ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Mureș, secția civilă, sub nr. x/2021, la data de 15 aprilie 2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României- Senatul și Secretarul General al Senatului au solicitat:

- anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți;

- obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanți;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 6 septembrie 2021 s-a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții de la numerele de ordine 2-8 de acțiunea formulată de primul reclamant, A. și formarea a opt dosare distincte.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 1303 din 4 octombrie 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a instanței și a declinat, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că indemnizația pentru limită de vârstă reglementată de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu reprezintă un drept de asigurări sociale, având în vedere că ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă nu reprezintă decizie de pensie și nu este emis de către casa de pensii, iar în privința competenței pentru judecarea în primă instanță a litigiului legiuitorul nu a stabilit competența în favoarea tribunalului.

A reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 3 din Legea nr. 554/2004, deoarece ordinul contestat de către reclamant (care are domiciliul în Județul Mureș) prin acțiune este un act administrativ, unilateral, cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, astfel cum acesta este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul E., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției s-a făcut referire la Decizia nr. 27/04.12.2017 pronunțată de Î.C.C.J., în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 21 februarie 2018, precum și la Decizia nr. 2366 din 08.05.2019, pronunțată de Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea unui conflict negativ de competență ivit într-o speță similară.

Instanța a reținut, în esență, că acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă este condiționată așadar de îndeplinirea condițiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, indemnizația acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Ca urmare, acordarea unei astfel de indemnizații este indisolubil legată de drepturile de pensie, situație în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident de asigurări sociale.

În speță, ordinul contestat este emis de o autoritate publică, însă nu în regim de putere publică, pentru a putea fi astfel calificat ca fiind un act administrativ ce poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ.

În consecință, câtă vreme natura indemnizației pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației este în competența instanțelor care soluționează cauze de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, respectiv dispozițiile art. 95 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei, în primă instanță revenind Tribunalului Mureș, secția civilă, completului specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale, instanță în a cărei rază de competență își are domiciliul reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, prima instanță a fost investită cu cererea reclamantului E. prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 674/05.03.2021 emis de Camera Deputaților, potrivit căruia, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizației pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului prin care a fost revocată plata indemnizației pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: 1) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat, în primă instanță, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.