ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2103/2022

HOTĂRÂRE
06.04.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2103/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă nr. 886/10.03.2021 și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Totodată, a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 1448 din 4 noiembrie 2021, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind vorba de un drept de pensie și nici de vreun alt drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, precum și la prevederile art. 10 alin. (3) din aceeași lege și la faptul că reclamantul are domiciliul în județul Mureș, Tribunalul Mureș a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 6 din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că ordinul contestat a fost emis de o autoritatea publică, însă nu în regim de putere publică, pentru a putea fi astfel calificat ca fiind act administrativ ce poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, a reținut că, atâta vreme cât natura indemnizația pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației este în competența instanțelor care soluționează cauze de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, respectiv dispozițiile art. 95 din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei, în primă instanță revenind Tribunalului Mureș, secția civilă, completului specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale, instanță în a cărei rază de competență își are domiciliul reclamantul.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 886 din 10.03.2021 de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă, emis de Secretarul General al Senatului, precum și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Competența instanței de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat aplicarea jurisdicției contenciosului administrativ - care în accepțiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părților implicate nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 266 și urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

În consecință, contestația formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestații sociale este de competența tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-02-17
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2022
Ședința publică din data de 17 februarie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Trib
ÎCCJ 2022-01-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2022
asigurărilor sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulate de
ÎCCJ 2022-01-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2022
rât va fi Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților; - pentru reclamantul E., pârât va fi Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților; -pentru rec
ÎCCJ 2022-02-02
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 598/2022
- Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mureș a reținut că reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limita de vârstă
ÎCCJ 2022-03-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2022
aților și Secretariatul General al Camerei Deputaților. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că indemnizația pentru limită de vârstă reglementată de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu reprezintă un drept de asigurări sociale
Sursă