ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8951/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 decembrie 2003, reclamanta S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 8047 din 1 septembrie

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soție

supraviețuitoare a defunctului său soț.

În motivare, reclamanta a arătat că

soțul său, S.O., în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în perioada și

condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, ceea ce o îndreptățește la

acordarea compensațiilor legale, în calitate de soție supraviețuitoare.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53 din 23

februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că în perioada 23

februarie 1955 - 25 februarie 1957, soțul reclamantei, S.O., decedat, s-a aflat

în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățită

reclamanta, la drepturile specifice, conform dispozițiilor prevăzute de art. 2,

3, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu data de 1 martie 2003.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin probele administrate, reclamanta a dovedit că soțul

său a efectuat stagiul militar, în perioada 23 august 1955 - 25 februarie 1957,

la U.M. 04782, în funcția de constructor, ceea ce reprezintă temeiuri pentru

admiterea acțiunii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

Recurenta a susținut, în esență, că

prima instanță a admis în mod eronat acțiunea, deoarece soțul reclamantei, S.O.

și-a satisfăcut stagiul militar, în unitate militară care nu face parte din

fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile

care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului

Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de intimata-reclamantă.

Critica este neîntemeiată.

Din copia livretului militar,

prezentat de reclamantă, în sprijinul cererii sale, rezultă că soțul său,

predecedat, a prestat muncă în construcții, în cadrul U.M. 04782, în perioada

23 februarie 1955 - 25 februarie 1957.

După lăsarea la vatră, el a fost

inclus în categoria soldaților neinstruiți.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii, pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantei, în

calitatea ei de soție supraviețuitoare a lui S.O., de la acordarea drepturilor

solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de

recompensare parțială doar a unor persoane care au efectuat stagiul militar, în

condiții identice cu altele și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin

exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un

tratament diferit și, evident, discriminatoriu.

Apreciind, deci, că prima instanță a

stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de

admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 309/2002, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 53 din 23

februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.