ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 153/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de la 7 mai 2003, reclamanta N.I. a solicitat modificarea hotărârii nr.661 din 19 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș-Comisia pentru aplicarea Legii nr.309/2002, în sensul de a se constata, în calitate de soție supraviețuitoare, că soțul său N.Ș., pe perioada 20 aprilie 1954-30 noiembrie 1956 s-a aflat în situația prevăzută de art.1 din Legea nr.309/2002 precum și recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de respectiva lege, începând cu 1 septembrie 2002, luna următoare înregistrării cererii cu nr.50285 din 9 august 2002. Prin sentința civilă nr.162 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a admis contestația formulată de petiționara-reclamantă N.I.

în calitate de soție supraviețuitore a lui N.Ș. și a modificat hotărârea nr.661 din 19 decembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș în sensul că a admis cererea înregistrată sub nr. 50285 din 9 august 2002 formulată de petentă, constatând că soțul acesteia pe perioada 20 aprilie 1954 – 30 noiembrie 1956 s-a aflat în situația prevăzută de art.1 din Legea nr.309/2002. A obligat pârâta să-i acorde și să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că numitul N.Ș., pe perioada 20 aprilie 1954 – 30 noiembrie 1956 și-a satisfăcut stagiul militar în termen la o unitate militară cu profil de muncă.

Impotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, care a motivat în esență, că a admis cererea petentului numai pe perioada cât a efectuat servicii în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, întrucât perioada efectuată în unitățile militare nu intră sub incidența Legii nr.309/2002. Recursul este întemeiat. Pentru aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr.309/2002, Arhivele Naționale au întocmit tabele cu evidența detașamentelor din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii care au funcționat în perioada 1950-1961. In perioada în care au funcționat aceste detașamente de muncă, au existat însă și Unități Militare aflate în subordinea Ministerului Apărării Naționale în care se executau lucrări de șantier, unități militare care însă nu fac obiectul Legii nr.309/2002.

Instanța de fond, fără a dispune suplimentarea probelor în temeiul cărora să stabilească dacă înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul dreptului a efectuat munca obligatorie face parte din detașamentele de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, a pronunțat o hotărâre, care nu are la bază toate probele necesare stabilirii cu exactitate a situației de fapt. Acest lucru era absolut necesar să fie stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles ca prin reglementările Legii nr.309/2002 să se acorde drepturi compensatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă ale Direcției Generale ale Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr.162 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.