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Astfel, deși în considerentele sentinței s-a reținut că potrivit probatoriului testimonial administrat (declarațiile martorilor B. și C.) reclamanta a fost strămutată de la începutul anului 1943 până la finele anului 1944, în dispozitivul sentinței s-a menționat că reclamanta a fost strămutată în anii 1943 și 1944, ceea ce a lăsat loc de interpretare. În acest sens, s-a reținut că în temeiul sentinței anterior menționate, Casa Județeană de Pensii Mureș a emis hotărârea nr. 2783/R din 12 aprilie 2004, reținându-se că A. a fost persecutată din motive etnice și a fost refugiată în perioada 01.07.1943-01.07.1944.

Observând că dispozitivul hotărârii necesită lămuriri, în sensul stabilirii neechivoce a perioadei de timp pentru care i s-au recunoscut reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, s-a apreciat că dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. sunt incidente în cauză, motiv pentru care s-a admis cererea de lămurire a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, intimata Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că hotărârea instanței a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281

2a

C. proc. civ., în sensul că nu s-a respectat termenul legal referitor la lămurirea dispozitivului sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2003/CCA.

Astfel, sentința a cărei lămurire s-a solicitat a fost pronunțată la data de 19.01.2004, calea de atac a acestei hotărâri fiind recursul, iar termenul în care putea fi formulat este de 15 zile de la data comunicării sentinței.

Reclamanta a formulat această cerere de lămurire a dispozitivului mult peste acest termen, motiv pentru care consideră recurenta cererea ca tardiv formulată.

Mai mult decât atât, având în vedere data pronunțării sentinței, precum și data punerii în executare a acesteia, respectiv data emiterii hotărârii, a intervenit termenul de prescripție, perioada până la formularea cererii de lămurire a dispozitivului fiind mai mare de 3 ani.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2004 pronunțată Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a admis contestația introdusă de A. împotriva hotărârii nr. 2783 din 26 septembrie 2003 a Casei Județene de Pensii Mureș, s-a anulat hotărârea atacată și a fost obligată pârâta la stabilirea în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 completată și modificată prin Legea nr. 367/2001, pentru anii 1943 și 1944, în care reclamanta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Reclamanta a solicitat lămurirea sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2004 sub aspectul stabilirii perioadei pentru care i s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Conform dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”

Înalta Curte constată că sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2003/CCA, definitivă și irevocabilă, a fost pusă în executare, fiind emisă în acest sens hotărârea nr. 2783/R din 12 aprilie 2004. În situația în care reclamanta ar fi fost nemulțumită cu privire la aspecte referitoare la perioada pentru care s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 ar fi putut contesta această hotărâre în termen de 30 de zile de la comunicare, termen menționat și în cuprinsul hotărârii. Având în vedere faptul că reclamanta nu contestat această hotărâre, hotărârea a rămas definitivă.

Într-adevăr, astfel cum se susține în calea de atac exercitată, față de data pronunțării sentinței și data punerii în executare a acesteia, respectiv data emiterii hotărârii, se constată că a intervenit prescripția, fiind depășit termenul de 3 ani.

Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani, iar potrivit art. 7 alin. (1) din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. De asemenea, potrivit art. 1886 C. civ., nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.

Așadar, este de principiu ca în privința drepturilor care nu s-au născut, fundamentele prescripției extinctive, astfel cum sunt ele reținute de Decretul nr. 167/1958, nu pot fi aplicate, conform unui vechi principiu de drept exprimat prin adagiul latinesc actione non natae, non praescribitur.

Scopul demersului judiciar al reclamantei putea fi atins, alternativ, pe două căi procesuale: cea reglementată de art. 281

1

C. proc. civ. și cea prevăzută de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., iar elementul relevant în determinarea căii procesuale de urmat este, în cauză, faptul începerii executării silite care restricționează accesul părții la prima alternativă.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către intimata Casa Județeană de Pensii Mureș și va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva încheierii nr. 18/CC din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, formulată de A., având ca succesori pe D. și E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2015.