ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 575 din 15 decembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate. În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-au recunoscut petentei S.L., soția numitului S.D., decedat, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât, deși a executat stagiul militar, ca „mână de lucru”, unitatea militară din care făcea parte soțul petentei, nu aparține Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Din actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că la 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 575, prin care s-a admis contestația petiționarei S.L., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, s-a anulat hotărârea nr. 7321 din 10 iulie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Mureș, obligând pe pârâtă să emită o nouă hotărâre care să constate că în perioada 26 iulie 1955 - 20 august 1957, soțul petentei, S.D., s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, petiționara fiind îndreptățită la drepturile specifice, conform art. 2, 4 și 5 din Legea nr. 309/2002, începând cu 26 septembrie 2002. Recurs este întemeiat.

Este de necontestat că soțul intimatei-reclamante a satisfăcut stagiul militar în perioada 26 iulie 1955 - 1 ianuarie 1957, în U.M. 03730, iar din 1 ianuarie 1957 - 20 august 1957, în U.M. 03907 și că aceste unități militare s-au aflat în sistemul Ministerului Forțelor Armate, iar nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1951. Este adevărat că din copia livretului militar rezultă că soțul intimatei-reclamante a satisfăcut stagiul militar, ca „mână de lucru”, în construcții, dar în raport cu prevederile legale citate mai sus, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002 nefiind îndeplinite, stagiul militar fiind satisfăcut în afara Direcției Generale a Serviciului Muncii. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința va fi casată, iar pe fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 575 din 15 decembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.