ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de la 7 mai 2003,

reclamanta N.I.  a solicitat modificarea hotărârii nr.661 din 19 decembrie 2002

emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș-Comisia pentru aplicarea Legii

nr.309/2002, în sensul de  a se constata, în calitate de soție supraviețuitoare,

că soțul său N.Ș., pe perioada 20 aprilie 1954-30 noiembrie 1956 s-a aflat în

situația prevăzută de  art.1 din Legea nr.309/2002 precum și recunoașterea  și

acordarea drepturilor prevăzute  de respectiva lege, începând cu 1 septembrie

2002, luna următoare înregistrării cererii cu nr.50285 din 9 august 2002.

Prin

sentința civilă nr.162 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de  contencios administrativ a admis contestația  formulată de

petiționara-reclamantă N.I.  în calitate de soție supraviețuitore a lui N.Ș. și

a modificat hotărârea nr.661 din 19 decembrie 2002 emisă de  pârâta Casa

Județeană de Pensii Mureș în sensul că a admis cererea înregistrată sub nr.

50285 din 9 august 2002 formulată de petentă, constatând  că soțul acesteia  pe

perioada 20 aprilie 1954 – 30 noiembrie 1956 s-a aflat în situația prevăzută de

art.1 din Legea nr.309/2002. A obligat pârâta  să-i acorde și să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002, începând  cu data de 1

septembrie 2002.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de  fond a reținut că numitul N.Ș., pe

perioada 20 aprilie 1954 – 30 noiembrie 1956 și-a  satisfăcut stagiul militar

în termen la o unitate militară cu profil de muncă.

Impotriva

sentinței civile susmenționate   a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Mureș,  care a motivat în esență, că a admis cererea petentului numai pe

perioada  cât a efectuat servicii  în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, întrucât perioada efectuată în unitățile militare nu intră sub

incidența Legii nr.309/2002.

Recursul

este întemeiat.

Pentru

aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr.309/2002, Arhivele Naționale au

întocmit tabele cu evidența detașamentelor din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii care au funcționat  în perioada 1950-1961.

In

perioada în care au funcționat  aceste detașamente de muncă, au existat însă și

Unități Militare aflate  în subordinea Ministerului Apărării Naționale în care

se executau lucrări de șantier, unități militare care însă  nu fac obiectul

Legii nr.309/2002.

Instanța

de fond, fără a dispune suplimentarea probelor în temeiul cărora să stabilească

dacă înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul

dreptului a efectuat munca obligatorie face parte din detașamentele de muncă

din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, a pronunțat o hotărâre,

care nu are la bază toate probele necesare stabilirii  cu exactitate a

situației de fapt.

Acest

lucru era  absolut necesar să fie stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles ca

prin reglementările Legii nr.309/2002 să se acorde drepturi compensatorii

persoanelor care au efectuat  stagiul militar în detașamentele de muncă ale

Direcției Generale ale Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Față de

cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează să fie admis, cu consecința

casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva  sentinței civile

nr.162 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  20 ianuarie 2004.