ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.L., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr. 4222/2003 și

obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se stabilească

drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 10

iunie 1951 – 25 decembrie 1951 și 24 aprilie 1952 – 20 octombrie 1954, în care

soțul său, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar într-o unitate de

muncă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 397 din 30 septembrie

2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, întrucât soțul reclamantei nu a prestat munca în

cadrul unităților militare aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002, s-a

recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Livretul militar dovedește că în

perioadele 10 iunie 1951 – 25 decembrie 1951 și 24 aprilie 1952 – 20 octombrie

1954, soțul reclamantei, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar, fiind „soldat

neinstruit”, „mână de lucru”.

Susținerea pârâtei că reclamanta nu

poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru soțul său, în prezent

decedat, întrucât unitatea militară nu figurează în structura Direcției

Generale a Serviciului Muncii, nu poate fi primită.

Lista unităților, detașamentelor de

muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii este stabilită pe

baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale.

Ea poate fi orientativă, neexistând

nici un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile menționate

în listă, pot atrage incidența Legii nr. 309/2002.

În condițiile în care soțul reclamantei

a fost mână de lucru în cadrul unității militare, soldat neinstruit, se

încadrează în Legea nr. 309/2002 și trebuie să beneficieze de drepturile

acordate de acest act normativ.

În caz contrar, s-ar ajunge la

situații inechitabile, de recompensare numai în parte, a muncii celor care au

efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor

împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.

Soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și urmează în baza art. 312 C. proc.

civ., a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 397 din 30 septembrie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2004.