ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1058/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 3 octombrie 2003, Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș a declarat recurs împotriva sentinței nr. 252 din 5 august 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, privind pe P.A., solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a susținut că petenta, soția supraviețuitoare a titularului A.P., decedat, a formulat o cerere de chemare în judecată a Casei Județene de Pensii Mureș, solicitând desființarea hotărârii nr. 1928 din 20 martie 2003, pronunțată de Comisia Județeană de Pensii Mureș pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, prin care acesta a respins cererea soțului ei A.P., pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de acest act normativ.

S-a precizat că în mod greșit Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 252 din 5 august 2003, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei P.A., soția titularului A.P.

și a anulat hotărârea nr. 1928 din 20 martie 2003, obligând pârâta să recunoască soțului petentei, calitatea de beneficiar a art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 1 mai 1951 – 3 mai 1954, începând cu 13 august 2002. S-a susținut de recurentă că soțul petentei nu putea fi beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât nu a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. S-a mai menționat că potrivit precizărilor Statului Major General din cadrul Ministerului Apărării Naționale, militarii care au menționat în livretul militar, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, aceștia prestând activități de muncă în cadrul armatei române, Legea nr. 309/2002 acordând drepturi numai persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Din actele cauzei și în raport cu recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este întemeiat, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, se face numai cu acte, fie livret militar, fie adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești. În acest sens sunt prevederile art. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002. Din livretul militar al numitului A.P., rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară. Perioada efectuată în unitățile militare, iar nu în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare fac parte din Ministerul Forțelor Armate, iar nu din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Așa fiind, se constată că hotărârea nr. 1928 din 20 martie 2003, pronunțată de Comisia Județeană de Pensii Mureș, este corectă și în mod greșit Curtea de Apel Târgu Mureș a desființat-o. Hotărârea atacată în cauză, respectiv sentința nr. 252 din 5 august 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, fiind nelegală și netemeinică, recursul declarat va fi admis, conform art. 312 145 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 252 din 5 august 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2004.