ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 465 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr. x/2003/CCA, a fost admisă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Județene de Pensii Mureș, pe care a anulat-o și, în fond, a obligat intimata să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 - 1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de comiciliu.

Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2022 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței nr. 465 din data de 27 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2003/CCA, în sensul aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, respectiv a recunoașterii îndreptățirii sale la primirea drepturilor cuvenite conform Legii nr. 189/2000 și pentru perioada ianuarie - septembrie 1944, aferente perioadei concepțiune, anterioare nașterii sale.

Prin încheierea nr. 65 din 19 august 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de A. privind lămurirea dispozitivului sentinței nr. 465/27.10.2003, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2003/CCA.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut că în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța nu poate corecta fondul pricinii în procedura specială instituită de art. 281

1

C. proc. civ. (corespondent art. 443 noul C. proc. civ.), decât cu încălcarea flagrantă a principiului autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești a cărei lămurire s-a solicitat, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nelegală. (Decizia nr. 718 din 26 februarie 2014 secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă). Pe de altă parte, prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. De asemenea, instanța europeană, permanent a subliniat că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Așadar, obiectul cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești îl constituie, pe de o parte, determinarea înțelesului, întinderii sau aplicării acestuia și, pe de altă parte, înlăturarea dispozițiilor contradictorii din cuprinsul lui. Prin urmare, cu ocazia soluționării unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești nu poate fi modificată calitatea părților, nu pot fi readuse în discuție aspectele tranșate prin hotărârea de fond și nici nu pot fi analizate argumente sau solicitări noi, ce nu au fost supuse judecății în dosarul inițial.

Sentința civilă nr. 465 din data de 27.10.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a cărei lămurire se solicită, cuprinde un dispozitiv clar și lipsit de interpretări, în sensul că instanța a admis contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Județene de Pensii Mureș, hotărâre pe care a anulat-o, obligând pe intimată să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 -1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de domiciliu. Astfel, este indicată în mod neechivoc perioada pentru care sunt acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și motivul, acesta fiind dezvoltat în considerente. Instanța a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul nașterii contestatoarei - septembrie 1944 și momentul revenirii în localitatea de domiciliu a familiei - octombrie 1945, iar analiza care a stat la baza admiterii contestației se regăsește corespunzător în cuprinsul dispozitivului.

Totodată, s-a reținut că în procedura de lămurire a dispozitivului, instanța nu poate reanaliza cererea introductivă sau cereri și argumente noi. Nemulțumirile părții cu privire la soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu mai pot fi supuse atenției primei instanțe (nici chiar într-o procedură specială precum cea prevăzută de art. 281 indice 1 C. proc. civ. 1865), ci doar în fața instanței de control judiciar sau într-o procedură distinctă. De aceea, în acest cadru procesual nu pot fi analizate argumentele legate de includerea perioadei de concepțiune, în intervalul în care contestatoarea reclamantă a avut calitatea de persoană strămutată și nici argumentele ridicate de contestatoare cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 220667/27.10.2021 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.

Împotriva încheierii nr. 65 din 19 august 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, solicitând modificarea în tot a încheierii atacate și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 465 din 27.10.2003, în sensul modului de aplicarea a prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul 31/1954, respectiv al recunoașterii îndreptățirii sale la primirea drepturilor cuvenite conform Legii nr. 189/2000 și pentru perioada ianuarie - septembrie 1944, aferenta perioadei de concepțiune, anterioară nașterii sale.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța, pare, din motivarea hotărârii, că ar fi avut în vedere doar perioada consecutivă nașterii sale, respectiv după data de 09.09.1944, până la reîntoarcerea sa în localitatea de domiciliu - Râciu - din localitatea în care a locuit în perioada refugiului - comuna Sărmașu.

Însă, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, hotărârea judecătorească este deficitară sub aspectul interpretării întinderii aplicării acestor măsuri ale instanței de judecată. Având în vedere că reclamanta, fiind deja concepută încă de la finele lunii decembrie 1943, era îndreptățită, conform prevederii legale menționate, și la drepturile copilului, observându-se faptul că a fost îndeplinită condiția nașterii unui copil viu și viabil, astfel cum legiuitorul a prevăzut în acest act normativ.

Cum nici în motivare și nici în dispozitivul hotărârii, instanța de judecată nu a explicat clar perioada pentru care era îndreptățită a primi drepturile legal cuvenite, apreciază că trebuia avută în vedere prevederea legală sus-menționată care, precizează explicit data nașterii drepturilor copilului (respectiv data concepțiunii).

Or, instanța căreia i-a solicitat să lămurească acest mod de aplicare al dispozitivului hotărârii, a considerat ca prin cererea formulată, reclamanta ar tinde spre o modificare a însăși obiectului litigiului inițial, respectiv ar tinde spre o rejudecare pe fond a cauzei.

În opinia recurentei-reclamante, acestă interpretare este excesivă și depășește limitele cadrului procesual trasat prin cererea de lămurire, aceasta urmărind doar să primească o lămurire explicită a perioadei pentru care drepturile i-au fost recunoscute.

În condițiile în care hotărârea judecătorească inițială menționează explicit luna septembrie ca și lună de debut a calculului acestor drepturi, aceasta fiind luna în care s-a născut, apare destul de clar faptul că instanța nu a avut în vedere perioada de concepțiune, ceea ce reprezintă desigur o omisiune a instanței, fără a putea fi interpretată cererea sa ca o pretinsă rejudecare a fondului cauzei.

În concluzie, recurenta reclamantă a apreciat că încheierea atacată este afectată sub aspectul legalității ei, fiind întrunite prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 1865.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. (1865) "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Mecanismul procedural reglementat prin acest text de lege are rolul de a asigura clarificarea, explicitarea măsurilor cu caracter executoriu cuprinse în dispozitivul hotărârii, în situația în care, din cauza caracterului lor echivoc, acestea sunt susceptibile de mai multe interpretări, nefiind permis ca prin intermediul lămuririi dispozitivului să fie repuse în discuție chestiuni care vizează fondul cauzei ori să se tindă la modificarea dispozitivului.

În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, sentința civilă nr. 465 din data de 27.10.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a cărei lămurire se solicită, cuprinde un dispozitiv clar și lipsit de interpretări, în sensul că instanța a admis contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Județene de Pensii Mureș, hotărâre pe care a anulat-o, obligând pe intimată să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 -1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de domiciliu.

Astfel, este indicată în mod neechivoc perioada pentru care sunt acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și motivul, acesta fiind dezvoltat în considerente. Instanța a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul nașterii contestatoarei - septembrie 1944 și momentul revenirii în localitatea de domiciliu a familiei - octombrie 1945, iar analiza care a stat la baza admiterii contestației se regăsește corespunzător în cuprinsul dispozitivului.

Nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că instanța de judecată nu a explicat clar perioada pentru care era îndreptățită a primi drepturile legal cuvenite și că trebuia să aibă în vedere prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, care menționează explicit data nașterii drepturilor copilului (respectiv data concepțiunii).

Procedura lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului care necesită clarificarea acestuia, nu modificarea acestuia, cum solicită recurenta-reclamantă.

Or, cererea reclamantei a fost admisă astfel cum a fost formulată, instanța acordând acesteia nici mai mult nici mai puțin decât ceea ce a solicitat, neputând fi invocate în procedura specială instituită de art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. argumente noi legate de includerea perioadei de concepțiune în intervalul în care contestatoarea reclamantă a avut calitatea de persoană strămutată, pentru a obține o finalitate nepermisă de lege, aceea de modificare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, interpretarea instanței de fond nu este excesivă și nici nu depășește limitele cadrului procesual trasat prin cererea de lămurire, câtă vreme motivele invocate în cererea privind lămurirea și detalierea dispozitivului sentinței reprezintă, în realitate, o solicitare de reformare a hotărârii.

Or, nemulțumirile părții cu privire la soluția pronunțată prin sentința nr. 465/27.10.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș nu mai pot fi supuse atenției primei instanțe, ci doar în fața instanței de control judiciar sau într-o procedură distinctă.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. (1865), astfel că sentința recurată este legală, argumentele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 65 din 19 august 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.